luni, 11 mai 2009

Castigatorul bicicletei

Evenimentul IHTIS, la care am participat sambata, a fost pentru mine un experiment dar si o lectie de viata. Pentru ca stiu ca sunt cititori care asteapta sa afle cine a castigat bicicleta, nu voi scrie acum impresiile cu care am plecat din parc...o voi face in urmatorul articol, imediat ce voi primi si fotografiile (asta pentru ca eu mi-am uitat sambata aparatul de fotografiat, acasa).

Bicicleta a fost un dar pentru toti cei care au fost in ultimele saptamani alaturi de IHTIS, fie ca au comenatat si notat cele trei articole de pe e-psiho, fie ca au lasat un comentariu la articolul meu in care lansam acest concurs.

Vineri seara, m-am apucat tacticos sa impaturesc biletelele pentru concurs...au fost aproape 130 de comentarii care au participat ...unii participanti au avut din start mai multe sanse de castig, pentru ca si-au exprimat gandurile prin mai multe comentarii...si mentionez aici pe Tinna, Claudiu Alexandru si Ilinca ...

Daca pana saptamana trecuta preferatii mei erau, fara nici o ordine: Amalia, Mariperjoc, Tinna, Irina, Paul, Mihai, Oana, Vera si bineinteles....eu...doar si eu am sustinut IHTIS, de saptamana trecuta, de cand am citit comentariile lui Claudiu Alexandru, preferatii au devenit ...preferat...acest copil ...asta pana vineri, cand ultima intrata in competitie, Ilinca, si-a lasat amprenta peste tot...constiincioasa...a comentat pe blogul meu...a comentat la fiecare articol de pe e-psiho si in plus...a facut ceea ce era cel mai important.... a gazduit IHTIS pe blogul ei....am fost foarte convinsa ca ea va fi castigatoarea bicicletei mai ales ca situatia aceasta parea sa semene cu pilda evanghelica a celor ce ajung in cel de-al unsprazecelea ceas dar sunt rasplatiti la fel ca si cei care au muncit toata ziua...

Cum participantii la concurs nu erau numai din Bucuresti, am avut o mare dilema...daca sa cumpar sau nu bicicleta inainte de a afla cine este castigatorul...ma gandeam, ca in cazul in care castigatorul e din provincie, sa-i trimit banii si sa o cumpere de acolo...pana la urma, gandindu-ma ca macar de la magazin pana in parc bicicleta sa fie a mea...doar trebuia sa o testez, nu?!....am hotarat sa o cumpar inainte de concurs....din pacate nu m-am plimbat cu ea....pentru ca dupa concurs trebuia sa ajung la un botez...pantofii erau cu toc...asa ca am urcat bicicleta in taxi si...la Tineretului , va rog...

Daca dilema cu cumparatul s-a rezolvat, sa nu credeti ca am fost total scapata de griji...aveam acum un alt gand care ma chinuia ....din discutiile purtate cu Michi, am inteles ca si-ar dori tare mult ca bicicleta sa fie castigata de Claudiu...chiar am aflat ca cei care il cunosc, comentatori si ei, au hotarat sa ii ofere bicicleta in cazul in care unul dintre ei ar fi fost castigator...fac aici o paranteza (recunosc ca doar o fractiune de secunda am gandit asa....e concursul meu, fac ce vreau....Michi e cea mai indreptatita sa hotarasca cine sa fie castigatorul...Michi, daca nu ati aflat pana acum, este presedintele IHTIS...dar mi-a fost rusine de ce am gandit.....nu ar fi fost corect fata de cei care atunci cand i-am rugat, s-au grabit, neconditionat, sa-mi ofere sprijinul, fara sa stie ca urmeaza un concurs...ideea cu acest concurs mi-a venit mai tarziu)...

Daca initial intentionam ca si comentariul meu sa participe la concurs....nu va puteti imagina de cat timp ma urmareste aceasta dorinta de a avea bicicleta mea....va povestesc povestea bicicletei alta data (e in lucru...povestea...nu bicicleta)...vineri am inlocuit biletul cu numele meu cu biletul pe care era trecuta Michi...in felul acesta, daca ea iesea castigatoare, dadea bicicleta baietelului...

In taxi, in drum spre parc, mi-am amintit ca la concurs participa si Vera, nasa mea....si repede-repede, am vorbit cu ea in gand ...biletule ei iese castigator....bicicleta merge la baietel....

Cum ora 13 a venit, lantul solidaritatii tocmai s-a terminat....avem concurs...asa ca am scos punga cu biletele iar ce a urmat, de la acest moment pana in dupa amiaza de ieri nu stiu daca sunt indreptatita sa spun ca a fost o minune...dar cu siguranta pot spune ca acolo sus cineva ajuta gandurile bune sa se transforme in fapte bune...

Conform planului evenimentului, biletul urma sa fie extras de mine....dar mi-a fost teama sa nu fiu suspectata de vreo "smecherie" (am aflat ulterior, ca in timp ce eu ma pregateam de extragere, baietelul isi intreba tatal daca va fi o extragere corecta sau e un aranjament)....asa ca am rugat-o pe Michi sa scoata un bilet din punga...cred ca o sa tin minte toata viata, cuvintele care mi-au iesit atunci din gura..."Michi, tu esti mai pura decat mine...te rog sa tragi tu biletul"....

Numele de pe bilet...Vera...am simtit ca imi sta inima in loc...am inceput sa plang (am probleme cu tiroida si emotiile ma cam dau peste cap)...doar atat am mai putut sa spun..."Vera este nasa mea si am hotarat impreuna, sa ii dea bicicleta lui Claudiu Alexandru, daca va fi ea castigatoare...

Cei care imi citesc blogul, stiu ca sunt un om credincios...ce nu stiti este ca o mare parte din activitatea mea profesionala s-a desfasurat in cadrul unu serviciu in care controlam activitatea financiara a mii de oameni....credinta, dragostea si frica de Dumnezeu, m-au ajutat mereu sa iau decizile corecte si sa dorm linistita noaptea chiar daca de multe ori plangeam eu mai mult decat cei pe care trebuia sa ii penalizez...tot acestea trei au inlaturat si gandul care mi-a trecut prin minte pentru o secunda...sa trisez...ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am facut-o....dupa cum ati vazut, rezultatul pana la urma ar fi fost acelasi...dar obtinut prin viclesug...

Poate nu stiti...ieri a fost sarbatorit un sfant....Sfantul Simon Zelotul...cel care a fost martorul, la nunta din Cana Galileii a primei minuni savarsite de Hristos...transformarea apei in vin....repet...nu sunt eu indreptatita sa spun ca ce s-a intamplat sambata, in parc, a fost o minune...dar sunt fericita ca rugaciunile baiatului, ale lui Michi, ale prietenilor ei si ale mele au avut un raspuns...nu cred ca vreunul dintre noi a fost mai sirguincios in rugaciune decat celalalt...stiu sigur ca acolo unde sunt mai multi credinciosi, vine si Dumnezeu.

Initial, bicicleta ma gandeam sa fie premiu la Maratonul rugaciunii, dar afland despre actiunea "Un minut in fotoliul rulant", m-am gandit ca e mai potrivita aici....iar premiile de la Maratonul rugaciunii sa fie de natura duhovniceasca.

Sunt cel putin trei aspecte, foarte importante pe care nu le stiti, dar cred ca e bine sa le mentionez:

Michi, a pornit la drum, in cautarea fondurilor pentru construirea centrului, dupa ce a cerut binecuvantare de la duhovnicul ei.....eu am pornit la drum cu acest concurs si cu cel de la Maratonul rugaciunii, dupa ce am primit binecuvantare de la duhovnicul meu....Claudiu Alexandru, am aflat ca este slujitor la altar in timpul Sfintei Liturghii....asadar sa nu credeti ca este vreunul dintre noi care isi asuma meritul acestei intamplari ...sunt convinsa ca fiecare a realizat ce frumos lucreaza Dumnezeu, prin noi oamenii...tot ceea ce trebuie sa facem, este sa ne dorim...

Daca ati ajuns pana aici cu cititul, mai zaboviti cateva minute...v-am spus ca intamplarie au continuat si ieri...in timp ce raspundeam comentariului de pe blogul IHTIS, a intrat pe mess nasa mea...exact in momentul in care scriam despre telepatia dintre noi...i-am povestit pe scurt...i-am trimis si ceea ce apucasem sa scriu la comentariu...a citit printre randuri si nu a inteles decat ca participa la concurs si ca e si un copil...si-mi zice xca daca iese ea ii da bicicleta lui.....i-am scris ca exact asa s-a si intamplat....a fost foarte uimita si mi-a zis ca ea nu a castigat niciodata nimic dar ca mereu si-a dorit sa-i cumpere parintii o bicicleta...

....dupa ce am terminat de scris, mi-am verificat mailul....Mariperjoc, tocmai imi trimisese inca doua fragmente transcrise din cartea Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu...titlul zilei de 3 decembrie este "Intelepciunea sufletului de copil"

...la scurt timp, am sunat-o pe Amalia, sa-i povestesc...imi spune ca citea din cartea Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu....sunt curioasa si o rog sa-mi citeasca titlul zilei..."Nu suntem singuri"...

Va invit sa cititi cele doua comentarii postate de Vera, pe e-psiho... ....mentionez ca pe Amalia si Mariperjoc le-am cunoscut prin intrmediul forumului de la Femeia Ortodoxa, respectiv blogul Marilenei...nu ne-am intalnit niciodata...eu stau in Bucuresti....Amalia la Cluj....Marilena la Giurgiu....

Vera, comentariul la articolul "Prima zapada" (cred ca biletul de aici a iesit castigator...daca in dreptul numelui este nr.9....chiar il voi ruga pe Claudiu sa verifice...i-am dat biletul sa-l pastreze ca amintire....i-am dat si punga cu celelalte bilete....am vrut sa se convinga singur ca nu a fost nici un aranjament....sa nu creada ca toate biletele au acelasi nume....sa fie convins ca Dumnezeu nu prea tine cont de probabilitatile matematice....din 130 de bilete, Vera aparea in doua....altii in cate 4....deci ce sanse erau ca ea sa castige?)...."desi am 41 de ani, ma regasesc usor in poveste, fiecare dintre noi cred ca o face intr-o masura mai mare sau mai mica. Sper ca si copiii de azi sa gaseasca aceeasi bucurie ca noi, in primul fulg de zapada, in derdelusul de la coltul strazii, in bataia cu bulgari, mai mult decat in faptul de a avea ultimul model de telefon, ultimul joc pe play station. Asta depinde numai de cei mari. "

Vera, comentariul la " Nu vreau doar sa zambiti..."...."bancul il stiam, dar daca e pentru o cauza buna, pot si vreau sa rad in hohote. toata admiratia pentru gandurile tale curate, cu drag, vera"

Am constatat sambata ca avem ceva in comun , multi dintre cei ce am participat la aceasta frumoasa intamplare....ne-am pastrat sufletele de copil....poate ca asta este motivul pentru care evenimentele au avut acest deznodamant fericit.

Daca si tu, cel ce citesti acum, stii ca in tine inca mai exista copilul care erai odata, fa si urmatorul pas....mai stai un pic in fata calculatorului si citeste si dialogul purtat pe net intre mine si Claudiu Alexandru....apoi informeaza-te ce vrea sa faca Asociatia IHTIS si gandeste-te daca poti ajuta....FII VOLUNTAR!...iti garantez ca vei avea mari satisfactii sa faci ceva fara sa astepi recompensa...si in primul rand nu uita....AI MARE GRIJA CE-TI DORESTI!

aici este corespondenta mea cu castigatorul, inainte de eveniment http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/04/dar-da-la-dardindar-editia-2.html

aici gasesti corespondenta mea cu castigatorul, dupa concurs http://asociatia-ihtis.ro/2009/04/03/un-minut-in-fotoliul-rulant/

pe Marilena o intalnesti aici http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/

iar aici ai totul despre IHTIS http://asociatia-ihtis.ro/2009/05/10/1145/

27 de comentarii:

Amalia spunea...

Oricata credinta am avea fara fapte ea nu spune nimic si oricata putere am avea daca nu avem iubire nu suntem nimic... Dumnezeu sa te ajute, sa ajute IHTIS sa va implineasca dorintele si sa va lumineze calea!

adriana spunea...

Amalia...ce bine imi pare ca esti primul comentator....poate cand ai citit nu ai mai simtit emotia...stiai deja despre ce este vorba...dar eu scriindam resimtit emotiile pe care le-am trait sambata...

Amalia spunea...

Adriana sa stii ca am simtit aceeasi emotie ca si cand as fi citit prima oara. Si am recitit absolut tot!

Anonim spunea...

FLORIN
Dna adriana as fi vrut sa va multumumesc ptr ceia ce sunteti , as fi vrut sa va spun multe lucruri ,dar sunt inca sub influenta emotiilor incat am sa spun doar atat ,,DAR DIN DAR ,,spune totul !!!!

Anonim spunea...

Draga mea!Tu nu poti trisa!A fost un gind nastrusnic al sufletului tau de copil.Dumnezeu nu te-a lasat sa cazi in ispita si a aranjat lucrurile ca totul sa fie bine, indeplinindu-ti astfel dorinta Te sarut Neli

Anonim spunea...

draga Adriana,sa stii sigur ca a fost dorinta Lui Dumnezeu ca s-a intamplat asa,eu ma bucur din tot sufletul ca bicicleta a ajuns acolo unde trebuia,Dumnezeu sa te rasplateasca pentru toate eforturile tale,te pup cu drag,tinna.

adriana spunea...

@Domnule Florin...va suparati daca scriu doar Florin?....pentru ca acest pronume mi s-a parut mereu ca pune o distanta intre oameni...din punctul asta de vedere mi-ar fi placut sa fim englezi...

nu aveti pentru ce sa imi multumiti....daca stau bine sa ma gandesc, eu, ca cetatean, ar trebui sa va multmesc ambilor parinti si tuturor parintilor care isi cresc asa frumos copiii...felicitari...eu imi doresc ca la batranete sa am in jurul meu oameni credinciosi si educati...sunt convinsa ca la nevoie, baiatul vostru imi va aduce un pahar cu apa...am glumit...ma rog la Dumnezeu sa mi-l poy lua mereu singura...

adriana spunea...

draga Neli...ce bine imi pare ca ia intrat in clubul comentatorilor...mare dreptate ai...nu degeaba ne rugam..."si nu ne duce pe noi in ispita..."

pentru mine tocmai asta inseamna a fi crestin...atunci cand apare ispita, intr-un fel sau altul, in loc sa zici "Lasa ca nu ma vede nimeni" sa iti amintesti ca Dumnezeu vede tot...si din acel moment lucrurile devin foarte simple...

sa stii ca te astept sa comentezi la fiecare articol...i-am spus si Anei ca va avea o surpriza

adriana spunea...

@Tinna...ce bine imi pare ca ai revenit..incepusem sa ma ingrijorez..pupici

mariperijoc spunea...

A mai fost infaptuita o minune,bicicleta a ajuns la cel care si-o dorea mult.Ma bucur alaturi de voi.Felicitari castigatorului!
Citind comentariile acestui "tanar"am constatat ca o merita.Felicitari!

Mariana spunea...

Cred în minuni! Cred în ,,telepatia" celor ce cred în Dumnezeu...ei sunt în acelaşi duh!
Mă bucur sincer , Adriana, că aşa vezi lucrurile. Poate unii le văd altfel, dar, din proprie experienţă spun, minunile sunt pentru cei ce cred în ele, doar ei le pot recunoaşte, doar ei sunt extaziaţi. Pentru unii sunt simple coincidenţe, şi nu au cum să simtă bucuria aceasta a împreună slujirii cu Dumnezeu.
Mă bucur pentru voi toţi! Da. Dumnezeu va ducue le împlinire orice gând bun!

Loredana spunea...

felicitari pentru actiunea voastra.
multumim mult pentru urari.

Sorin M. spunea...

Imi aduc aminte, se intampla acum vreo 12-13 ani. Aveam un prieten ce nu se putea deplasa decat cu un astfel da fotoliu rulant. Iesisem la sfarsit de saptamana undeva la marginea orasului, mai multi tineri si il luam si pe el. Dupa un joc de fotbal asistat de pe margine de prietenul in carut, pe a carui obraji se mai vedeau rmele lacrimilor ce incerca sa si le ascunda ne-a venit o idee. L-am ridicat din carut si l-am pus pe o banca, iar noi, am inceput pe rand sa ne dam drumul pe deal in jos , fiecare pe rand in fotoliul rulant. Credeti-ma a fost pentru prima data cand il vedeam razand cu pofta dar, a fost si prima data cand am constientzat cata tristete iti aduce un astfel de scaun. Obosiseram atat de mult incat la sfarsit plagandu-ne ca nu mai putem, el, cel din fotoliu rulant, glumind a spus " va iau in spate pe toti"...

Ceea ce incearca sa constientizeze asociatia IHTIS astazi, eu am constientizat atunci insa, spre rusinea mea o spun, am pastrat doar pentru mine in loc sa fi strigat in gura mare: "Oamenii acestia au nevoie de un zambet, iar noi putem sa-l daruim!"

Anonim spunea...

Florin
Adriana vroiam sa spun multumesc inclusiv ptr ce se intampla aici,atunci cand sunt obosit sau cand sunt mai suparat intru si citesc aceste cuvinte care i mi dau senzatia ca totusi ,,exista iubire,,
Vorbele voastre ale tuturor sunt balsam ptr mine iar faptul ca ALEXANDRU -CLAUDIU ,are ceva aparte ptr credinta nu este meritul meu sau al sotiei ,asa simte el asa i au fost indrumati pasi de tatal nostru al tuturor ,,DUMNEZEU..
Inca odata va multumesc voua celor de aici si va consider prieteni mei de suflet!

adriana spunea...

din nou telepatia...chiar acum postez fotografiile...am terminat de scris noul articol...am vazut ca am un nou comentariu...asa ca am intrat sa vad ce zice...pai zice de iubire...de prietenie...de suflet...multumesc...si mltumesc si celor 4 vecini de blog ...MARILENA, MARIANA, SORIN si LOREDANA... sunt convinsa ca vor vorbi cunoscutilor despre IHTIS...

Anonim spunea...

CLAUDIU -ALEXANDRU

Poţi dărâma toţi munţii cu un mic ciocănel… Poţi goli toate oceanele şi mările cu o cochilie… Dar dacă vrei cu adevărat o lucrare, cel mai dificil, cel mai lung, cel mai greu, coboară pe pământ şi educă-i pe oameni să se iubească!
El, Domnul, iubindu-ne vrea sa invatam a ne lepada de sine prin a-i iubi pe ceilalti. Iar daca, noi, oamenii nu vom fi in stare sa-i iubim pe ceilalti pe deplin, cum oare putem indrazni a spune ca vrem a-L iubi pe Dumnezeu?

adriana spunea...

mare inventie si tehnica asta...cum ii apropie pe oameni...deja ma simt ca si cum as sta la un suc si o cafea...la taclale cu Florin SI Claudiu...vad ca suntem toti trei la taste...daca aveti un pic de rabdare, vedeti si pozele...cinci minute...

Florin spunea...

De ce nu va mediatizeaza presa? cu cine "concurati"?
Despre castigatorul bicicletei ce-as putea zice? din cate-am vazut, e un baiat deosebit. Sa-i ajute Dumnezeu, sa fie sanatos, sa-l lumineze si sa-i poarte pasii pe drumul catre El.
Am intalnit si eu, insa, un baiat la fel, mai marisor putin (15 ani).
Baiat credincios, foarte bun la invatatura si SINCER, inca...
La 15 ani, cand altii invata alte lucruri, el exerseaza sinceritatea cu el insusi, in primul rand.
Mi-a spus intr-o zi ca nu are tata, dar ca n-a simtit asta niciodata, pentru ca l-a avut pe Tatal din Cer. Atata credinta la un copil de 15 ani! Se spovedeste, se impartaseste si se tine tare de credinta sa, intr-un oras macinat de protestantism si de greco-catolicism...
Doamne ajuta! Felicitari pentru ceea ce faci prin IHTIS!

adriana spunea...

@Florin, iti multumesc pentru vizita...am incercat sa intru pe profilul tau dar nu mi se permite..nu stiu de ce nu ne mediatizeaza presa aceste actiuni si crede-ma ca eu personal nici nu mi-am pus problema ssta...prin munca voluntara pe care o depun...incerc sa promovez si eu tot ce tine de aceasta asociatie...au nevoie de voluntari...daca vrei, esti binevenit in echipa...

Florin spunea...

Adriana, sunt FlorinM de la "N-am cuvinte...".
As vrea sa va pot ajuta cu ceva, dar timpul pe care-l am la dispozitie e f scurt.

adriana spunea...

@Florin...banuiam eu...acum s-a rezolvat...am intrat la tine....nu e nev de prea mult timp....poti sa promovezi la tine/...sa pui macar sigla pe site...sau orice idee ai...eu sunt hotarat, mai ales dupa ziua de sambata, sa ii ajut in continuare....si o fac mai mult din fata calculatorului...Doamne, ajuta!

Florin R spunea...

Florin R Revin aici intre prietenii mei de suflet ,voi cei care impartasiti bucuriile si realizarile si care aveti drag de oamnii de langa voi.
As vrea sa transmit aici felicitarile dnei ,OLGA,,castigatroarea bicicletei si care prin bunavointa de fapt a ajuns la Alex.
Iar actiunea un minut in fotoliul rulant a fost o noua experienta ptr mintea si suflete noastre!!

adriana spunea...

@Florin....ma bucur ca acest blog este o oaza de prietenie....chiar am sesizat de cand il gestionez, ca in lumea virtuala, noi oamenii raspundem mai repede la solicitarile semenilor decat o facem in mod obisnuit in lumea reala....asta denota ca in noi inca exista acea parte care este solidara cu suferinta celor de langa noi, dar pe care ne temem sa o aratam cand suntem prezenti fizic...de ce oare?!...habar nu am...ii las pe psihologi sa ne spuna...

m-ai derutat un pic....cine este Olga?!...

florinr spunea...

Eiiiiiiii!!!!
Trebui sa dau un miel ptr DNA VERA ,am botezat deci OLGA este de fapt VERA !!!!dau un miel la paste!!

adriana spunea...

un miel?...bun...pai asta a fost si motivul pentru care te-am intrebat...m-am prins eu ca era Vera si nu Olga...dar sa fie gata preparat..e nu mananca...eu nu vreau sa-l vad viu si pe urma in farfurie...

CLAUDIU ALEXANDRU spunea...

As vrea eu doamne sa ti multumesc
Pentru tot ce ai creat
Ca visul fratelui si al meu
Sa fie ,,Dar din dar ,,adevarat
Tu ai creat ideia de la IHTIS
La doamna ,,VERA,,viata ai dat
Iar gandul de a da un premiu
La ADRIANA ai inaltat
Numai tu DOAMNE ai putut sa vi
Sa aduci atata bucurie
La unii daruind o bicicleta
La altii ce o asteptau de o vesnicie!
Iti multumesc prea bunule ISSUS
Ca ruga mea ai ascultat
Si ce fratiorul meu prea mult a mai visat
I ai dariut prin eu am castigat !!!!!

adriana spunea...

@draga Claudiu, ma bucur ca tu, la varsta ta, ai inteles ca toate sunt cu voia Lui Dumnezeu...din pacate, eu am inteles mult mai tarziu...sa nu te superi pe mine...sunt convinsa ca doar emotiile si viteza sunt de vina, dar te rog pe viitor, pentru ca eu nu moderez comentariile, sa recitesti cu luare aminte inainte de a expedia mesajul ca sa nu smintim pe cineva...nici eu, nici vera, nu putem aparea in acelasi text cu majuscule, alaturi de Fiul Lui Dumnezeu, Iisus Hristos...inca odata imi cer iertare pentru observatie si m-as bucura tare mult daca mi-ai povesti ce mai face bicicleta...s-a acomodat la voi?..ce parere a avut fratele tau despre cele intamplate?...

iti doresc un weekend placut si te astept cu o poveste...sunt convinsa ca ai ce sa ne povestesti legat de peripetiile copilariei...pupici