Ecoul vietii

Aflându-se în excursie pe munte, o tânãrã familie a poposit într-o cabanã de la marginea unei vãi. Bãiatul cel mic, supãrat pe fratele sãu, s-a dus în spatele cabanei si a strigat de ciudã:"Te urãsc!" Dar, imediat, un glas puternic i-a rãspuns: "Te urãããsc! Te urãããsc!" Speriat, copilul a alergat în cabanã si i-a povestit tatãlui sãu ce a pãtit, spunându-i cã afarã cineva strigã la el cã îl urãste. Au mers împreunã în locul cu pricina, unde tatãl i-a spus fiului:
- Aici erai când ai auzit cã cineva te urãste?
- Da!
- Ia spune-i cã-l iubesti!
- Te iubesc! a strigat copilul, si de îndatã vãile i-au rãspuns: "Te iubesc, te iubesc!..."
- Tine minte, i-a mai zis tatãl, asa este si în viatã: dacã esti un om rãu, numai rãutate vei întâlni, dar dacã esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gãsi la tot pasul. Si, chiar dacã nu vei fi iubit totdeauna de cãtre oameni, în schimb dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. Sã nu uiti asta!

„Suferiti de pe urma unui om rãu? Iertati-l, ca sã nu fie astfel doi oameni rãi!"
Fericitul Augustin

sursa Apostolat in Tara Fagarasului, Nr. 1 pag 7

Trei prieteni

Pentru pasionatii de fotografie

Va recomand blogul Elenei:
http://elenaboboc.blogspot.com/search/label/joy%20%3A%29

Pentru astazi am ales fotografii de unde inunda bucuria.

Vedere placuta!

Calator

Când un om purcede într-o călătorie trebuie să cunoască încotro se îndreaptă. La fel se întâmplă şi cu Postul. Mai presus de orice, Postul este o călătorie duhovnicească, iar destinaţia sa este Pastele, „Praznic al praznicelor". El este pregătirea pentru „plinirea Paştelui, descoperirea cea adevărată". De aceea, trebuie să începem prin a încerca să înţelegem legătura dintre Post şi Paşte, pentru că aceasta descoperă ceva esenţial, ceva funda­mental referitor la credinţa şi viaţa noastră creştină.

sursa: Alexander Schmemann -Postul cel Mare

De la Natalia

A aparut nr 36 din Apostolat

• Editorial: În palma lui Dumnezeu
• Cine suntem noi, creştinii? - Astăzi, mai mult ca niciodată, se simte nevoia ca noi, creştinii, să înţelegem cine suntem şi ce facem pe acest pământ.
• Lupta mântuirii: Fii destoinic, ştiind Cui crezi, cu ale Cui arme baţi război - un cuvânt al Părintelui Arsenie Boca
• Pe cine deranjează simbolurile creştine?- De ce imaginile imorale promovate de televiziune şi internet sunt tolerate, iar icoanele sunt intolerabile?
• Părintele Arsenie Boca – 20 de ani de la trecerea la Domnul - o nouă filă de jurnal de pelerin, tot de la Prislop.
• Certurile care se nasc între creştini - ultima predică a Părintelui Daniil Sisoev

Rubrica Pas în doi:

• La ce să fii atent(ă) când îţi alegi soţul/soţia
• Schimbarea poate veni prin necazuri, boală sau probleme la serviciu
• A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat

Rubrica "Educaţie creştină":

• Cum să vă distrugeţi, în mod practic, copilul - sau... reţeta unui eşec sigur în educaţie
• Familia centrată pe copil / familia centrată pe Dumnezeu

Căsuţa copiilor:

• Vameşul şi fariseul

Rubrica "Fii tânăr cu Hristos":

• De ce băieţii devin nesimţiţi, iar fetele pierd încet, încet, orice urmă de feminitate?
• A FI TÂNĂR ORTODOX - o lămurire
• DOUĂ GENERAŢII DE CARNE-DE-TUN - gânduri la un priveghi

Catehism: Simbolul de credinţă (XI)

Rubrica "Cu Dumnezeu în casă":

• Câteva recomandări pentru o slăbire sănătoasă
• Prăjitură Rafaello
• Supă de conopidă cu morcovi (de post)

Evenimente din Ţara Făgăraşului:

• Comoară de spiritualitate în haine româneşti - parada cetelor de feciori 2010
• Au fost buni de Crăciun - spectacolul de binefacere organizat de Parohia "Sf. Ilie" din Victoria
• Concert de colinde la muzeu
• Nou preot la Parohia Recea Vaida
• Iisus în inimile copiilor
• Dar de bucurie - grupul vocal "Apostolia" din Ţara Făgăraşului

Rubrica "Trecut şi prezent"

• Bisericile din Parohia Recea Nouă

Mama lui Mishu

Emi, mama Luci si mama lui Mishu; trei surori - trei vieti. Incerc sa-mi amintesc prima intalnire cu ele si nu reusesc sa inlatur valul timpului; dintre atatea amintiri stranse de-a lungul a 26 de ani, nu reusesc sa o disting pe prima.

Mult timp, mamei lui Mishu mi s-a parut firesc sa-i spun simplu "mama lui Mishu" si nici cand am aflat ca o cheama Constanta nu i-am spus altfel.

Pana in urma cu cateva luni, de cand am inceput sa o pomenesc in rugaciune. Mica de statura dar cu un suflet mare, delicata, devotata surorilor si copiilor, mama lui Mishu va ramane mereu in inima mea: mama, prietena, confidenta.

Ne-am intalnit pentru ultima oara, in iarna, de sarbatori. Am intalnit-o pentru ultima oara, alaltaieri, cu cateva ore inainte de a pleca. Era si mai mica, si mai delicata si nu stiu daca m-a auzit cand i-am spus "Sarut mana". Sper insa, sa fi simtit.

Nu i-am spus niciodata ce fericita sunt ca mamele prietenelor mele sunt ele insele prietenele mele dar cred ca stia, la fel cum stiu si celelate mame.

Ma gandeam aseara ca parintii mei si parintii lui Mishu nu s-au inatlnit niciodata aici; sunt convinsa ca se vor intalni dincolo si ai mei le vor multumi.

Poate ati cunoscut-o si voi pe mama lui Mishu: avea aproape 76 de ani, iubea natura, gatea traditional, isi ajuta nepotii la lectii si cel mai de pret dar este ca si-a crescut frumos copiii.

Constanta, Dumnezeu sa te odihneasca!

Taina suferintei

Cuvânt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999 si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000

Încă din tinerete mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămâne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gândim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă. Ce putem face ca să nu suferim?

Biserica nu vrea ca oamenii să sufere. În timpul slujbelor noi ne rugăm pentru un ,sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricosătoarea judecată a lui Hristos, să cerem". Biserica doreste ca credinciosii să-si ducă viata în liniste si pace, si cât este posibil, să nu sufere. În timpul Sfintei Liturghii ne rugăm de asemeni pentru conducătorii Bisericii, pentru episcopul nostru, ,ca Domnul să-l păzească întreg, în pace, cinstit, sănătos, îndelungat în zile". După ce am făcut această cerere pentru conducătorii Bisericii, o facem si pentru noi toti, pentru că adăugăm: ,pe toti si pe toate".

continuare http://www.credo.ro/despre-suferinta.php