vineri, 29 mai 2009

Prietenul de pe lac

In cautare de poze pentru celalalt blog, am dat peste o alta intamplare...sper sa va placa ce va povestesc si sa va starneasca interesul de a cunoaste personajul si peisajul.

Intr-o calatorie prin tara, am ajuns intr-un loc unde pot spune ca este Raiul pe pamant...munte, flori, frunze, brazi, capite de fan, afine, miere, soare si ploaie dar mai ales oameni gospodari si nefiresc de amabili pentru o bucuresteanca obisnuita cu cotidianul orasului ...

...undeva pe langa Huedin, departe de lumea dezlantuita este locul unde mi-ar placea sa ne retragem cat mai des in fiecare an...poate nu ati auzit de Calatele...de Dealu Negru...dar cu siguranta ati auzit de Belis....pentru mine Belisul a fost cireasa de pe tort...dupa ce m-am minunat de frumusetile din spatele casei unde locuiam in Calatele, ajungand la Belis m-a surprins atitudinea unui localnic si nu unul oarecare ci cel care plimba turistii cu barca pe lac...nu numai ca parea coborat din poveste, fapt ce m-a determinat sa ii cer permisiunea sa il fotografiez, dar a dovedit ca este si o gazda buna pe lac...

L-am fotografiat si in schimbul promisiunii ca ii voi trimite poza, am beneficiat de o frumoasa plimbare pe lac....nu intrati la banuieli inutile....nu am fost egoista ...mi-am luat cu mine sotul si nepotul...socrii mei nu au avut curaj sa vina cu noi...

Prietenul de pe lac, nu numai ca e un bun barcagiu dar este si un bun ghid....ne-a spus povestea lacului...ne-a descris imprejurimile....ne-a plimbat pe tot lacul, nu numai o simpla traversare cum se intamplase cu ultimul client....a fost o ora faina iar la despartire am facut schimb de numere de telefon, urmand sa il anunt calea prin care va primi poza....era in iulie 2007...

Prin august, cand probabil amicul nostru nici nu se mai gandea ca va primi fotografia promisa, s-a ivit ocazia sa ajungem din nou in Rai....bineinteles ca am luat cu noi pozele si l-am cautat....a fost impresionat ca nu ne-am uitat promisiunea si s-a oferit sa ne plimbe din nou....din pacate vremea dadea semne de ploaie si doream sa facem si un circuit pe Valea Somesului, asa ca am acceptat dar pentru alta data.....urma sa ne reintoarcem atunci cand ne-ar fi anuntat ca lacul a scazut si e vizibil ce se afla sub el....din pacate, la doar trei zile dupa aceasta intamplare, matusa mea a suferit accidentul vascular, iar distanta este prea mare ca sa dam doar o fuga pana acolo...bine ca avem pozele si privindu-le parca si auzim fosnetul frunzelor si al apei...

Ca sa va convingeti ca merita sa ajungeti pana acolo, am postat cateva poze aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/05/din-casa-direct-in-rai.html.

Pe prietenul nostru de pe lac il gasiti aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/05/prietenul-de-pe-lac.html.....mi-am pierdut telefonul deci si numarul...daca il intalniti transmieti-i salutari din partea noastra...

Daca nu aveti o soacra prin imprejurimi, spuneti-mi mie si cu siguranta vom gasi un suflet bun sa va gazduiasca....concediu placut!

6 comentarii:

Anonim spunea...

draga Adriana,chiar ca un colt de rai...eu din nefericire nu am auzit de acest loc...poate intr-o zi am sa-mi permit si eu o asa vacanta...acum nici nu se pune problema vacanta mea se numeste "arestat la domiciliu"...tinna.

Amalia spunea...

Adriana chiar daca suntem mult mai aproape de Belis ca si voi, stii ca nu am fost acolo niciodata. Superb loc! Va asteptam pe voi sa mergem impreuna, ce zici? Dar sa nu dureze pana imbatranim si nu ne mai putem misca...

adriana spunea...

@fetelor dragi...cu siguranta se va gasi o metoda prin care sa petrecem macar o zi impreuna acolo toate trei si cei dragi ai nostri...fac imediat inventarul ...Tinna 3...Amalia 4 noi daca merge si socrela suntem 5...suntem 12...la cat de mult ma plac tantile alea pe acolo sigur gasim unde sa dormim....dar putem sa ne inghesuim si in casuta din poveste...facem foc de tabara si dorm doar soferii....hai sa ne rugam toate trei sa ne ajute Dumnezeu...facem doua drumuri Cluj Calatele si ducem familia Amaliei...Tinna, aveti masina?...daca nu...trenul pana la Cluj sau Huedin si de acolo va preluam tot noi....ar iesi o minivacanta super...

Anonim spunea...

Adriana ar fi foarte frumos numai ca...anul acesta eu inca nu merg ca Stefana nu doarme decat acasa in patutul ei ...plange daca e in alta parte...nici la Bucuresti la socrii nu pot merge...poate la anul...si sa o las acasa nu ma lasa sufletul...

Cornelia Elena spunea...

Adriana, draga mea, ce locuri de vis ! Nu am ajuns acolo niciodata, dar incerc sa-ti fac o surpriza...Te imbratisez cu drag, C

adriana spunea...

m-ai facut curioasa...astept cu nerabdrae