miercuri, 20 mai 2009

Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate (final sau un nou inceput)

Astazi, gata, am scris finalul...imi cer scuze ca nu s-a intamplat ieri, asa cum am promis...dar dupa ce veti citi ma veti ierta, cu siguranta...

Fiind final de poveste, astazi va tin un pic mai mult...dar nu foarte mult, promit...sa va povestesc ultima intamplare...acum vreo 4 ani, intr-o verificare pe teren, la Ciorogarla, am plecat la drum cu o doamna, pe biciclete...in perioada aceea verificam daca banii trimisi de voi, ajung corect la destinatie...cum multa lume trimite acatiste cu bani la manastiri, am plecat si spre o manastire...cea din apropierea localitatii...cum spuneam...pe biciclete...la intoarcere, doamna, factor postal, biciclista buna si localnica, mergea in fata...nu stiu cum s-a intamplat, dar la un moment dat in loc sa raman pe sa...m-am trantit pe asfalt...nu ca-mi-as fi dorit sa se intample asa...cred ca am dat cu roata de ceva ....in cateva secunde, nici eu nu stiu cum, in timp ce am ridicat privirea si am vazut ca mai sunt cativa metri intre mine si o masina care venea spre noi, am apucat sa spun in gand, in loc de obisnuitul cuvant cu f...un simplu multumesc...si un puternic instinct de conservare (vor zice unii) m-a facut ca intr-o fractiune de secunda sa ma ridic si sa sar in santul de pe margine...era Vinerea Mare din Postul Pastelui...m-am ales cu o vanataie mare la genunchi...si nu stiu cum am reusit sa-i rup si sandala doamnei...sper sa ma fi iertat, cu toate ca normal era sa ii cumpar altele...

Cum va spuneam la inceputul povestirii, visul meu s-a implinit sambata, 9 mai....un copil a primit prin intermediul meu o bicicleta.... am fost doar un simplu intermediar...va las sa va convingeti singuri si sa descoperiti, cu toate ca sunt sigura ca ati intuit deja Cine este adevaratul donator...

Si uite asa, am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea...sunt Adriana si va multumesc ca ati trecut pe aici...daca v-a placut povestea, la plecare, memorati un sms 858 si donati ca dar din dar 2 euro pentru inimile copiilor nostri...daca sunteti dispusi sa faceti mai mult...sus, la intrare, gasiti o fereastra spre inimile lor...indrazniti...eu va multumesc anticipat.

PS. Daca in urmatoarele zile veti primi un email cu povestea bicicletei, daca v-a placut...dati mai departe...mersul pe bicicleta face piciorul frumos, cum spune in comentariul ei o vecina de blog...asa ca va fi in interesul tuturor sa vedem picioare frumoase dar mai ales sanatoase pe strada...

PS. Tolba mea cu povesti e plina si ma bucur sa vi le daruiesc...urmeaza povestea fluturasului din poza pusa la profilul meu...

Pe castigatorul bicicletei, Claudiu Alexandru, il gasiti aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/05/castigatorul-bicicletei.html

Pe vecinul de blog, caruia ii multumesc ca m-a ghidat spre centrul de inchiriere biciclete, il gasiti aici http://www.cyberculture.ro/blog/...il cheama Popescu dar nu suntem rude ...cred....merita sa-l vizitati ...stie o multime de lucruri despre biciclete...are si poze...interesante...

2 comentarii:

Anonim spunea...

ei,deci am ajuns la finalul povestii...acum vrem sa auzim de ce ti-e frica de caini...[eu sunt acum ca fetita careia i se spun seara povesti...]tinna.

adriana spunea...

@Tinna...m-ai facut sa rad...ai putintica rabdare...intai povestea fluturasului si pe urma cainii comunitari...am niste patanii si cu dragalasii astia...stai cu ochii pe blog...pupici...