Inca nu stiu daca am procedat bine sau nu, dedicandu-mi timpul postarilor in spatiul virtual. De multe ori am sentimentul ca pierd timp, pentru ca de fiecare data cand deschid blogul, imi spun ca stau doar 15 minute pe net si cand colo, ma trezesc ca trec uneori chiar ore bune.
De multe ori imi spun ca fara acest blog nu aveam cum sa ii intalnesc pe cei cu care m-am imprietenit, dar in acelasi timp am convingerea ca ne-am fi intalnit si fara intermediul blogului, pentru ca doar Dumnezeu este responsabil cu intalnirile dintre oameni.
In timp ce scriu acest post ma intreb daca sa pun punct, virgula sau punct si virgula la blog pentru o vreme.
Urmeaza categoric o pauza de cateva zile, pentru ca vreau sa fac un pic de ordine printre postari, aducand la suprafata articole mai vechi, de pe vremea cand blogul era pitic, la inceput de drum si cititorii nu erau numerosi.
Sa nu uitam ca mai este un pic si intram in aceasta luna in Postul Pastelui, cand pauza de net, va fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, binevenita si mai mare decat in alte perioade. Am observat ca am inceput sa devin dependenta de net si sincera sa fiu nu ma bucura deloc acest aspect.
La fel ca si atunci cand te lasi de fumat, cand te lasi de net, trebuie sa iti ocupi timpul cu altceva dar trebuie sa ai grija ca altceva-ul sa iti fie de folos; fie o rugaciune, fie o lectura din care sa inveti cate ceva, fie participarea mai deasa la diferite activitati unde poti fi de folos, fie iesiri in aer liber, sau orice altceva care sa te tina departe de monitor.
Va multumesc ca ati trecut pragul dardindar, ca v-ati spus parerea despre subiectele abordate iar celor care au preferat ca in loc de comentarii sa imi scrioe la adriana.dardindar@gmail.com le multumesc pentru ca mi-au reamintit ca cele mai frumoase conversatii sunt in particular.
In aceasta luna se implinesc trei ani de cand am inceput sa postez pe acest blog. Daca va uitati la profilul blogului, veti vedea ca este inregistrat din octombrie 2008 dar pana in februarie 2009 nu am postat nimic. A fost o perioda cand eram doar cititor de bloguri si primul blog cu care m-am imprietenit a fost dulcecasa, scris de Irina. Prima postare am editat-o pe 11 februarie si este dedicata unui sportiv despre care nu stiam nimic pana atunci: Marian Cozma, Dumnezeu sa il odihneasca!
In aceasta luna se implinesc trei ani de cand am inceput sa postez pe acest blog. Daca va uitati la profilul blogului, veti vedea ca este inregistrat din octombrie 2008 dar pana in februarie 2009 nu am postat nimic. A fost o perioda cand eram doar cititor de bloguri si primul blog cu care m-am imprietenit a fost dulcecasa, scris de Irina. Prima postare am editat-o pe 11 februarie si este dedicata unui sportiv despre care nu stiam nimic pana atunci: Marian Cozma, Dumnezeu sa il odihneasca!
Daca ar fi sa definesc ce inseamna pentru mine dardindar as zice asa: suma bucuriilor primite trebuie sa fie egala cu suma bucuriilor impartasite celorlalti.
Sper ca s-a transmis bucuria pana la voi, chiar daca multe dintre postari fac referire si la suferinta.














































