joi, 28 mai 2009

Poveste deschisa catre postasul inimilor noastre

Hristos s-a Inaltat!

Astazi, pentru cateva minute, vreau sa schimbam un pic rolurile…sa nu mai fiti voi cei care duceti scrisorile la destinatie….pentru cateva minute sa fiti doar destinatari si sa primiti in dar o poveste…un DARMESAGER, adresat de data aceasta, in special, copiilor care ati fost candva dar si adultilor care sunteti acum. Timp de opt ani, eu am fost cea care veneam in vizita la voi ….astazi va invit sa fiti voi vizitatorii povestii mele, iar la final, daca v-a placut, sa va ganditi, de data aceasta cu suflet de copii la copiii din familiile voastre. Povestea bicicletei este mai lunga, insa cea de astazi are ca personaj si un postas…probabil ca acum este un postas pensionar care spune povesti nepotilor …poate chiar pe aceasta:

...acum vreo 4 ani, intr-o verificare pe teren, la Ciorogarla, am plecat la drum cu o doamna, pe biciclete...in perioada aceea verificam daca banii achitati de voi, ajung corect la destinatie...cum multa lume trimite acatiste cu bani la manastiri, am plecat si spre o manastire...cea din apropierea localitatii...cum spuneam...pe biciclete…..la intoarcere, doamna, factor postal, biciclista buna si localnica, mergea in fata…..nu stiu cum s-a intamplat, dar la un moment dat, in loc sa raman pe sa...m-am trantit pe asfalt...nu ca-mi-as fi dorit sa se intample lucrul acesta...cred ca am lovit roata de ceva ......in cateva secunde, nici eu nu stiu cum, in timp ce am ridicat privirea si am vazut ca mai sunt cativa metri intre mine si o masina care venea spre noi, am apucat sa spun in gand, in loc de obisnuitul cuvant cu f...un simplu multumesc...si un puternic instinct de conservare (vor zice unii) m-a facut ca intr-o fractiune de secunda sa ma ridic si sa sar in santul de pe margine...era Vinerea Mare din Postul Pastelui... m-am ales cu o vanataie mare la genunchi...si nu stiu cum am reusit sa-i rup si sandala doamnei...sper sa ma fi iertat, cu toate ca normal era sa ii cumpar altele...

Cum va spuneam la inceputul povestirii (v-am spus ca aceasta este doar o parte din ea) visul meu s-a implinit sambata, 9 mai....un copil a primit prin intermediul meu o bicicleta.... am fost doar un simplu intermediar...va las sa va convingeti singuri si sa descoperiti, cu toate ca sunt sigura ca ati intuit deja Cine este adevaratul donator...

Prin intermediul nostru, alti copii vor avea in viitor sanse sa nu mai aiba inimioarele bolnave…e nevoie doar sa ne deschidem inimile catre o fapta buna si telefoanele catre un SMS…. memorati sms 858 si donati ca dar din dar 2 euro pentru inimile copiilor nostri...sunt Adriana si va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi.

Voi reveni, in lunile urmatoare cu inca doua categorii ce au nevoie sa simta ca nu sunt singure: sunt cei care, de multe ori nu va pot deschide usa pentru ca sunt in fotoliul rulant si mai sunt cei cu suflete foarte fragile, pe care din pacate, de multe ori cand ii intalnim nu facem altceva decat sa ii ocolim.

Inchei, dorindu-va sa nu uitati ca atunci cand faceti lucrurile cu bucurie, totul devine mai usor.

Cu drag, Adriana.

inceputul povestii il gasiti aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/05/povestea-bicicletei-sau-lungul-drum-de.html

Niciun comentariu: