marți, 19 mai 2009

Exersez schimbarea mea

Nu stiu cum sa zic...poate nu este corect sa spun, eu cred...mai degraba eu simt...ca iadul si raiul incep chiar din viata pe care o traim aici pe pamant...si ca nu degeaba se spune...cazi...ridica-te...iar cazi...ridica-te...dar sa avem grija ca sfarsitul sa ne afle ridicati...si cum nu stim cand va fi ...e necesar ca mereu sa luptam sa stam ridicati....acea priveghere continua, pentru asta e necesara...conteaza foarte mult cum iti traiesti viata si cum ajungi la batranete...

Am fost foarte nedumerita cand am citit un sfat dat de un parinte batran....ca e de preferat sa nu iti pierzi timpul cu a indruma un om in varsta pe calea cea dreapta ci sa incerci sa modelezi mai bine un tanar...o sa caut citatul...

Nici nu stiti cat de grea e schimbarea la batranete....omul si-o doreste...dar anii petrecuti departe de Dumnezeu...sunt ca o piatra de moara...te trag tot spre partea intunecata...ma opresc aici pentru ca nu vreau sa judec...dar sper ca tot ce invat zilnic sa-mi fie o buna lectie...pentru ca mai devreme sau mai tarziu, toti ajungem, cu voia Lui Dumnezeu, batrani...

In schimb, despre omul batran, care toata viata lui a avut in inima pe Dumnezeu...as scrie un intreg roman... batranetea si boala sunt atat de usoare pentru el...la fel cum a fost rabdator in sanatate asa este si in boala...se bucura de orice...nu se plange...este tolerant...

Daca suntem atenti la noi cum ne petrecem viata...daca cerem indrumare de la Dumnezeu...daca stim sa ascultam de duhovnic, sunt sigura ca avem sanse mari sa fim acceptati in Rai...Raiul e accesibil tuturor...de la cititul pe fuga...incet-incet am incetinit ritmul si mi-am pus toata speranta in ceea ce am invatat din Tatal Nostru si din Fericiri...nu e greu...trebuie insa mult exercitiu...

PS. Imediat revin si cu finalul la Povestea bicicletei....daca nu ati citit nimic din ea pana acum, va invit sa incepeti de aici...din comentariile celor care au citit pana acum, observ ca am trezit si la altii amintirile si nostalgiile...imi place atat de mult povestea asta, incat sunt in cautare de idei pentru a demara un nou concurs, la care bineinteles vor participa totii comentatorii povestirii...indrazniti...nu fiti timizi...cititi si comentati...de restul ma ocup eu...http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/05/povestea-bicicletei-sau-lungul-drum-de.html

4 comentarii:

Anonim spunea...

Draga Adriana,eu am o problema...iubesc lumea aceasta...mi-e drag si omul care vine cantand acasa pe 3 carari...pacatul face parte din viata mea de zi cu zi, nu sper decat sa fiu lasata dupa moarte sa plang la picioarele Domnului nostru o vesnicie...si nici atunci n-ar fi destul...tinna

adriana spunea...

@Tinna...ce fain spui...si ai mare dreptate..ca daca i-am iubi doar pe cei care sunt buni si ne iubesc, nu am rezolva nimic ...nici nu e greu sa faci asta...adevarata intelepciune o ai atunci cand il iubesti si pe cel care iti face un rau...dar cat de mult trebuie sa luptam cu noi ca sa ajungem acolo...

Anonim spunea...

Adriana m-am gandit intr-o zi la cei care au comentat la acea postare a ta...de fapt cred ca lor trebuie sa le multumesti ca ti-au dat avant mai departe...sa nu te superi dar au avut un rol foarte important in toata povestea asta...oare ma insel?M-am tot gandit la asta de cand am vorbit pe mess...tinna.

adriana spunea...

@Am si uitat de ei...dar bine ca mi-ai amintit ...am promis cuiva ca ii trimit textul..multam