miercuri, 29 aprilie 2009

Autoportret

Imi plac in egala masura si fustele si pantalonii dar recunosc ca imi sunt mai comozi acestia din urma...cu toate ca inteleg foarte bine de ce femeile nu trebuie sa poarte pantaloni, recunosc ca nu am renuntat definitiv la ei si cateodata, in timpul saptamanii mi se intampla sa merg si la biserica asa...dar de fiecare data am ceva care sa ajunga pana la genunchi... sau macar cat de cat aproape de genunchi...duminica, fusta e obligatorie...nici vorba de altceva...

...prima data cand am renuntat a mai merge in pantalon la biserica...cu toate ca erau pantaloni decenti...a fost dupa ce, intr-o duminica...o fatuca se inchina de zor pe la icoane...cu inchinaciuni ....si toti ochii erau pe fundul ei...in plina Sfanta Liturghie...

...cat despre par...eu merg foarte rar sa il tund...din lene...si il port mai mereu in coada...prin Ardeal se spune pleata... nici nu stiu cum sa zic ca e mai bine sa faci....numai naturala si sa-i indemni pe cei ce te privesc sa pacatuiasca, barfind ...sau cosmeticizata si sa indemni la ispita ?! (eu, ca de altfel toate femeile, cam asa arat daca ma vopsesc, fardez, coafez)...

...poate e nevoie si aici de un echilibru...in limita bunului simt...cred ca cel mai important e sa iti ingrijesti sufletul si acesta iti va infrumuseta si chipul...daca ai acea stralucire in ochi, pe care o au in general oamenii indragostiti, esti dintr-o data frumos...

...va mai povestesc ceva si fug...

...prin toamna, am fost la o nunta...de obicei, la astfel de ocazii, recunosc ca apelez la tot arsenalul de infrumusetare...de data asta doar mi-am vopsit parul (cat mai aproape de culoarea mea naturala...e saten, un pic roscat, inchis)...vineri seara imi facusem programare pentru sambata, sa merg la coafor si cosmetica pentru machiaj...dar cum ora era cam nepotrivita pentru mine (ma programasem la 9, ceea ce insemna sa fiu la 11 acasa, sa o schimb pe matusa mea...e paralizata...sa le pregatesc masa...de pranz...iar sa schimb scutece...pe urma masa de seara...pe urma plecat la petrecere)... am renuntat la programare...

...in mod normal parul meu e foarte putin ondulat...mai mult drept...asa ca am aplicat o spuna de par...l-am strans ghemotoc ...si pe urma l-am lasat liber...efectul....arata foarte frumos...,mi-am dat cu ruj si gata...am zis ca sunt suficiente culorile din par si de la ochi (verzi)...o rochie clasica neagra...niste bile perlate la gat, mana si urechi...si lac incolor pe unghii...cand m-am uitat in oglinda...am fost foarte multumita de ce am vazut...si nu numai eu...deci se poate si fara tone de farduri....credeti-ma, nu sunt o fata frumoasa...dar cand sunt fericita...stralucesc...ceea ce va doresc tuturor...Amin!

...ma puteti intui, aici...

PS. Dupa masa de pranz, revin cu transcrierea din carte...va astept la lectura...aici, la cartea de pe blog

7 comentarii:

Amalia spunea...

Apoi daca stralucesti cand esti fericita sa iti ajute Domnul sa fii fericita mereu!

adriana spunea...

Asa sa ne ajute Dumnezeu, pe toti!

Anonim spunea...

Da.forte bine facut portretul.Sunt crediincioasa,dar nu merg la biserica decat cu ocazii speciale.din nefericire pentru mine acelea au fost inmormantari si parastase multe.Ultima inmormatare, care dateaza de 5 ani, a fost cea mai dureroasa si cea mai grea pentru mine fiindca mi-am pierdut tovarasul de viata.Un tovarasi bun pentru mine si minunat pentru toti prietenii lui, care si acum sunt incontinuare alaturi de mine.Acesdti prieteni dragi mie i-am cunoscut prin intermediul lui.Fiindca sunt o femeie nascuta in provincie desi nu ma duc la biserica deca ocazional cunosc si respect regulile de bun simt care se impun atunci cand te duci la biserica.Nu te duci ca la teatru
,dar nici oricum.mama ne facea baie , ne imbra ca frumos mai ales cand mergeam la denii in saptamana patimiilor.era foarte frumos. mai stiu si acum sa cant Prohodul pe care il cantam impreuna cu Maicile de la Mnastirea Sf.Maria din techirgheol.deci: nu cu pantaloni la biserica , nu vopsita dar, nici neingrijta.tu adriana esti o fata frumoasa si fizic nu numai sufleteste.greutatiile de pe umerii tai atarnma greu si numai credinta nestramutata in dumnezeu te-a facut mai puternica.cred totusi ca pantalonii, ca oricare tinunta este practica si daca este de bun gust si decenta nu are ce sa strice si nici cu pic de fard pe ici pe colo.iti doresc din suflet sa fii vesnic indragostita ca sa-ti straluceasca ochii tai frumosi.dumnezeu sa te ajute incontinuare.

Anonim spunea...

Adriana eu simt ca tu ai o frumusete angelica si raspandesti lumina pe unde mergi...tinna.

adriana spunea...

@Tinna...cat mi-as dori sa fie asa!...cunosc astfel de oameni ...chiar asta va fi subiectul postului de maine...pupici

Anonim spunea...

desi scriu ca anonim, sa stiti ca sunt o prietena a Adrianei.Va pot spune ca descrierea e buna, dar modesta.Si nu ma refer in special la cea fizica, ci mai ales la cea morala.
Oricine poate sa straluceasca, intr-o seara la o petrecere, alaturi de prieteni sau de omul drag.
Dar sa fii mereu iertator, sprijinitor al celor din jur, intotdeauna cu un cuvant bun pe buze, chiar in cele mai dificile situatii,e ceva deosebit, un dar de la Dumnezeu poate, dar si o calitate interioara cladita prin propria vointa.
Astea toate fiin spuse, pot adauga,
un vot pentru pantaloni, ca de aia au luptat decenii femeile pentru emancipare

adriana spunea...

Draga mea Anonima...nu eu sunt "mereu iertator, sprijinitor al celor din jur, intotdeauna cu un cuvant bun pe buze, chiar in cele mai dificile situatii "....cei din jurul meu sunt deosebiti...si tu esti una dintre ei...reactia mea este doar un mod de a rasplati tot ce am primit bun de la ceilalati...ca altfel am si eu rautatile mele...hohoho...si cateodata sunt asa de multe incat eu sunt cea care ma ingrozesc...dar incerc, mereu rugandu-ma la Dumnezeu, sa scap de ele...nu imi fac bine nici mie, nici celor din jurul meu aceste rautati de care vreau sa scap...mai ales ca eu sunt adepta zicalei..."decat sa ne certam, mai bine un cantec vesel sa cantam"...sau mai copilaresc..."nu fii pufi ca te umfli si la anul te dezumfli"...