joi, 19 martie 2009

Intentii bune, rezultate rele

Dragii mei, sunt convinsa ca ceea ce va scriu nu vi se va parea ceva nou...in sensul ca nu cred ca mi s-a intamplat doar mie...este vorba de actiunile prin care, noi, atunci cand avem impresia ca L-am cunoscut pe Dumnezeu (atat cat ne este permis fiecaruia) sau ca numai noi detinem Adevarul, ca numai noua ni s-au descoperit toate Tainele ... imediat avem pretentia ca trebuie sa-i facem (noi si numai noi) si pe ceilalti sa vada ce vedem noi,...si incet-incet, prin insistentele noastre nu facem decat sa-i indepartam pe cei pe care ii asaltam, atat de noi cat si de Dumnezeu (ceea ce cred ca este un pacat)...

...cu timpul m-am maturizat si eu si am lasat pe Cel ce poate sa faca schimbarea in om sa-si faca treaba...iar eu sa ma uit mai mult in gradina mea decat in a vecinului...si cata neoranduiala am gasit la mine...ca nici timp nu am mai avut sa fac pe indrumatoarea altora...surpriza a fost si mai mare cand am vazut cum rezolva Dumnezeu problemele mele...Doamne ajuta, sa nu facem noi ca drumul spre iad sa fie presarat cu cele mai bune intentii...nu vom avea folos nici noi, nici cei pe care ii tot agasam...

Acest blog nu isi propune sa trimita pe cineva de pe o cale pe alta ci doar sa aduca un pic de bucurie in plus celor care simt la fel...atata tot...cei ce se simt bine aici, sunt poftiti sa revina...ceilalti, faca ce vor...

Aceste randuri sunt dedicate, in primul rand, celor pe care la un moment dat i-am agasat cu insistentele mele...le multumesc ca reactiile lor mi-au ridicat intr-un fel mingea la fileu...

Iar pentru astazi, am cautat un fragment care sa intareasca spusele mele, convinsa fiind ca si acum 100 de ani lucrurile stateau la fel ca in zilele noastre...uimirea mea nu a fost atunci cand am gasit fragmentul ci cand am vazut la ce data a fost scris...20 martie ...

Nadejdea este in harul lui Dumnezeu

Harul nostru cu imbelsugare a prisosit, impreuna
cu credinta si cu iubirea cea intru Hristos Iisus.

(I Timotei 1,14)

Sa fim atenti la cat putem invata din succesiunea acestor trei daruri: harul, credinta, iubirea.
In primul rand, apare harul, situat in opozitie cu orice merit sau vrednicie personala si care ne poate implini toate cererile si dorintele. Ne punem intreaga speranta in harul lui Dumnezeu, care ni se da noua, nevrednicilor, din dragostea si milostivirea lui Dumnezeu. Insusi Hristos este intruchiparea vie, reprezentarea clara a acestei iubiri.

Apostolul Pavel, amintind istoria convertirii sale, o atribuie in totalitate atotputerniciei harului lui Dumnezeu. El spune ca harul i s-a deschis din belsug, desi pacatul lui era mare, dar iubirea lui Dumnezeu l-a depasit si l-a acoperit cu prisosinta cu harul Sau. Apostolul Pavel nu va uita niciodata aceasta. Constiinta acestui fapt avea sa stea la baza marii sale smerenii. In sufletul sau, credintaa luat locul necredintei. Nu era doar un sentiment vag, semiconstient, de nadejde in Dumnezeu, ci o credinta vie, nestramutata, in Mantuitorul, in Domnul nostru Iisus Hristos. Odata cu aceasta inflacarata credinta avea sa se aprinda si iubirea statornica pentru Mantuitorul cel viu.

Sa ne rugam si noi, fara ragaz, Domnului pentru aceste daruri, ca harul care se va deschide in noi sa ne umple intreaga fiinta. El ne va schimba pe de-a -ntregul, ne va alina durerea, ne va da forte noi.
(ziua de 20 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

...si nu ezitati....indrazniti, cei care va doriti sa aflati mai multe din ce scrie in carte, sa va inscrieti la concurs aici

10 comentarii:

DoarATAT spunea...

Timpul ma preseaza , si la propriu si la figurat . Am citit TOT articolul , cu care sunt intru totul de acord , dar n-am TIMP sa-l comentez .
DoarATAT : "agaseaza" in continuare , dar cu multa finete , cu FOARTE multa finete (se capata prin experienta).
Apropo de experienta : daca ai scris vreodata O poezie , cauta Infinitaria (blog), ca o curiozitate .Mie mi-a placut...si te-am AGRESAT (sic!).
Nimic nu-i intamplator ! Nimica .

Owiwan Kenowi spunea...

Nu ma simt bine aici dar am revenit si chiar am citit tot fragmentul religios...baiat destept Timotei asta si samponul e chiar de calitate...sau nu are legatura cu samponul?! atat mi-a fost permis mie sa-l cunosc pe Timotei - samponul. In ceea ce priveste relatia cu divinitatea e mult mai simpla, relatie de amicitie, eu aici pe Terra(Gea) in "cercul meu stramt" iar divinitatea in jurul meu la nivel macro. App in biserica aia rece cu imagini de stramosi isreliti pe pereti ma simt mult mai departe de divinitate decat daca as fi oriunde in natura sub cerul instelat...pana la urma, vorba ta, fiecare cat il duce capul. Ca sa ma autosugestionez pozitiv nu am nevoie nici de poze colorate pe pereti si nici de barbosi imbracati in negru care sa ma indrume spre hatisurile unei dogme mistico-religioase menita sa tina mintea ocupata. Divinitatea in care cred...de fapt de care eu sunt sigur, nu sta sa-mi numere tigarile, nu-mi contorizeaza greselile (pacatele, puncte albe-puncte negre) ca apoi sa-mi traga suturi (alea m-i le trag singur).Divinitatea asta nu bate oameni si nici nu este duala "Ma iubesti sau te bat" nici nu-si alege popoare preferate sau oameni preferati carora sa le dea viza permanenta ptr Rai sau Iad. Astea sunt frustrari omenesti atribuite divinitatii prin religii. Cu toate ca pentru unii, religia este singura forma de educatie care poate sa-i tina in frau....hai ca deja am facut post pe post...ca doar suntem in post, eu sunt doar prost(ar spune unii...dar las' ca-l bate pe el dumnezeu)...

adriana spunea...

@DoarATAT, multam fain pentru informatie...chiar am scris poezii, cateva le-am postat si aici pe blog, le-ai citit deja, am o punga plina, ca sa zic asa, si nu e o figura de stil...chiar intr-o punga sunt stranse o multime de file..era o perioda cand imi umblau multe versuri prin minte si le transcriam imediat pe ce gaseam la indemana...exista si un caiet cu coperti albastre de vinil...cel de 200 file...ce urate erau...chiar voi rascoli prin ele si le postez si la ei...am trecut pe acolo si mi-a placut ce am citit...sa nu uiti sa ma votezi la anul

adriana spunea...

@Draga Owiwan, scuza-ma ..dar esti masochist?
"Nu ma simt bine aici dar am revenit si chiar am citit tot fragmentul religios..."...
Nu mi-o lua in nume de rau, stii ca esti binevenit oricand, dar nu vreau sa ti se faca rau tocmai la mine pe blog si nici nu vreau sa creeam senzatia unui flirt...respira adanc si infraneaza-ti si tu pornirea asta de a ma nimici din vorbe...nu este vina mea, ca cei pe care tu i-ai intalnit (dintr-o anumita structura a societatii noastre) iti produc aceste accese de manie...eu doar multumesc lui Dumnezeu ca cei pe care ii cunosc (din acceasi structura a societatii noastre)au reusit sa ma apropie de Dumnezeu si de mine (sper ca nu am fost prea subtila...nu e o gresala ...chiar despre intalnirea mea cu mine insami este vorba)...nu te umfla in pene (vorba cantecului)...nu esti prost...ca sa fii prost iti trebuie mai mult de atat...esti doar ironic...si suparat ...pe viata...si stii ce imi vine mie sa zic ca face acum Dumnezeu?....sta si se uita la noi rabdator si ne zice:...mai copii, dati-va mana si impacati-va...si asta pentru ca Dumnezeul meu e un Dumnezeu al fair-playu-lui...si pentru asta il iubesc asa de mult...tie ce crezi ca-ti zice?1

Owiwan Kenowi spunea...

Care din ei? :) ala inventat sau ala adevarat? Pai ala inventat mi-ar zice pe un ton mieros dar plin de manie ceva de purgatoriu, smoala, interdictie in rai cu posibilitatea de recurs si apoi iertare dar doar dupa parcurgerea unor etape de "purificare spirituala" si de iubire a aproapelui, aia cu obrazul tabacit pe ambele fete....hai ca nu mai continui ca o sa ma acuzi din nou de ironii ieftine si aducatoare de "pacat"....si de flirt :).
Pe cel adevarat nu am reusit inca sa-l deslusesc...continui sa caut si ar fi lene intelectuala sa preiau unul gata inventat de minti arhaice pe alocuri chiar bolnave, inventat poate cu scopuri bune, care ulterior s-au cam stricat degenerand in razboaie odioase si crime abominabile in numele divinitati inventate.
Nu sunt suparat pe viata, viata e chiar frumoasa si ar fi si mai frumoasa fara tenebrele religiei...probabil ca nu am dreptate avand in vedere ca sunt in minoritate (deocamdata)...la noi dreptatea e in mana majoritatii (a se citi turma) si cei ce nu fac front comun sunt "arsi pe rug" (la propriu in evul mediu) si la figurat in zilele noastre.

adriana spunea...

@Draga Owiwan, in comentariul tau am citit un cuvant, pe care eu nu l-am regasit pana acum in ceea ce am citit, referitor la credinta ortodoxa...ceea ce ma face sa cred ca tu esti suparat pe altii...si chiar ca acum nu stiu ce sa mai zic...
...cred ca discutia aluneca spre un subiect, unde eu recunosc ca nu sunt experta si nici pacate nu vreau sa imi fac, judecandu-i pe altii...

Owiwan Kenowi spunea...

Frumos iti sade Adriano, asa, dai vina pe altii, te legi de cuvinte...(noi nu nenea! noi suntem aia buni cu "teoria ai dreapta" orto-doxa) aia rai sunt aia cu Alah cu Krishna sau cu Budha si "noi nu folosim "Purgatoriu" noi spunem "Iad" deci e clar ca tu esti dus cu pluta si ii urasti pe altii, care poate chiar merita, ca nu sunt de-ai nostrii" ...nu bine asa, Adriano'

adriana spunea...

@Draga Owiwan, nu vreau ca prin polemica noastra, sa inducem in eroare pe nimeni...cand spun noastra, ma refer la tine si la mine...fac precizarea asta, pentru ca nu vreau sa imi rastalmacesti din nou cuvintele...imi place ca jonglezi cu semantica...parca asa se numeste...dar ca faci confuzie si pui egalitate intre iad si purgatoriu, asta nu e corect..
PURGATÓRIU s.n. (În religia catolică) Loc unde sufletele celor morţi cu păcate mai uşoare s-ar purifica prin suferinţe înainte de a intra în paradis. ♦ Fig. Loc sau perioadă de suferinţă (trecătoare). – Din lat. purgatorius, it. purgatorio.
IAD, iaduri, s.n. (În credinţa creştină) Loc în care sufletele păcătoşilor ar fi supuse la chinuri veşnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situaţie chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ.
Sursa: DEX '98
am scris eu undeva ca sunt mai buna decat altii...sau ca daca esti altfel decat mine est rau?...
...nu stiu ce ai azi...daca ma uit mai bine la orele cand sunt postate comentariile...parca imi amintesc de pauzele dintre cursuri...te-a mai enervat si altcineva in afara de mine?...si ma transformi pe mine intr-un virtual sac de box?..pai e frumos, mai Owi?...

Owiwan Kenowi spunea...

Nu nu-i frumos, dar a fost amuzant pentru mine si ai castigat si tu ceva si sper ca nu doar trafic. Gata ma opresc ca ma bagi "incet, incet in tainele divine/ de care eu spun drept mi-e frica /caci sunt taine care cand se strica/nu se mai dreg"

adriana spunea...

@Draga Owi...bun baiat Minulescu asta...pai nu mai bine discutam noi doi (tu si cu mine), despre niscaiva poezie...decat sa ne rupem urechile in asa discutii grele...eu sunt convinsa ca azi am castigat amandoi...dar cel mai mult cred ca au castigat cei ce ma citesc...daca u trecut si pe la comentarii
...daca nu i-a convins postarea mea de azi, sigur i-a convins dialogul nostru...insistenta, agasarea, impunerea cu forta a ideilor personale..toate acestea nu fac decat sa il indeparteze pe om de tot ce este bine si frumos...fie ca este vorba de credinta, de cultura, de sport si chiar de un domeniu pe care il abordam zilnic cu totii...gastronomia
...postarea mea de astazi chiar se vrea o "mea culpa"...pentru toti cei pe care de multe ori i-am terorizat cu insistentele mele...
ma opresc aici, pentru ca simt cum duhul mandriei isi ridica semet capul in inima mea...si nu asta mi-am propus...
iti doresc sa ai o seara placuta si sa ne citim cu bine
...astazi nu iti zic pupici...nu vreau sa fiu ipocrita