vineri, 5 iunie 2009

Manastirea RAMETI

Am ajuns la final de pelerinaj...astazi am postat si ultimele fotografii...pentru cei care sunt prima data aici, am reluat ce am scris in zilele anterioare....ceilalti, puteti sari direct la paragraful 3...versurile nu se numara..

"Pe drumul greu spre seara am ajuns
In Apusenii sfinti la manastire
Muntii Trascaului sub luna odihnesc
Maicutle vegheaza in psaltire.

Schitul de piatra il tine un izvor
Din vremi stravechi ce sare dintr-o piatra
Schimnicii transilvani si eremiti
Pastreaza mila focului in vatra"

Incepand de astazi, timp de 3 zile, vreau sa va invit intr-un loc, de unde, odata ajuns, nu-ti mai vine sa pleci...daca sunteti din cei care il cunoasteti deja, sunt convinsa ca aveti folderul plin cu poze..facem schimb...daca insa e prima data cand aflati de minunatia asta, va sfatuiesc sa va faceti timp si sa incercati sa ajungeti...pozele redau doar a mia parte din frumusetea de la fata locului...

Versurile sunt scrise de poetul Ioan Alexandru ...intradevar, drumul pana la manastire a fost foarte greu si atunci cand l-am parcurs noi, acum doi ani...dar a fost frumos...si tot pe seara am ajuns si noi, pe la vremea Vecerniei...era vara, ploua si bataile clopotului rasunau printre stanci...singurul nostru regret era acela, ca a doua zi catre pranz, trebuia sa plecam...

"Pararea mea este ca aici pe pamant avem o pregustare a Raiului... Ca daca iubim tot ceea ce vedem in jurul nostru, fie ca este un rasarit sau un apus de soare, fie ca e un tarm udat de valuri, fie ca este o creasta semeata de munte, toate acestea sunt doar pregustari ale adevaratului Rai, de care, sa dea Domnul, sa ne bucuram in vesnicie alaturi de El!" este comentariul scris de Amalia la postul de ieri si am realizat ca asta am facut eu acum doi ani cand am fost la Rameti...am pregustat dar nu m-am saturat...acesta este si motivul pentru care am vrut sa va arat si voua acest loc...daca v-a placut pelerinajul, incercati sa ajungeti la fata locului si sa va ganditi si la mine...poate aprindeti o lumanare si spuneti o rugaciune la mormantul parintelui Dometie...a plecat la Domnul in 6 iulie 1975...dar inca i se mai simte prezenta, coincidenta sau nu, noi am ajuns la Rameti in 10 iulie 2007, exact in ziua cand se implineau 32 de ani de cand a fost inmormantat...

Inainte de a va invita sa vedeti si alte fotografii facute in acest colt de Rai, va mai tin un pic, sa va spun ce credea parintele Dometie cu convingere:

" Este in puterea lui Dumnezeu sa ne faca sfinti. Numai sa vrem! Si sa pornim la drum dand lupta cu tot ce tine de de veacul acestainselator si de poftele lui"

"Domnul ne cheama sa ne dea nemurirea in rai si noi nu vrem. O, cat de nebuni si de nerecunoscatori suntem!"

"Pacea duhovniceasca interioara face sa dispara din inima orice animozitati si orice ganduri de vrajmasie si de rautate omeneasca"

Va doresc plimbare placuta in continuare....intrati pentru cateva minute, intr-o oaza de liniste si bucurie aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/ si derulati perioada 5-3 iunie; cei care au vazut pana acum o parte din fotografii, pot folosi link-urile de mai jos:

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/printre-stanci.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/intre-cer-si-pamant.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/un-colt-de-rai-manstirea-rameti.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/suflete-si-flori-la-rameti.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/rugaciune-la-rameti.html

Cu speranta ca am fost un ghid bun, va doresc drumetie placuta!

3 comentarii:

Ionica spunea...

Adriana, intr-adevar un colt de rai.

mihaella spunea...

o zona superba.and am fost acolo ma simteam personaj de goblen.

manastiri romania spunea...

foarte interesant ,10 pt articol