luni, 30 martie 2009

Surprize...surprize...

Dupa o pauza de net in weekend, revin si am parte de doua surprize placute...citind mailurile, am descoperit ca am primit o invitatie la o lansare de carte, eveniment BMW, promovat pe Tudor Chirila, pe blogul sau...din pacate era pentru sambata sau duminica...asa ca am ramas doar cu bucuria surprizei....mi-ar fi placut sa merg, mai ales ca aveam posibilitatea sa il ascult si pe actorul Marcel Iures...

...a doua surpriza, vine de la Mariana si e legata de concursul care tocmai s-a incheiat saptamana trecuta....din partea ei, doreste sa ofer o carte cui vreau eu....asa ca de la Mariana vine...la Mariana http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/ sa ajunga...mai ales ca aceasta din urma, a felicitat, imediat dupa concurs, castigatorii...

Va rog sa nu uitati de IHTIS...si sa le demonstram ca nu sunt singuri:

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

nu uitati...prin notele si comentariile voastre la:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009


pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/, puteti fi pasi, la drumul pe care IHTIS il parcurge (mai multe amanunte aflati aici).

Asa cum am promis, continuam cu transcrierea fragmentelor:

"In viata totul este milostivire

Multumiti intru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu. (I Tesaloniceni 5, 18)

Ce ar putea sa ne usureze si sa ne inalte sufletul, sa ne risipeasca deznadejdea, sa ne alunge si indoielile? Ce ar putea sa ne dea avant pe calea vietii? Recunostinta, adica multumirea constienta adusa lui Dumnezeu, pentru toate cate ne vin de la El.

Un om credincios cadea adesea in deznadejde si, prin aceasta, nesocotea voia lui Dumnezeu, dupa cuvantul Apostolului Pavel. Cineva l-a sfatuit sa insemneze intr-un caiet toate milotivirile primite de la Dumnezeu. Dupa cateva luni, tot carnetul era plin. Milostiviri care, de obicei, le dam repede uitarii, dar pe care omul acela le trecuse in carnet si le pastra in inima. Totusi, din cand in cand, il mai apuca disperarea. "imi era de ajuns sa ma uit in carnet - zicea acel om- ca sa -mi dau seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu si pentru ca, intr-o clipa, norii negri sa se risipeasca, sufletul sa mi se umple de bucurie si speranta, sa nu incetez a-I aduce lui Dumnezeu multumire si slava.
(din ziua de 30 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"


...revin cu transcriere, dupa ce pun masa de pranz...

3 comentarii:

mariperijoc spunea...

Este o surpriza placuta pentru mine care sunt obisnuita sa pierd,nu sa castig ceva.Multumesc Mariana pentru dar si tie Adriana pentru ca te-ai gandit la mine

adriana spunea...

Marilena, ma bucur ca ti-am infrumusetat chiar si cu putin, ziua..si cum MARILENA= MARIA +ELENA...ti-am zis Mariana

Amalia spunea...

Am citit acest pasaj din carticica (cadoul tau) inainte ca tu sa postezi, insa am recitit atat cat ai scris de dragul tau... Foarte mare adevar e in acele randuri, sa nu uitm sa fim recunoscatori si multumitori Domnului pentru mult, pentru putin, pentru TOT!