miercuri, 18 martie 2009

Paine si carte

Aseara am copt paine...ei si?!...vor spune, probabil, unii dintre voi...da...dar e prima data cand am facut...si ce, nu au toate un inceput? ...vor zice altii mai experimentati...si a iesit foarte buna...eee... hai, ca ti-au murit laudatorii!....va exclama un carcotas...

De fapt, vroiam sa vas spun asa: aseara am copt paine, o paine mica, framantata de mine, ca o joaca...intai am facut maiaua, apoi aluatul...l-am lasat sa creasca ...l-am asezat in forma de copt...am mai lasat un pic sa creasca ...si pe urma, dupa ce a socializat aproape o ora cu cuptorul...a vazut lumina bucatariei...o painica rumena si frumusica...coaja ii era crocanta si miezul alb si pufos...tocmai buna de mancat la micul dejun...

,,,mare filozofie...sa faci o paine...

Si vroiam sa va mai spun ...am pus suflet cand am framantat-o ...am facut-o in joaca si cu placere...in timp ce ma jucam, vorbeam cu mine insami (imi place sa o fac din cand in cand )...mai Adriano...cum ar fi sa faci lucrurile serioase in joaca si joaca sa o iei in serios.?..pai ...lucrurile serioase sunt serioase...nu te joci cu ele...asa e ...dar joaca iti aduce bucurie...nu te plictiseste...nu ti se pare grea...si in plus, joaca tine de copilarie...de ce sa nu iti pastrezi un suflet de copil?!

Si pentru ca tot vorbeam de suflet, las cartea noastra sa vorbeasca despre el:

"Sufletul care canta


Cantati-I Domnului Celui ce locuieste in Sion, faptele Lui vestiti-le intre neamuri.
(Psalmi 9,12 )

Iata, servii Mei cu bucurie se vor bucura.
(Is 65,14)

Undeva intr-un vechi castel, spune o legenda de demult, statea atarnat intr-un cui, pe perete, un instrument muzical prafuit, uitat de lume, de nu se mai stia de cand. Nimeni nu se pricepea sa cante cu el, desi incercasera multi, fara sa izbuteasca sa scoata un sunet! S-a intamplat odata ca un calator sa ajunga la castel si, vazand acel instrument atarnat in cui, l-a luat, l-a sters cu grija de praf, incercand sa-i acordeze strunele, care au prins glas din nou, sub degetele strainului, dupa ce tacusera amar de ani, scotand sunete minunate care patrundeau in adancul sufletului. Strainul era de fapt stapanul castelului, care se intorsese acasa dupa o lunga absenta.

Cum trebuie inteles talcul acestei legende? Sufletul omului este asemenea acelei harpe. El ramane "dezacordat", prafuit, mut, atata timp cat nu se atinge de el mana Creatorului. Primeste-L in tine, iar El iti va curata cu mana iubitoare strunele sufletului de rugina pacatului, va drege tot ce a fost "dezacordat" in inima ta. Sunetele altadata false, stridente, se vor uni atunci intr-o singura, minunata armonie, iar din sufletul tau primenit va rasuna mereu cantec de bucurie, de biruinta, de lauda."
(ziua de 24 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

PS. Cei ce sunteti noi pe aici, daca va doriti sa cititi cartea, nu ezitati sa va inscrieti la concurs...un simplu comentariu aici si asa cum spuneam si in postarile anterioare...de restul ma ocup eu.


17 comentarii:

Ela spunea...

Si acum simt mirosul de paine coapta din copilarie.Fac paine pentru familia mea si atunci cand framant aluatul ma gandesc la mama. Cate lucruri imi vin in minte.Atunci nu le dadeam importanta dar acum au devenit cele mai dragi amintiri...

Amalia spunea...

M-a amuzat titlul ales "Paine si carte" eu doresc sa vad un film italian "Paine si libertate"... Painea e precum sufletul omului, Dumnezeu o creaza, o modeleaza si se poate coace frumos lasandu-ne in voia Sa cu totul.

oceania spunea...

doar bunica mea ce-mi mai facea paine proaspata. de cand nu mai e ea n-am mai mancat asa ceva.

Bogdan-Andrei spunea...

:)Mirosul de paine calda nu ne lipseste din casa.De cca 2 luni face paine :)
Doamne ajuta tuturor!

adriana spunea...

@Ela...imi pare bine ca ai trecut la comentarii...banuiesc ca esti aceeasi Ela care scria mesajele la CBOX...nu uita sa treci pe la comentariile din 11 martie pentru a te inscrie la concurs
@Oceania, trimite-mi un mail la adriana.dardindar@gmail.com si spune-mi cum facem sa-ti trimit o painica...m-am indragostit pur si simplu de painica facuta ieri si am decis sa fac cat mai des

@Bogdanele, nu e asa ca cea mai buna paine?

adriana spunea...

e painea facuta de mamica ta?

florinm spunea...

Adriana, stii cantecul "Mama coace paine" al lui Tudor Gheorghe?
Mama coace paine
Soare in ferestre
Soare-i numai unul
Mama una este.

E un cantec pentru copii. Simplu.
Dar eu, cand i-l cant baietelului meu, desi nu intelege (are abia 8 luni) totusi imi zambeste. Si tocmai a inceput sa zica "mama". Si mama lui ii face painica, supa, branzica etc. iar el e bucuros :)
De tati ce sa mai spun?
Doamne ajuta!

adriana spunea...

il stiu...imi imaginez ce haios esti cand il canti..sa fiti fericiti si sa faceti papa bun la bebelus, pentru ca vrem sa nu ...suntem si ceea ce mancam

Owiwan Kenowi spunea...

In vremea in care toata lumea imi serveste paine si circ...tu ai tupeul sa-mi servesti paine si carte?! Sau descrierea introductiva cu coacerea painii era doar o metoda de a-mi adormi creierul sa pot prelua partea a doua cea cu cartea? Care nu este o carte oarecare ci este una cu mesaj religios. Da, suntem ceea ce mancam dar la moda este rahatul si nu painea. Felicitari pentru paine cat despre carte ce sa spun, este cu eroi fantastici de pe alte meleaguri carora painea le cadea de sus si se numea mana la care eu pot doar sa rad ca la o snoava buna...dar sa o faci religie si sa o impui la nivel mondial e nerusinare...iar ca om citav la cap in sec. XXI sa propovaduiesc aceasta snoava israelita e o lipsa de bun simt fata de cei care incearca sa explice pertinent unele lucruri care sunt puse in carca divinitatii inventate de niste arhaici din lipsa de ocupatie prin desert...

Anonim spunea...

Deci, se cheama ca ai devenit o buna bucatareasa.sa stii ca este mare lucru sa faci panie si sa iasa asa cum ai descris-o tu.felicitari.cand faci mai multa sa-mi dai si mie? eu m-am cam lenevit.stiu ca este un pacat dar.....Ce frumos scrii si ce comentarii frumoasa primesti de la prietenele tale .Deja l-am invatat si le urmarec.Spor la treaba.tanti Ana

adriana spunea...

@draga Owiwan...daca tupeu este echivalent cu a indrazni, raspunsul este da
...nu-mi plac creierele adormite...ma trag si pe mine la somn si nu imi prea permit, sunt multe lucruri de facut prin casa si dupa cum vezi, acum m-am apucat si de bucatareli mai complicate
...nu inteleg de ce atata inversunare...dupa parerea mea lucrurile sunt simple...unii cred...unii nu cred...eu fac parte din prima categorie si asta m-a ajutat de multe ori sa fac fata situatiilor grele...poate tu esti mai puternic si nu ai nevoie de ajutor...esti liber sa nu crezi la fel cum si eu sunt libera sa cred...cat despre carte...mie imi este draga nu neaparat pentru mesajul pe care il transmite...daca era asa ofeream in dar o Biblie...de ce sa nu luam mesajul direct de la sursa?!...
...am doar o intrebare...
medicina in ce categorie sa o incadram ...in cea cu oameni "citavi la cap" sau in aceea in care oamenii traiesc cu capul in nori, undeva prin perimetrul de unde odinioara venea mana?
sa fie doar o intampalre...chiar azi am citit un articol despre un medic...roman si nu oarecare...unu' PAULESCU...
http://www.frontpress.ro/?p=642
inchei, la fel cum o fac de fiecare data...intorc si celalat obraz...si-ti zic ...pupici...sa ne citim cu bine

JokeBox spunea...

Pita, mama, sare(iodata), slana hai pe http://jokebox888.blogspot.com/ si pe http://filosofiaenecesara.wblog.ro/

Owiwan Kenowi spunea...

Nu e inversunare, stimata Adriana, e doar o rabufnire a faptului ca sunt agasat din toate partile, in aceasta perioada, cu aceste obiceiuri religioase iar in ceea ce priveste sintagma simpla enuntata de tine "unii cred iar altii nu" ei bine eu nu ma regasesc in niciuna din aceste categorii - EU nu cred, EU SUNT SIGUR si mai sunt si altii care nu cred dar nici nu sunt siguri si e de bun simt sa caute in continuare fara sa cada in capcana vorbelor mieroase sau cu aroma de paine calda.

Aia cu obrazul e enervanta mai ales duminica dimineata cand imi bat la usa un domn si o doamna incercand sa-mi explice ceva de un zeu Iehova iar eu cu ochii mici de somn ii trimit la dracu-n praznic iar ei imi intorc celalat obraz si-mi zic mieros ca sa am o zi buna...dupa ce mi-au stricato ei.
Mi-e frica de oamenii mierosi care nu injura si care au obiceiuri arhaice bizare (ex. ingramadirea in jurul unor ramasite biologice ale unor oameni decedati demult considerati sfinti, pentru a atinge acele moaste).
App de 'unu Paulescu ala cu insulina - mare om mare caracter pacat ca era putin cam mistic dar vorba lui..eu nu cred in dumnezeu..eu sunt sigur ca exista dar nu are nici o legatura cu istoria legendificata a israelitilor.

adriana spunea...

Draga Owiwan...postarea mea de astazi, este, in parte, un raspuns si pentru tine...sunt convinsa ca datorita rabufnirii, a-ti spune sa te duci sa o citesti acolo ar fi o gresala fatala din partea mea...asa ca un copy-paste e o dovada de bun simt... o poti citi partial aici:

sunt convinsa ca ceea ce va scriu nu vi se va parea ceva nou...in sensul ca nu cred ca mi s-a intamplat doar mie...este vorba de actiunile prin care, noi, atunci cand avem impresia ca L-am cunoscut pe Dumnezeu (atat cat ne este permis fiecaruia) sau ca numai noi detinem Adevarul, ca numai noua ni s-au descoperit toate Tainele ... imediat avem pretentia ca trebuie sa-i facem (noi si numai noi) si pe ceilalti sa vada ce vedem noi,...si incet-incet, prin insistentele noastre nu facem decat sa-i indepartam pe cei pe care ii asaltam, atat de noi cat si de Dumnezeu (ceea ce cred ca este un pacat)...

...cu timpul m-am maturizat si eu si am lasat pe Cel ce poate sa faca schimbarea in om sa-si faca treaba...iar eu sa ma uit mai mult in gradina mea decat in a vecinului...si cata neoranduiala am gasit la mine...ca nici timp nu am mai avut sa fac pe indrumatoarea altora...surpriza a fost si mai mare cand am vazut cum rezolva Dumnezeu problemele mele...Doamne ajuta, sa nu facem noi ca drumul spre iad sa fie presarat cu cele mai bune intentii...nu vom avea folos nici noi, nici cei pe care ii tot agasam...

Acest blog nu isi propune sa trimita pe cineva de pe o cale pe alta ci doar sa aduca un pic de bucurie in plus celor care simt la fel...atata tot...cei ce se simt bine aici, sunt poftiti sa revina...ceilalti, faca ce vor...

Aceste randuri sunt dedicate, in primul rand, celor pe care la un moment dat i-am agasat cu insistentele mele...le multumesc ca reactiile lor mi-au ridicat intr-un fel mingea la fileu...

Iar pentru astazi, am cautat un fragment care sa intareasca spusele mele, convinsa fiind ca si acum 100 de ani lucrurile stateau la fel ca in zilele noastre...uimirea mea nu a fost atunci cand am gasit fragmentul ci cand am vazut la ce data a fost scris...20 martie ...

Georgiana spunea...

"Paine si carte" ....o combinatie care hraneste si trupul, si mintea si sufletul!
O zi binecuvantata iti doresc!

damaris spunea...

Painea si cartea as asemana cu doua calitati sufletesti pe care omul le are , deoarece unii dintre noi am fost creati de Dumnezeu cu acestea si anume: "painea" din punctul meu de vedere ,rumena si cu miezul alb asa cum o descrii tu aici,este darul cuvantului pe nu toti dintre noi il avem , acel dar de a vorbii oamenilor despre Dumnezeu si Evanghelia sa , cuvantul"rumena" ma duce cu gandul la maturitatea deplina a acestui dar cu care unii din noi suntem inzestrati de Divinitate,iar cuvantul"carte"ma duce cu gandul la cuantumul de inteligenta al oamenilor si la darul inteligentei cu care am fost daruiti de Dumnezeu , deci sintagma de "paine si carte" ar insemna din punctul meu de vedere inteligenta si darul de a vorbii al omului , adica omul oratoric care stie sa isi foloseasca acdste calitati sufletesti in scopul bun de a-L cunoaste pe Dumnezeu si de a-l fac si altora cunoscut.

diana spunea...

cum ar fi sa faci lucrurile serioase in joaca si joaca sa o iei in serios.?..pai ...lucrurile serioase sunt serioase...nu te joci cu ele...asa e ...dar joaca iti aduce bucurie...nu te plictiseste...nu ti se pare grea...si in plus, joaca tine de copilarie...de ce sa nu iti pastrezi un suflet de copil?!

Mi-a placut tare tare mult partea asta. Cred ca ai sa fi un parinte (matusa :) ) foarte bun daca nu uiti ce ai gandit si simtit atunci.