miercuri, 25 martie 2009

"Marea nevointa a Maicii Domnului

Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca 1, 28)

Preasfanta Fecioara Maria este exemplul deplinei supuneri si nesfarsitei smerenii. "Vestea cea buna" pe care i-a dus-o ingerul ar fi trebuit sa o umple de uimire, ca fiind un lucru neasteptat, necunoscut, maret si inspaimantator in maretia lui. Totul era nou pentru ea in ceea ce spusese si era de asteptat ca sufletul neprihanit al tinerei Fecioare sa se tulbure, fie sa se trufeasca de soarta exceptionala ce i se harazise. Dar in inima curata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu nu s-a iscat nici tulburare, nici trufie. S-a umilit pana la pamant inaintea Atotputernicului, renuntand la sine pana la totala uitare, dand un singur, unic raspuns: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Cat de rar se vorbeste despre Preasfanta Fecioara in toata viata pamanteasca a Mantuitorului! Dupa nasterea lui Hristos o vedem doar atunci cand Fiul sau, adolescent, invata pe cei aflati in templu, apoi la nunta din Cana Galileii, iar apoi la picioarele crucii. Maica Domnului nu se arata niciodata in ochii oamenilor, ca si cand ar fi vrut sa se faca nevazuta. In schimb, inaintea lui Dumnezeu, ea sta si ramane mereu pe inaltimea sfintei sale chemari. Binecuvantata este intre femei in vecii vecilor. Tainica fapta de iubire si de jertfire de sine, ascunsa de ochii oamenilor, neinteleasa de oameni, dar mareata prin smerenia ei, sta si astazi inaintea lui Dumnezeu infinit mai sus decat orice alta fapta aflata la vedere, laudata si acceptata de oameni.
(ziua de 25 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"

3 comentarii:

Amalia spunea...

Maica Domnului nostru, Aparatoarea noastra si Ajutatoarea noastra a pacatosilor. Exemplul ei de smerenie si iubire absoluta ar trebui sa ne serveasca si noua, femeilor, in viata. In bratele Ei ii incredintez in fiecare zi pe cei dragi ai mei

Anonim spunea...

inainte sa o am pe fetita mea ,nu am realizat cat a suferit Maica Domnului,parca nu stateam atat sa ma gandesc,sa ii multumesc in fiecare zi pentru ce am,e putin,dar cand o ridic pe Stefana la icoana si o pupa,parca o vad pe Maicuta noastra zambind,si-mi salta inima de bucurie...iti multumim Maicuta pentru ca prin tine a venit mantuirea noastra.Tina.

Mariana spunea...

Adriana, mulţumesc din adâncul inimii mele!
Ţi-am mulţumit şi aici http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/03/hotarare-grea.html

Şi fiindcă azi e Buna Vestire, îţi dăruiesc cu drag versurile următoare:

ÎN CRINII ALBI...

În crinii albi îţi văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.

Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,
Iar inima-ţi tresaltă de uimire...
Un înger ţi se-nchină de îndată,
Tu tremuri tot ca trestia înaltă,
Şi-n piept se-adună valuri de iubire.

Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,
Te farmecă prezenţa îngerească.
De dincolo de nori tu vezi seninul
Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul
Să laşi sfios ca Fiul să se nască.

Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă
Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!
...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă
Şi inima şi dorul nu te lasă
Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...

Şi te supui cu-atâta frumuseţe
Dorind a lumii dulce mântuire.
Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe
Şi să-I şoptească sfintele poveţe
Celui venit de Sus doar din iubire.

Dorim şi noi s-avem neprihănirea
De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.
Mereu la El să ne-aţintim privirea,
Să învăţăm ce dulce e jetfirea
Când cu Hristos trăim curat de-a pururi.