miercuri, 13 mai 2009

Lantul solidaritatii cu IHTIS

Evenimentul IHTIS, la care am participat sambata, a avut trei etape:

- promovarea activitatii asociatiei prin distribuirea de fluturasi si invitarea trecatorilor sa se aseze un minut in fotoliul rulant;

-formarea lantului solidaritatii;

-concursul pentru desemnarea castigatorului bicicletei.

M-a entuziasmat faptul ca fiecare etapa a fost interesanta iar atitudinea si reactiile celor care au participat la acest eveniment, organizatori si trecatori spun foarte multe despre lumea in care traim si asta in contextul in care sambata, 9 mai, a fost si ziua Europei.

Cu buget mic si voluntari putini, dar cu suflet, organizatorii au dorit sa sensibilizeze opinia publica si de ce nu?!....sa ofere sansa celui ce urma sa se ridice dupa scurta sedere in fotoliul rulant, de a isi restabili valorile...de a multumi lui Dumnezeu ca ceea ce pentru unii este o experienta de o viata, pentru el a fost doar un experiment de cateva secunde...cel mult un minut...acesta este motivul, pentru care eu consider ca cei care nu au trecut pe acolo au pierdut ceva....

M-am asezat si eu in fotoliul rulant, nu din curiozitate...puteam sa o fac acasa, doar il avem si noi pe cel al matusii mele...m-am asezat asa cum te asezi in fotoliu...dar cand m-am ridicat am realizat ce simplu e totul pentru mine...

Am impartit si eu fluturasi, am vorbit cu cei care s-au oprit sa le primeasca, am adus in lantul solidaritatii 9 verigi....primul meu comentator pe blog impreuna cu fetita....o tanara mamica cu piciul ei....doua doamne (mama si fiica)...doi tineri indragostiti....o fata...9 necunoscuti pentru mine....dar care s-au oprit ...au ascultat....unii s-au asezat in fotoliu..altii nu, pentru ca era timpul sa formam lantul...si-au spus parerea...in timpul formarii lantului am propus, sa numaram, incepand de la Michi, presedintele asociatiei, motorul acestui eveniment,....initial am fost 28...pe urma ...29....si am ajuns si la 33...si asta in contextul in care in timp ce unii ieseau din lant alti 3 doritori ni se alaturau.

Pentru ca suntem crestini, nu ii judecam pe cei care au trecut indiferenti pe langa noi ....fiecare isi stie grijile lui si in plus vremurile sunt asa cum sunt iar oamenii asa cum vor sa fie.

Daca despre emotiile pe care le-am trait la concurs, v-am povestit deja, vreau sa va povestesc despre emotiile pe care le-am simtit pana la concurs.

Cand tanara mamica s-a asezat in fotoliu, pustiul ei...cam de 2-3 ani, s-a dat jos de pe tricicleta si curios a inceput sa inspecteze noul vehicul...cum curiozitatea la varsta asta isi spune cuvantul, nu s-a lasat pana nu s-a asezat si el in fotoliu....si i-a placut...ce mult conteaza sa fii copil...ceea ce pe un adult inspaimanta si il face sa isi scuipe in san, zicand un Doamne, fereste!....pe un copil inocent nu numai ca nu il sperie dar il si invita la joaca....

Daca vreti sa stiti cum a fost cu concursul, aveti posibilitatea, citind postul de mai jos...am cronometrat...3 minute...dar merita....pierzandu-le veti castiga...si poate castiga si IHTIS noi voluntari...si poate vor urma si alte premii...

Cu siguranta, pentru mine ziua de sambata a fost o zi castigata...pe langa faptul ca m-am reintalnit cu oameni pe care ii admir, am cunoscut si alte persoane cu care mi-a facut mare placere sa comunic...l-am bombardat cu vorbele pe tanarul jurnalist....am fost fascinata de frumusetea sufleteasca a tinerei masterande care tocmai implinise 23 de ani....m-am minunat de intelepciunea unui copil de 12 ani....m-am bucurat de reactiile celor care au intrat in lant...asa ca astept cu nerabdare urmatorul eveniment...

Imagini, va invit sa vedeti aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/05/lantul-solidaritatii-cu-ihtis-in.html....sa va convingeti singuri ca ceea ce am scris nu e doar o poveste...si daca v-a placut la mine....va mai invit si maine ....urmeaza poveste bicicletei






9 comentarii:

Anonim spunea...

Suflet de copil! asta esti. Dragostea de oamenii si credinta in Dumnezeu te ajuta in tot ce faci. Am simtit in fiecare fraza bucuria desfasurarii acestui eveniment, pentru unii(fara dragoste de Dumnezeu si mila de oameni)insignifiant dar .pentru altii primordial ca gest uman . Te sarut Neli

Michi M spunea...

Pentru toti voluntarii, pentru sponsor, pentru partener, pentru participanti – un mare 10 – pentru promovare, pemtru implicare, pentru resursele financiare si timpul investit de fiecare. Dumnezeu sa va rasplateasca cu darurile Sale mereu.

adriana spunea...

@Draga Neli...stii cum e...dupa ce ai simtit odata bucuria...nu iti vine sa o mai pierzi...cauti doar sa o intreti...si eu bucuria asta o simt de o viata, as putea spune...uneori mai intensa...alteori doar ca amintire...dar mereu tanjesc dupa valoarea maxima....ca noi toti dealtfel...pacat ca nu o simte toata lunmea..

adriana spunea...

@Draga Michi....nu fi modesta...tu esti motorul....noi doar ne rusinam sa nu fim la inaltimea ta...dar fara ajutorul lui Dumnezeu, nu am face nimic...gata cu laudele si ...la treaba...

Anonim spunea...

Adriana mi-ai dat subiect de meditat azi cu copilul de 2-3 ani...multumesc tinna

gabriela spunea...

sa iti dea dumnezeu multa bucurie in suflet penru tot binele pe care il faci

DoarATAT spunea...

Hristos a Înviat!
Viu e cel care ... se mişcă!
Ei bine, aşa am crezut până de curând (reminiscenţe...de dinainte de '89), până în ziua în care, (citind la "Adriana"Dar din dar = m-am "obosit" să fiu prezent) m-am alăturat (cu întârziere, ca de obicei) unei acţiuni umanitare: IHTIS.
Acum NU regret încrederea în intuiţie, care m-a "făcut" să o caut pe "Adriana-Blog", care m-a făcut să citesc articolul ei, suficient de scurt..pentru a fi citit şi nu răsfoit,...,în fine: iată-mă prezent (Slavă Domnului!).
Scurta "întâlnire de gradul 33", răbdarea plină de Bucurie a celor cu "dizabilităţi" de a ne primi CU SUFLETELE deschise, rând pe rând, pe noi ăştia normalii, ca să ne deschidă comunicării directe : între noi, "vlăguiţii" şi Ei = Copiii lui Dumnezeu.
Cu această ocazie am aflat că, în comparaţie cu Ei, eu SUNT, cu adevărat, CEL handicapat.
De aceea, pe "MiniMaL", am încercat "o primă trezire la realitate", în "stilul meu": http://doaratat-minimal.blogspot.com/2009/05/ihtis-exemplu-viu.html
ADEVĂRAT A ÎNVIAT !

adriana spunea...

@Draga Gabriela, toata viatza mea este o mare bucurie...eu nu fac acum decat sa multumesc pentru tot ce am primit in dar...

@DoarATAT, multumesc ca ai raspuns invitatiei...pupici si micutei tale fetite...daca stiam ca ai asa o scumpete si o aduci si pe ea, ii pregateam un cadou...

adriana spunea...

@Tinna...copiii astia mici sunt mult mai ageri deat noi..