luni, 4 mai 2009

Un ochi plange, unul rade

La prima citire, titlul de mai sus, te poate duce cu gandul la o masca de circ, o masca desenata pe fata alba ca varul a unui clovn...o masca unde coltul din dreapta gurii este apostrof iar cel din stanga seamana cu o virgula intoarsa, in timp ce o lacrima mare se prelinge doar din ochiul stang.

Pentru mine, titlul acesta inseamna evenimente triste si vesele care alterneaza si care uneori sunt atat de apropiate in timp, incat nici nu mai stii cum sa reactionezi...am o serie de date in calendar la care cred ca pot sa pun cu succes masca de mai sus....25 martie (Bunavestire, ziua de nastere a soacrei mele)-26 martie (ziua cand a plecat spre cele vesnice, mama mea)...24 aprilie (onomastica matusii mele si ziua cand o alta matusa, sora ei, a adormit)....19 august (ziua cand tata a urmat-o pe mama) -20 august (ziua in care sarbatoresc intalnirea cu sotul meu)....3 noiembrie (ziua de nastere a tatalui dar si a sotului meu)....si uite asa solitare sau in tandem, zile in care vrei sa te bucuri dar nu-ti prea vine....

...pana cand. in urma cu cativa ani buni...l-am auzit pe un domn, caruia tocmai ii murise copilul, spunand ca ii multumeste din suflet lui Dumnezeu ca acest lucru i s-a intamplat in apropierea serbarii Nasterii Domnului....in felul acesta, acel tata, putea sa treaca, an de an, mai usor peste supararea din sufletul sau, pentru ca stia ca nu se cade sa fii trist si suparat de Craciun.

Poate daca in viata mea nu ar fi existat, atat de apropiate zilele respective, as fi zis ca barbatul acela isi pierduse mintile...dar asa, l-am considerat doar intelept si optimist.

V-am facut toate aceste destainuiri, pentru ca pe 3 mai, doi gemeni, oameni tineri, frate si sora, ar fi trebuit sa isi serbeze, cu tort si sampanie, ziua de nastere...Ar fi trebuit...Anul acesta, sora isi plange inca fratele....care in mai anul trecut, din cauza unui accident, a plecat cu siguranta intr-o lume mai buna.

Nu cunosc, din aceasta familie greu incercata, decat pe sotia fratelui...Marilena Perjoc...in accident a disparut si sotia fratelui ei...cu Marilena, o femeie care lupta pentru fetitele ei, ne intalnim prin intermediul blogurilor....citind povestea ei, mi-am restabilit valorile si prioritatile...

In amintirea sotului ei, fragmentele din zilele de 3 ale fiecarei luni, din cartea Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu, va sunt oferite prin efortul si dragostea acestei femei.

Pentru ca ea, avand alaturi cele doua fetite, care nu trebuie sa o vada speriata si descurajata, a gasit, prin intermediul rugaciunii, calea ce o face sa mearga mai departe si avand un suflet mare, isi doreste ca si cumnata ei, Madalina, sa ajunga sa se bucure din nou de frumusetea vietii.

I-a dedicat Madalinei, postul intitulat Flori pentru Madi, cu ajutorul caruia vrea sa stranga un frumos buchet de comentarii, sperand astfel ca si cumnata ei sa simta ca nu este singura.

La randul meu, chiar daca nu o cunosc pe Madalina, ii dedic cu mare drag cele scrise si va astept si pe voi, sa fim impreuna, flori in acest buchet, ce incepe sa se contureze la comentariile acelui post.

PS: Pentru cei care nu reusesc sa intre direct, link-ul este acesta:
http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/2009/05/flori-pentru-madi.html
Fragmentele din carte, sunt transcrise, aici:
http://cartea-de-pe-blog.blogspot.com/

11 comentarii:

Anonim spunea...

la prima cititre pe mine ma duce gandul la o poveste cu un imparat caruia ii plangea un ochi si celalalt radea...tinna.

adriana spunea...

@tinna, iti multumesc ca mi te-ai alaturat la aceasta fapta buna...pupici...

mariperijoc spunea...

Cu ochii in lacrimi nu pot spune decat atat :multumesc!

adriana spunea...

@Marilena, sper ca lacrimile sunt, de data asta, doar de fericire...

Nobine spunea...

Adriana: am corectat adresa transmisa in articolul de pe blogul meu.

Viorel TÎRNOSCHI spunea...

"Iubirea este singura carte a omului."
Din ...
Gânduri de … orişicare I

Mariana spunea...

Am revenit cu blogul promis. http://psalmdedor.blogspot.com/ şi cu ceva surprize! Te aştept cu dor!

ioana spunea...

de regula fiecare eveniment neplacut are si o latura pozitiva. Acel "tot raul spre bine". Poate ca in momentele grele nu vedem partea buna dar cu timpul, in ani, reusim sa vedem mai in ansamblu "planul" Domnului. M-am obisnuit sa vad "plecarea" unei persoane dragi ca o alegere a acelei persoane de a putea avea grija de cei dragi la un alt nivel. O alegere de a fi in fiecare moment alaturi de cei iubiti, ceea ce in plan fizic nu ar fi fost posibil. Chiar daca regilia crestin-ortodoxa nu prea e de acord cu asemenea mod de a vedea lucrurile, eu ma simt bine stiind ca cei dragi mie, "plecati" ma ajuta la greu, sunt langa mine si ma pot sfatui sau veghea... Ii iubesc in continuare si am incredere in deciziile si hotararile lor asa cum cred cu tarie ca Dumnezeu stie mai bine ce avem nevoie fiecare.

Elena Valentina Stanica spunea...

cata dreptate ai, Adrisana....ma alatur si eu nitiativei si imi astept randul sa i dau o imbratisare unei femei deosebite ce infrunta durerea cu mult curaj si demnitate...pt noi timpul inseamna mult, dar pt Dzeu este doar o secunda....de cei dragi plecati de langa noi doar o secunda ne desparte....asadar, curaj draga Mari, si nadejde in Dzeu...:) Iti scrie acestea un suflet care sufera enorm, dar n alte circumstante...Doamne ajuta si multe binecuvantari!Tuturor!

kiriakos-damaris spunea...

am citit mesajul tau Adriana , mai ales m-a emotionat si mai mult incercarea prin care persoana respectiva trece , Dumnezeu si Maicuta sa sa o ajute sa depaseasca momentul dureros prin care trece , si eu ma alatur cu drag campaniei de incurajare a acestei persoane , cu gandul la Dumnezeu sa treaca peste asta .

Anonim spunea...

Nu ma simt vrednica sa o incurajez pe Marilena,eu cea care ma cramponez de lucruri minore si de cele mai multe ori nu pretuiesc ceea ce e cu adevarat important.Insa imi promit sa invat ceva din ce am citit si ii doresc Marilenei multa multa sanatate si putere.Ninuta