vineri, 22 mai 2009

Cadouri care devin daruri

Indiferent de conjunctura in care au fost primite, sunt unele cadouri care se transforma in daruri...dupa ce le primesti le impachetezi cu grija intr-o folie transparenta, si le expui in galeria memoriei...din cand in cand le scoti la lumina si le imprumuti si altora, pret de cateva minute, sa se bucure...

Astazi am dereticat un pic prin ganduri si va invit la vizionare...

Din telefon, vocea prietenei mele, care imi spune ca sunt unul din stalpii ei de rezistenta...sentiment care de altfel, este reciproc...

Un email, prin care o alta prietena isi pune sufletul in palma...i-am cerut voie sa va spun si mi-a permis...asadar, copy-paste, mai jos...

"Ma gandeam azi ca ar trebui sa invat de la tine felul cum exteriorizezi ceea ce simti si nu stiu de ce mi-a venit in minte o poveste, o particica infima din povestea mea, care la prima vedere este trista, dar care mie mi-a adus multa mangaiere.

Cand traia sotul meu tot timpul imi aducea flori. de cele mai multe ori cumpara flori scumpe dar care nu erau foarte proaspete. Intr-o zi, vazand ca nu m-am bucurat si dandu-si seama ca aveam si de ce, m-a rugat ori de cate ori vad o floare care-mi place s-o cumpar ca din partea lui.

Pare lipsit de romantism, insa ori de cate ori cumparam flori asa, traiam bucuria darului de la Mihai.

Anul trecut am mers ca de obicei la piata si m-am trezit in fata unei florarese cu masa plina de lalele rosii si incredibil de proaspete. Plina de veselie am vrut sa scot portofelul sa-mi cumpar, dar vai.... in acea clipa am realizat ca Mihai nu mai este. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si am plecat acasa foarte trista. Nu mai avea sens sa-mi cumpar flori, fiindca Mihai nu mai era.

Cazusem!...Am incercat sa-mi vad mai departe de treaba, era duminica, era ora mesei si copilul nu trebuia sa vada starea mea. Mancarea aburinda doar astepta sa ne asezam sa mancam. Cineva a sunat la usa. Am deschis si.... am ramas fara grai: vecinul nostru, un batran respectabil si dragut imi oferea un buchet incredibil de proaspat de lalele rosii din gradina lui de la tara. Am inceput sa plang, dar erau lacrimi de bucurie si de mangaiere.

Toata saptamana care a urmat am primit lalele rosii de la acel domn si de la sotia dansului. Am plutit de fericire ca atunci cand Mihai era langa noi fiindca stiam ca in mod tainic si nestiut cineva vegheaza asupra noastra.

Pentru ce am simtit nevoia sa-ti impartasesc toate astea ?

Fie ca vine in bucurie, in veselie sau dimpotriva in tristete, suferinta, durere, harul este har si are puterea sa transforme, sa stearga si sa metamorfozeze totul in frumos, in liniste, in acea stare in care nu mai vrei nimic altceva decat sa nu se mai termine, sa simti mereu acea prezenta protectoare si senzatie de visare.

Nu stiu cum sa inchei, probabil ca ceea ce spun este o povestea fara sfarsit. In fiecare zi traiesc astfel bucuria de a-mi trai credinta in intamplari aparent mici si banale . Stiu ca si tu traiesti asa fiindca asta este liantul nostru.

O zi binecuvantata!"

Pe mess, la avatar, un link ce m-a purtat spre o veste grozava...o alta prietena reuseste din scaunul cu rotile sa schimbe cate ceva in mentalitatea oamenilor O Mentiune si un Premiu III pentru IHTIS la Gala Societatii Civile 2009

Toate aceste daruri, ma determina sa apreciez tot mai mult, darul pe care il primesc in fiecare zi...linistea ce imi coboara in inima, noaptea, cand aud respiratia celui mai scump dar pe care l-am primit de la Dumnezeu...jumatatea mea...un alt stalp solid de rezistenta al structurii mele...

Daca nu v-am convins cu postul anterior, ca time is happines, sper ca cel de acum sa nu va mai lase nici o urma de indoiala....daca mai aveti nevoie de argumente, reveniti maine...

PS. Zambeste...azi e o noua zi, un nou dar al lui Dumnezeu!


7 comentarii:

Amalia spunea...

Eu in fiecare zi incep rugaciunea de dimineata cu rugaciunea de multumire catre Dumnezeu pentru darul pe care
mi-l face, iar seara ii multumesc pentru ziua pe care m-a invrednicit sa o traiesc. Ii aduc multumire fierbinte pentru ceea ce am mai de pret: familia mea. Dumnezeu ne iubeste pe toti si face ca soarele sa rasara si peste cei buni si peste cei rai. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim cat mai buni si mai darnici cu cei de langa noi!

adriana spunea...

@Amalia, eu peste rugaciunea de dimineata incerc sa nu sar niciodata si bineinteles ca nu trec nici peste cea de cereri...din pacate insa, de multe ori, la sfarsitul zilei, uit sa multumesc...

mariperijoc spunea...

M-a emotionat povestea prietenei tale,poate interpreta ca sotul ei "cumva" ii face o bucurie.Iti impartasesc si eu o "interpretare" de-a mea.In fiecare moment in care disperarea mea era maxima(asta se intampla cand eram singura) si simteam ca nu mai pot,suna telefonul...si trebuia sa ma adun si ieseam din starea respectiva.Imi imaginam ca sotul meu face asta...(ma minteam ca sa ma simt mai bine)si depaseam momentul critic...

adriana spunea...

@Mari...la tine m-am gandit cand am rugat-o sa-mi permita sa o postez...vad ca nu m-am inselat...

mariperijoc spunea...

Te-ai gandit bine Adriana,se pare ca eu si prietena ta trecem prin aceleasi stari si trairi sufletesti.Nota 10 pentru ca te-ai gandit sa publici asta.Oamenii inteleg ca nu sunt singurii care trec prin astfel de momente...Ca si cel de langa tine,aflat in aceeasi situatie simte la fel.Si poate nu ne mai este rusine sa recunoastem si poate ne canalizam trairile in alt mod.Incercand sa ne ajutam semenii,raspunzand la apelurile tale,ajutand...

adriana spunea...

@@Mari...tocmai am dat starul la un proiect...citeste ultima postare si vino in echipa mea

Anonim spunea...

fetelor,eu de multe ori sar peste rugaciuni,dar ma rog cu sufletul si de multumit,multumesc seara cu fetita mea la icoana...tinna.