luni, 18 mai 2009

Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate (partea a 3-a)

Daca azi e prima data cand vii la poveste, treci 3 minute pe la inceputul ei http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/05/povestea-bicicletei-sau-lungul-drum-de.html

Dupa cum stiti, viata noastra are mereu in fata n-shpe mii de variante ...in orice moment, actiunea pe care o faci... decizia pe care o iei.....gandul pe care il eliberezi....toate acestea te duc intr-un final la un punct in care odata ajuns stai si te intrebi ...dar daca atunci faceam altfel?!...

Chiar asa...daca, din comoditate sau de rusine ca trebuie sa imprumut bicicleta sau pur si simplu din orice banal motiv...refuzam sa particip la drumetie?....cu siguranta ca as fi pierdut ceva...chiar si placerea de a rememora si impartasi cu voi aceasta intamplare...

Sa nu credeti ca nu as fi repetat excursia....imi lipsea insa obiectul muncii...bicicleta...

Anii au trecut si din pacate nu am practicat mult timp acest hobby...dar recunosc ca ma uitam cu jind la toti biciclistii...

Cand m-am facut mare, i-am cumparat finului meu, de ziua lui, o bicicleta....credeti ca nu am profitat?!...ohohoooo....si inca cum....ne plimbam cu randul pe aleile din Tineretului...doar nu-i asa?...sunt anumite lucruri care nu se uita niciodata...mersul pe bicicleta e unul dintre ele...

Pe urma, nasa mea, pe vremea cand eram doar prietene...draguta ca intotdeauna, m-a invitat sa merg pe proaspata si noua ei bicicleta....

Zis si facut....nu am asteptat sa-mi spuna de doua ori...am incalecat pe sa...si da-i bice la pedale....unde?...pai tot catre parc....si ca sa vedeti si voi prin ce mi-a fost dat sa trec, atat la propriu cat si la figurat, puteti, cei din Bucuresti, cand sunteti prin preajma sa dati o fuga pana la parc, intrarea din Vacaresti, de langa statia Costache Stamate...se intampla acum vreo 7 ani....intrarea era strajuita de o bariera...daca as putea v-as desena...intrarea in parc se facea prin spatiul dintre aceasta bariera si un stalp de beton ...un loc liber cam de 30 cm...

...baietii, nasul si finul...la momentul t...erau deja in parc...nasa, vigilenta, ca doar era bicicleta ei...ramasese in urma sa ma supravegheze...eu, fericita ca dupa atata timp merg din nou pe bicicleta, si inca bine....mai aveam 2 metri sa ajung la intrarea cu pricina....nasa, in acel moment t-3, vazand o caruta dupa care alergau niste caini si cunoscandu-mi frica de acestia din urma....doar stiti ca mereu drumul spre iad e pavat cu cele mai bune intentii....ma atentioneaza...eu ... vad intrarea...virez dreapta....imi imaginez ca sunt slabuta si incap cu tot cu bicicleta prin micul spatiu...si fara sa ma gandesc prea mult....pe viteza, inainte....trec ...nu stiu nici eu cum mi-a reusit figura...dar cotul...incapatanat...s-a zdrelit de stalpul de beton, eu de durere m-am dezechilibrat....am cazut ...cu ochii plini de lacrimi, si nu lacrimi de crocodil...priveam si nu intelegeam de ce ....pai da... de ce?...eu lungita pe jos...coate si genunchi zdrelite....baietii, doar din bun simt ...nu se tineau cu mana de burta de ras....pe nasa imi venea sa o bat...bine cel putin ca bicicleta nu a avut prea mult de suferit....am incercat sa fiu delicata in cadere...nu ca mi-as fi propus...

...vad ca au cam trecut 3 minute...asa ca va astept maine la final...nu-l ratati...pana atunci...povestiti si voi...la comentarii, pataniile voastre...sa rad si eu...va pup si ne vedem maine..mi-ar fi placut sa va invit la o plimbare cu bicicleta...dar nu am...

continuam aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/05/povestea-bicicletei-sau-lungul-drum-de_20.html

12 comentarii:

Anonim spunea...

amuzant pentru altii...pentru tine cred ca nu a fost funny deloc...de ce ti-e frica de caini?tinna

adriana spunea...

o sa povestesc si aspectul asta..dar in alta poveste...

Geanina Codita spunea...

Draga mea, acum sunt la defacut de teze, insa iti promit ca diseara ma asez comod in fotoliu si citesc tot.Si iti voi povesti ce am patit eu cu bicicleta.Pupici.

adriana spunea...

2Geanina...sa nu le dai note mici...te astept cu drag...

doareu spunea...

Ador sa merg cu bicicleta, desi n-am mai pedalat de mult. Din cate stiu, nu se uite, e unul dintre automatisme. Imi amintesc cand am invata sa pedalez si aveam coatele jupuite, caci ma sprijineam de garduri.
Multumesc ca ma citesti.

adriana spunea...

@doareu...te-am invitat,pentru ca imi face placere sa te citesc...primesc in club doar prieteni...sa treci maine sa vezi finalul...pupici si hai la joaca!

darry.anna spunea...

Chiar imi este dor sa mai merg pe bicicleta ,uneori.Cred ca as simti cum timpul sta in loc si amintirile frumoase mi-ar inunda inima si gandul.De bicicleta mea albastra si ruginita n-am putut sa ma bucur prea mult timp.A vandut-o bunica mea.Din prea multa dragoste pentru mine(eram o fetita firava,care mereu faceam amigdalita),ca sa fie sigura bunica ca nu mai fac efort si...complicat,dar mereu aveam fundul ciuruit de peniciline:),(cu pastile nu mi trecea,niciodata).Pe vremea aceea gaseai greu pe cineva sa-ti faca tratament la domiciliu. Am tanjit dupa bicicleta mea,dar pe atunci aveam atatea alte alternative de joaca,si stateam toata ziua in aer liber.Am compensat apoi cu bicicletele verisorilor mei.
S-apoi am uitat cu desavarsire de bicicleta,timpul a trecut...si acum Tu..,Adriana, mi-ai adus in gand amintiri ce le credeam uitate.
Multumesc!

Mugur spunea...

Adriana, multumesc pentru invitatie. Te invit si eu la un super concurs:http://mugurbadarau.blogspot.com/2009/05/pixelii-si-televizoru.htmlBafta!

orianda spunea...

sti cum se spune: de ce ti-e frica nu scapi!
Amuzant si nu tocmai! :)

Ador sa ma plimb cu bicicleta! E foarte antrenant si e si placut!
( face piciorul frumos! )

Geanina Codita spunea...

Povestea ta, povestea mea, povestea noastra.Stfel de intamplari le intalnim in copilarie de cele mai multe ori si ne raman intiparite in minte tot restul vietii. Sunt amintirile noastre, amintiri frumoase ce nu pot fi sterse de nimeni si de nimic. Dupa bicicleta mea alergau trei caini si nu au renuntat pana ce nu am oprit , dar ce oprire, intr-un stalp. De atunci aleluia bicicleta. Imbratisari.

adriana spunea...

@Mugur...nu rata finalul de astzi...e in lucru...succes la pixeli

@darry.anna...niciodata nu e prea tarziu sa repornesti la drum cu o veche pasiune si in plus poate fi o sursa de noi amintiri pentru viitor

@Geanina...nu mai tin minte cati maidanezi erau in poveatea asta...dar mi-ai deschis cutia amintirilor cu o alta intamplare cu caini...o povestesc dupa ce termin povestea bicicletei

Astazi, cum spuneam urmeaza finalul...nu-l ratati...

adriana spunea...

@orianda...subscriu pentru picioare frumoase...uite un motiv temeinic sa nu renunt la visul meu...