marți, 14 februarie 2012

Cea mai frumoasa declaratie de iubire este darul unui barbat desavarsit

Daca esti o sotie care ai un sot bun, pretuieste acest dar si verifica daca si dragostea ta pentru el este la fel de mare.

Randurilor de mai jos le datorez cea mai frumoasa zi din viata mea: ziua cand dupa 21 de ani de convietuire, am devenit sotia sotului meu. Cand le-am auzit pentru prima data (participam la slujba Sfantului Maslu pentru ca era bolnava o colega), am plans de fericire s iam simtit ca sunt foarte adevarate, definind chiar relatia noastra. 
" De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. "(din Epistola I a Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, capitolul 13.)

6 comentarii:

Amelie spunea...

Esti rabdatoare daca ai putut sa astepti 21 de ani sa fi ceruta, in cazul tau sa ceri in casatorie. Nu stiu daca as putea sa fac asa cum ai facut si tu. Esti o femeie buna la suflet.

(Sper ca am inteles bine povestea ta.)

adriana spunea...

Nu a fost practic o asteptare; a fost doar un alt mod de a privi relatia noastra din partea mea (prin prisma ortodoxiei)

Ana spunea...

frumos post!!!!!! m a uns pe suflet eu nu cred ca voi putea sa il cer...nici sa ii zic ca il iubesc nu pot si nici nu am de gand,desi am momente cand il ador,acum am o perioada mai grea si e stupid sa fii gelos pe singurul parinte in viata care e bolnav simt ca nu il mai iubesc deloc!!!!!!! of,tare greu!
oricum,acel "citat " este si citatul meu preferat in "materie de iubire"
imi place blogul tau,ceea ce scriiiiii......te urmaresc si te citesc de cand l-am descoperit,gratie tie, pup

adriana spunea...

Draga Ana..intuiesc printre randuri ce vrei sa-mi spui...poate si gelozia este o dovada de dragoste...poate e doar oboseala ce se face simtita cand celalat e obosit...eu doar ata pot sa-ti spun ...rabdare

Pr.Victor spunea...

E bine că s-a întâmplat chiar şi după 21 de ani. Până la urmă dragostea a biruit şi-n partea duhovnicească prin lucrarea lui Dumnezeu.
Vă doresc mulţi şi binecuvântaţi ani împreună.

adriana spunea...

Doamne ajuta, parinte!

Nu degeaba se spune: mai bine mai tarziu, decat niciodata.