miercuri, 25 februarie 2009

Invitatie la meditatie si la ...un spectacol

Asa cum va spuneam si aici, am cunoscut-o pe Michi Mihaescu in octombrie anul trecut si de atunci ma bucur sa vad in ea o luptatoare, ce nu vrea cu nici un chip sa se dea batuta...ce vreau sa va povestesc acum, este modul in care ne-am cunoscut....pur si simplu pe strada...eu, grabita spre casa, cumparasem paine...ea (in fotoliul rulant) si cu mama ei il rugau pe un domn de la drumuri (era perioada cu modernizarea parcarilor) sa faca o mica panta la trotuar...o intalnire banala...dar o mare lectie pentru mine.

Am crezut initial, ca mama este sora ei (asta pentru ca d-na Mihaescu arata foarte bine) si am simtit imediat o mare simpatie pentru aceasta femeie, eu insami fiind o sora care isi iubeste fratele... am intrebat-o daca doreste sa primeasca ceva de la mine. Cu o delicatete pe care nu o pot descrie in cuvinte, m-a intrebat de ce fac aceasta, daca era vorba de mila...i-am explicat ca nu mila este cauza, cu toate ca mila este un sentiment normal si bun, nu acesta era motivul...am o mare admiratie pentru oamenii care nu isi abandoneaza rudele aflate in dificultate si stiu ca in astfel de cazuri orice ajutor este de folos...

Pot spune ca ne-am imprietenit imediat, asta pentru ca in sfertul de ora care a urmat, deja ne-am povestit una alteia povestea vietii noastre...cand am aflat ca este mama ei, mi-a fost si mai draga...la despartire mi-au oferit o carte scrisa de Michi...am citit-o in cursul serii...

Cartea m-a cucerit inca de la prima pagina, prin motto-ul din Sfanta Scriptura: "În lume necazuri veti avea; dar îndrazniti. Eu am biruit lumea." si va propun spre meditatie urmatorul fragment:

""Binele" si "raul" le-am perceput atunci când fapta sau atitudinea celui ce se oferea sa ma ajute, corespundea sau nu cu necesitatea ce o aveam. Am remarcat usor tendinta oamenilor de a-i ajuta pe cei ce par "neputinciosi" din instinct, fara dragoste, respect si nici dreptate, marturie celor spuse fiind întâmplarea urmatoare: "Într-o noapte rece de iarna, pe peronul unei gari, printre calatorii ce asteptau sosirea trenului ma aflam si eu (în fotoliu rulant fiind) care, împreuna cu însotitorul meu (având multe, multe bagaje) plecam la o înmormântare. Care sa ne fi fost ajutorul de care aveam nevoie? Cu siguranta, acela de a ne sui în tren. Ajutorul primit a fost însa altul: 1 RON întins în graba, întrucât "binefacatorul" era nerabdator sa urce în tren,"înaintea noastra". Am relatat aceasta întâmplare pentru a sublinia ca nu poate fi faptuit nimic bun, fara cunoastere. Cineva care ajuta, niciodata nu umileste."

Va spuneam la inceput ca intalnirea cu Michi a fost o mare lectie pentru mine...am primit-o prin intermediul acestui fragment, ce m-a facut sa-mi fie rusine de atitudinea mea, care de multe ori a fost identica cu cea a calatorului "nesimtit" din gara.

De atunci, intalnirile mele cu Michi sunt mai mult virtuale, pe mess, dar de fiecare data cand conversam, ma gandesc cu drag la ea si imi doresc sa nu raman un simplu calator intr-o gara pustie.

Am scris si cu alta ocazie...imi plac lucrurile facute incet si bine... cu pasi mici, dar care au mereu un final pozitiv. Asa cred ca este si visul ei si sunt convinsa ca va reusi...este si foarte credincioasa...acesta fiind un alt motiv pentru care o admir.

In ultima conversatie pe care am avut-o pe mess, ieri seara, imi spunea ca este ingrijorata...daca nu o sa vina lumea la spectacol....cum se vor simti interpretii?...si m-am gandit ca cel putin aceasta grija sa i-o risipim....asa ca va invit, pe cei ce ma cititi pe acest blog, sa fim pentru cateva ore solidari...sa ne oprim un pic din treburile noastre si sa ascultam putina muzica...

...vineri 27 februarie 2009, ora 18, la Sala Mica a Palatului National al Copiilor, Bucuresti, Bd. Tineretului nr.8-10
...intrarea este libera...mai multe amanunte aici.

De asemenea, va invit sa reveniti pe blog, maine, 26 februarie, incepand cu ora 20...urmeaza sa postez un anunt in legatura cu cartile ramase nesolicitate din lista de ieri, la care se vor mai adauga inca 10 titluri....

Va imbratisez cu drag si va rog ...anuntati mai departe...poate mama, bunica, matusa, sora, prietena...vreuna din ele, doreste sa participe la spectacol...asta nu inseamna ca domnii nu au acces (mai ales ca vor putea sa cumpere si martisoare).

Si va mai spun un secret...cunoscand-o pe Michi, veti deveni mai puternici.

Cu drag,
Adriana



3 comentarii:

Marilena spunea...

Buna, spectacolul este o initiativa foarte frumoasa, as participa cu drag dar nu mai locuiesc de 4 ani in Bucuresti...
Din pacate, de multe ori nu acordam atentie fratilor noastri mai neputinciosi, uneori nu ne pricepem, alteori avem impresia ca 1 ron este suficient din partea noastra, si omitem ca acesti oameni au suflet, ca sunt dintre cei mai sensibili si ca le lipseste mai mult decat noua, celor care avem toate simturile functionale - dragostea si intelegerea. Si uitam un lucru: ca orice om poate deveni intr-o clipa infirm din cauza vreunei nenorociri...

Maria Barbu spunea...

Ma impresioneaza oamenii buni si sensibili si descopar aici niste comori de suflet! Ma bucur nespus si promit sa mai vin!

adriana spunea...

D-nelor, ma simt onorata ca ati raspuns la imvitatie...Va astept cu drag si alta data.