luni, 9 martie 2009

Sa punem post si la vorbe

In perioada in care nu eram inca hotarata daca sa scriu sau nu pe blog, am rugat-o pe Irina sa-mi posteze un text pe site-ul Femeia Ortodoxa. Pentru ca suntem in post si postul nu inseamna doar infranare de la mancare, am vrut sa-mi reamintesc, intai mie, acest lucru si daca ceea ce am scris va ajuta si pe voi, va invit sa cititi si sa exersati:

V-ati gandit vreodata serios la ce inseamna “sa-ti tii gura”, “sa nu ai gura sloboda”?

Nu stiu de ce, dar de ceva vreme, ma tot gandesc la acest subiect si imi aduc aminte cum mereu tata imi spunea sa am mare grija, ca odata spusa o vorba, nu o mai poti lua inapoi.

Cu timpul, am constatat cat rau poate face o vorba spusa la nervi, sub acea scuza ca suntem sinceri si vorba romanului ”ce-am in gusa si-n capusa” (dar fie vorba intre noi, aceste cuvinte gusa si capusa le folosim mai des la animale decat la oameni, chiar daca in zicala romaneasca citata, capusa este capul).

Decat sa dai drumul unui fluviu de cuvinte (ati observat ca atunci cand suntem nervosi nu ne putem limita la un simplu “lasa-ma in pace” ci trebuie sa varsm din noi tot veninul acumulat, chiar daca, de multe ori ceea ce a determinat acest depozit sa se formeze in noi, nu are nici o legatura cu subiectul asupra caruia ne varsam naduful).

In loc sa stam o clipa si sa ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute sa ne tinem gura, pornim, ca un mic bulgare de zapada si declansam o adevarata avalansa...

Se roaga foarte frumos psalmistul prin acest “Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele” (din psalmul 140- Psaltirea Proorocului si Imparatului David, Editura Artemis).

Sunt doar 12 cuvinte, pe care daca ne-am aminti sa le rostim atunci cand suntem tentati sa zicem ceva rau, sunt convinsa ca Dumnezeu ne va auzi rugaciunea si ne va ajuta.

Nu avem nici o scuza, atunci cand vorbele noastre ranesc. Am fost si eu de multe ori ranita si recunosc ca la randul meu am ranit. Daca ascultam sfatul tatalui meu, bine era.

Dar de cand am citit psalmul citat, incerc sa ma corectez in fiecare zi, si hai sa fim sinceri, zilnic suntem pusi in situatii in care “daca taceam filozof ramaneam” e mai intelept decat ”ce-am in gusa si-n capusa”.

Vorbele rele si grele, atrag, ca un magnet, de la interlocutor, alte vorbe si mai rele si mai grele si tot asa ca la un meci de tenis, mingea se duce de la unul la altul...cu furie ... si cine stie cand va nimeri in fileu ?

Chiar daca, aparent, avem senzatia ca odata ce am spus tot ce aveam de spus ne-am racorit sufletul, nu am facut decat sa pierdem ceva: timpul, energia, respectul sau mai grav, dragostea...Poate am scapat de furtuna din noi, dar am creat-o sigur in altii, adaugand asifel un alt pacat la marea lista pe care atat de mult ne-o dorim sa o stergem.

Pana la urma nu este vorba decat de un exercitiu de vointa, la indemana tuturor.

Zambiti, fiti amabili, si nu uitati un “Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele”, atunci cand simtim ca dau buluc cuvintele din noi. Amin!


P.S. Voi asculta sfatul bun, pe care l-am primit cu cateva zile in urma si voi reduce, cu ajutorul Lui Dumnezeu, din timpul acordat netului.


11 comentarii:

Amalia spunea...

Adriana e mare adevar in ceea ce ai scris. Poate de aceea cantaresc mult cuvintele inainte de a spune ceva. Stiu cat de usor poti rani pe cineva cu vorbe si mie mi s-a intamplat. Mie imi mai mult ascult decat sa vorbesc si nu irosesc vorbele fara rost. Se mai spune ca "tacerea e de aur" si uneori o clipa de tacere inteleapta face mult mai mult decat sute de cuvinte inteligente

adriana spunea...

Amalia, ma bucura mereu comentariile tale

Owiwan Kenowi spunea...

Foarte bun postul, si ma refer aici la articol si nu la postul pastelui in sine. Cu toate ca eu sunt exemplul clar de "asa nu" adica sunt exact pe dos de cum zici tu ca ar trebui sa fim.
Exact "ce-i in gusa si-n capusa" si nici nu am de gand sa ma schimb, in nici un caz din motive religioase. Si nici nu stii ce greu imi este, nefiind religios, sa pot spune lucruri urate doar atunci cand e cazul fara sa am remuscari ulterioare. La religiosi e simplu, se duc la biserica si popa ii absolva de pacate (ca doar de aia a facut teologia sa-i ierte pe oameni de pacate :). Eu trebuie sa-mi cantaresc cu grija vorbele si actiunile pentru a nu rani acolo unde nu este cazul, mai rau e ca nu sunt genul care-si cere scuze. Creierul credinciosilor este diferit decat cel al ateilor(stiu ca vei spune ca ateii nu au creier si de aceea) azi am gasit pe acest link o scurta explicatie data de oameni de stiinta (poti sa intri ca e in avantajul credinciosilor) http://www.descopera.ro/dnews/4022810-creierul-credinciosilor-este-diferit-de-cel-al-ateilor

adriana spunea...

salutare Owiwan Kenowi...brrr..cum ai zis...religiosi...eu sunt ortodoxa si imi este de folos...cat despre atei si credinciosi...eu cred ca diferentele se regasesc intai la inima si pe urma implicit la creier... dar cum nu sunt om de stiinta nu ma bag mai mult in subiect...in alta ordine de idei,din ce am citit pot sa-ti spun ca de-a lungul istoriei s-au vazut multi atei infocati ce au devenit mari credinciosi chiar fosti persecutori ai crestinilor care au devenit sfinti...stiu si eu?...poate peste cativa ani, tu vei fi cel care vei dori sa imparti cu altii bucuria...cred ca iti voi oferi un premiu pentru cel mai lung comentariu...urmareste postul de maine

Owiwan Kenowi spunea...

Undeeeee mi-e premiuuuuu'????
Daca-mi dai vreo icoana sau vre-un alt chip din asta cioplit inseamna ca ai facut cea mai fina ironie la adresa mea.

Chiar din cauza faptului enuntat de tine mai sus si anume "diferentele se regasesc intai la inima si pe urma implicit la creier" eu nu sunt prea religios.
Mi-e frica sa primesc informatii fara sa le trec prin creier, e cea mai simpla si marsava forma de manipulare si biserica se foloseste de asta. Nu sunt nici ateu. Cred ca sunt Agnostic sau stie naiba ce sunt :). Sunt in cautare si am bunul simt sa zic ca nu stiu daca exista divinitate sau nu, dar caut in continuare. Pe un lucru sunt sigur ca divinitatea nu este acel zeu din legendele israelite in doua volume foarte populare in lume. Ce ne facem cu persecutorii crestini ai celorlalte religii (legende)? alea ce se numeau cruciade facute in numele zeului israelit?...hai ca ma opresc aici ca o sa ma umplii de premii...

adriana spunea...

ooo...ce furtuna s-a ivit...premiul vine acusica...

florinm spunea...

Frumos articol si perfect adevarat ceea ce ai scris!
Ar fi bine sa putem distinge intre bine si rau, sa stim cand sa vorbim si cand sa tacem.
E clar ca mai bine e sa taci, dar daca e o problema de credinta, cum trebuie procedat? Dar daca esti provocat sau jignit?
Domnul sa ne ajute sa trecem postul cu folos!

adriana spunea...

grele intrebari mi-ai pus...nu sunt asa desteaptapentru a-ti putea raspunde...
iti lansez invitatia de a participa la tragerea la sorti pentru darul de la mine ....vezi postul din 11 martie
...succes

DoarATAT spunea...

Sigur aveati si alte aspecte , si alte exemple ...
Un alt aspect=problema : cand "ajungi" pe o pozitie in care poti sa "lovesti"(si chiar o faci)pentru a fi "ascultat", cel "lovit" nu cumva "da apa la moara" tacand ,deci incurajand ?
Pentru ca in asemenea situatii ORICE ai spune (cu POST de vorbe) este interpretat ca OBRAZNICIE . "Daca nu-ti convine, poti sa pleci ; dar pana una-alta te penalizam" - musculosii !
"Sefii" - alesi sau numiti - cand "devin" isi mai amintesc (daca e cazul) de recomandarea Mantuitorului ,(-care "ne-a spalat" picioarele mai intai , care mai apoi ne poate spala pacatele , daca ni le asumam -) ?
Ce vad la altii e valabil MIE !

adriana spunea...

DoarATAT...acum pot sa spun doar atat...de multe ori "tacerea e de aur"...pe musculosi, ii poti debusola de multe ori, tacand.

Andreea Ratoi spunea...

Important e sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci. Pentru ca de cele mai multe ori ranesti fara sa iti dai seama ca ai facut asta. E interesant articolul.