duminică, 21 iunie 2009

Fericiti suntem, daca stim de unde venim

Cand credem ca suntem de scurt timp coborati din copac nu este de mirare ca in urma noastra raman doar cojile de la bananele devorate... nu este de mirare ca nu ne respectam unii pe altii...ce conteaza cine aluneca pe aceste coji ?!...la ce ne trebuie civilizatie si bun simt cand scalambaielile si inaltii decibeli ne tin loc de hrana spirituala...oare ce le-o fi venit inaintasilor nostri sa isi piarda timpul, umpland milioane de file cu cugetarile si descoperirile lor?!...cand aruncam cojile de banana nu avem vreme sa ne intrebam...nici macar sa ne mai miram...

Istoria, fie ca este scrisa sau nu, a fost infaptuita de cei dinaintea noastra...mosii si stramosii...unii in picioarele goale, unii in opinci, unii cu incaltaminte mai buna...indiferent de ce purtau in picioare, aveau ceva comun ce purtau in suflet...dragostea...de Dumnezeu...de trecut...de viitor... de tara...datorita lor, astazi suntem noi si nu cred ca trebuie sa ne fie indiferent cum traim si ce lasam mostenire celor ce vor veni dupa noi...cojile de banane, din pacate sau din fericire... sunt perisabile.

Astazi am sarbatorit o parte a istoriei romanesti...as zice, cea mai importanta...pentru ca nevointele si rugaciunile celor sarbatoriti ne-au scos mereu la liman...am sarbatorit ceata sfintilor romani...i-am descoperit, smertiti dar curajosi, in Actatistul, pe care m-as bucura sa il citim impreuna pe parcursul acestei saptamani...o mica jertfa, din partea noastra, pentru cei ce au stiut sa traiasca pentru noi...ne vom aminti despre radacinile adanci pe care le avem si care ne pot reda increderea, aratandu-ne ca nu suntem chiar in bataia vantului...sfintii asteapta doar sa le cerem ajutorul...asadar, sa indraznim...dar mai intai sa vedem cine sunt acesti sfinti, prezentati cronologic la fiecare Icos al Acatistului si apoi sa nu ne rusinam a-i ruga:

"Rugaciune catre sfintii români

Sfintilor români, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapânul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste îngeri în trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne întoarca spre toata fapta cea buna.

Noi credem si marturisim ca voi, sfintilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit în aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintâi ajutor în fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, împreuna cu Maica Domnului, de toate greutatile si încercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt îngaduite spre pocainta si spre întoarcere la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra.

Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si îndurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim. Ca, iata, cu nenumarate pacate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfrânarea cea rusinoasa, cu hotii si viclenii si minciuni, si îndeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am îndepartat sfintilor, întru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si râvna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne întoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam întru care sa se slaveasca sfânt numele Lui. Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, sa ne închinam voua, iubiti ai nostri sfinti români, si sa slavim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!"

"Acatistul sfintilor romani

Condacul 1:
Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi, prin nevointele si sângele lor, darul sfinteniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, acestora si noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastra, sa le strigam cu bucurie: Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamântul tarii noastre!

Icosul 1:
Începutul mântuirii neamului nostru s-a aratat a fi cel dintâi chemat dintre Apostoli, slavitul Andrei. Ca el din bezna nestiintei scotându-ne, ne-a învatat a ne închina Treimii celei de viata facatoare. Cântam, asadar, lui, si tuturor celor ce i-au urmat în credinta, unele ca acestea:"

continuarea aici

2 comentarii:

Anne spunea...

Este frumoasa rugacinea, multumesc

Ana spunea...

asa este ,din pacate Adriana!!!