marți, 9 iunie 2009

Tu cum ti-ai intalnit perechea?

Noi, Adrian si Adriana, 15 iulie 2006
Dupa viata, cel mai frumos dar pe care l-a primit omul, de la Dumnezeu, este cealalta jumatate, pe care inca din adolescenta ne-o dorim cat mai aproape de noi...unii suntem norocosi si o intalnim mai repede...altii, dupa lungi cautari o intalnesc intr-un final...si unii si altii, indiferent de momentul intalnirii, ar trebui sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa avem mintea luminata si sa nu pierdem, ceea ce este intradevar pretios pentru noi.


Am convingerea ca atat eu cat si sotul meu suntem sub Acoperamantul Maicii Domnului. Poate si din motivul acesta, nu am avut mult timp sentimentul, ca nefiind casatoriti, pacatuim.

E atat de bine cand stii ca cel de langa tine este chiar jumatatea ta. Noi ne-am intalnit in ajun de Adormirea Maicii Domnului, in 1985. Din prima clipa cand l-am vazut, l-am iubit. Aparent, intalnirea noastra nu a vut nimic spectaculos. Ne-am intalnit pe strada, se plimba impreuna cu doi prieteni de-ai mei. Eu eram o persoana destul de timida dar imi amintesc si acum senzatia pe care am avut-o atunci... era ca si cum reintalnesc pe cineva foarte drag.

Practic, veneam unul spre altul si imi amintesc ca eu chiar am alergat spre grupul lor. Ne turuia gura la amandoi si acum dupa atatia ani pot spune ca nu vorbaria il caracterizeaza pe sotul meu. Toata seara ne-am plimbat, am vorbit, am stabilit intalniri. Pe vremea mea, hihihi cum suna, punctul de intalnire era la .....batator (clasicul aranjament de metal de langa orice bloc...faptul ca avea si o bara jos, pe care stateam era nemaipomenit)...acolo ne strangeam mai multi prieteni si purtam discutii interminabile despre orice, chiar aveam si un chitarist in grup.


Eu aveam spre 18 ani, ratasem admiterea la facultate si ma pregateam de sesiunea din toamna si el aproape 20, urma sa inceapa anul intai. Eram frumosi si ne placeau lucrurile frumoase, nu aveam casa, masina si sincer nici nu cred ca ni le doream asa mult la vremea aceea. Faceam, afara (la batator), cartofi copti si beam ness. Impreuna pot spune ca am experimentat multe dar am pastrat ceea ce ne este chiar de folos.


In fiecare zi (si sunt aproape 24 de ani de atunci), descopar ca il iubesc tot mai mult. Multa vreme, am crezut ca eu sunt singura fata contemporana care isi iubeste asa de mult perechea. Prietenii nostri spuneau ca suntem ca ..."fasolea pe arac". Acum, de cand cu netul, imi pare bine sa aflu ca multi oameni si-au gasit jumatatile. Imi aduc aminte si de un eveniment petrecut in zilele primelor noastre intalniri, de fapt in timpul serilor......ploi de meteoriti. Stateam si urmaream cum "cad".


Un fapt care m-a amuzat enorm cand l-am aflat, mi-a intarit convingerea ca la Dumnezeu totul este posibil .....acum cativa ani am gasit pe net un program de calcul al bioritmului si primele bioritmuri calculate au fost cele intelectuale la amandoi, la data intalnirii noastre...al meu era la limita maxima negativa si al lui la limita maxima pozitiva...asa se explica de ce stateam cu gura cascata la orice spunea....dar ceea ce mi s-a parut chiar interesant si frumos este ca la fel cum linia bioritmului, dupa ce ne-am intalnit, a inceput sa scada la el si sa creasca la mine, asa si destinele noastre au inceput sa se inalte (al meu) si sa se coaboare (al lui). Fara sprijinul lui viata mea nu ar fi fost asa usoara, fara ajutorul pe care el mi -l da mereu, viata lui ar fi fost mai senina....si credeti-ma ca viata mea a avut multe hopuri, dar mereu am fost tinuta de mana, de ambele maini as putea spune....de una de catre sotul meu si de cealalta de catre Dumnezeu prin Maica Sa. In foarte multe privinte, suntem firi diametral opuse, nu avem hobby-uri comune, dar tocmai asta face relatia noastra speciala, ca mereu avem ce invata unul de la celalalt.


Sa nu intelegeti acum ca suntem cuplul perfect, eu cel putin, sunt departe de a fi o sotie perfecta si sincera sa fiu nici nu cred ca exista asa ceva...dar sunt fericita ca cel de langa mine este chiar jumatatea mea, la bine si la rau...


Poate va imaginati ca postul de astazi, il dedic sotului meu...va inselati...blogul nu este o pasiune comuna...si nici nu am facut vreo prostie si acum prin ce am scris sa vreau sa il impac....nu ar tine figura, pentru ca el nu citeste ce scriu ...eu sunt cu capul in nori ...el cu picioarele pe pamant.


Pur si simplu, vreau sa ii fac pe cei care il vor citi, sa isi aduca aminte cum si-au cunoscut jumatatile...cat de fericiti erau in primele zile/luni/ani....cum au jurat ca vor fi impreuna la bine si la rau...cum s-au bucurat cand le-au venit pe lume pruncii...cum s-au mutat in casa noua ....cum au inceput primele certuri dar si cum au urmat primele impacari...


Daca le este chiar asa greu sa isi aminteasca, sa ia o sticla de vin, doua pahare, teancul de fotografii, sa se inchida intr-o camera si pur si simplu sa stea la taclale...copiii sunt mari de acum, isi pot pregati singuri pranzul...chiar si cina...chiar si micul dejun, daca e cazul...incercati si varianta propusa de mine si pe urma, daca mai aveti ganduri de a renunta la cealalta jumatate...repetati exercitiul ...pentru cei care sunt crestini acest exercitiu poate fi inlocuit cu o rugaciune...cea a sotului pentru sotia sa si cea a sotiei pentru sotul sau iar copiii isi pot uni gandurile in rugaciunea copiilor pentru parintii lor...


Nu va mai amagiti ca parasindu-va jumatatile, veti gasi altele mai bune...nu am citit nicaieri ca Dumnezeu i-a facut lui Adam, doua Eve...voi ce parere aveti?


Rugaciunile le gasiti aici http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72585-rugaciunea-sotilor-unul-pentru-altul


http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72587-rugaciunea-copiilor-pentru-parinti


Doamne ajuta!

30 de comentarii:

darry.anna spunea...

Frumoasa si duioasa poveste.
Rugaciunea sotilor unul pentru altul am descoperit-o si eu cu ceva timp in urma.
Doamne ajuta!

ELENA spunea...

Superbă descriere!
O zi excelentă!
Elena

Fluturaş spunea...

Ce poveste frumoasa ... Sa va tina Dumnezeu sanatosi!

Anne spunea...

Fetele au dreptate..este frumoasa povestea. Sa fiti fericiti impreuna toata viata !

Mihaela Petrescu spunea...

Asa este! Subscriu1

Mugur spunea...

Tare frumoasa povestea voastra de dragoste! Fiecare dintre voi si-a gasit jumatatea!
O zi minunata!

elena marin-alexe spunea...

Porunca lui Dumnezeu e clara: Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta.
Ajuta-ne DOAMNE sa ramanem in ascultare de Tine! O casnicie trebuie binecuvantata de EL caci altfel, devine CAZNICIE, in timp.....O seara plina de pacea lui Dumnezeu, iti doresc!

Anonim spunea...

Adriana,din pacate multe cupluri casatorite cred ca daca se despart gasesc in alta parte ceva mai bun [exemplu' concret e tatal meu care a divortat si s-a recasatorit,dar eu stiiu ca acum regreta dar e tarziu...]in fiecare casnicie exista discutii dar eu cred ca atunci cand ambii parteneri se iubesc mai presus decat ei insisi atunci fiecare doreste ca celalalt sa fie fericit si treaba merge...tinna. bine...tot secretul sta-n iubire,si lumea aceasta exista tot din iubire...

adriana spunea...

Ma bucur ca v-a placut povestea noastra si multumim pentru urari...hmmm...dar sincera sa fiu eu altceva asteptam...doar v-am spus ca nu mai cred ca sunt singura fata contemporana care isi iubeste asa de mult perechea...sunt convinsa ca si povestile voastre sunt la fel de frumoase...asa ca ma gandesc sa fie asta un fel de leapsa pe care vin imediat sa ve-o propun...plec pe blogurile voastre...

Tinna, tu nu ai blog, as ca iti las creion si hartie chiar aici...

Ana spunea...

foarte frumoasa povestea voastra si bine scrisa de tine!
Eu nu stiu sigur daca el e jumatatea mea,desi simt asa ca tine,ca il stiu de cand lumea...dar,daca poti sa crezi,uneori as vrea sa "scap" de el,caci nu stiu daca eu sunt sigura pe ce simt,daca eu sunt ceea ce ii trebuie lui,si el mie, pentru ca apoi sama sufoc de dragul lui, nu inteleg de ce nu pot sa fiu constanta si inca mai am intrebari.
Sincer,mi-ar placea sa mi dau seama daca el este,de fapt undeva in sufletul meu simt ca el este,doar ca nu stiu daca mi convine mereu,ooof,nu stius a explic,imi cer scuze,cred ca nu se intelege nimica din bazaconia scrisa de mine,nici eu nu inteleg unoeri nimica.Pupici si ferice de voi!sa va tineti de mana si la 85 de ani ( hmm,asta visez eu pt mina... si asta va doresc si voua)

ajnanina spunea...

multa fericire, in continuare, intregului care sunteti!

gabriela spunea...

daraga adriana am citit si ieri si astazi povestea ta,si acum sa iti raspund la intrebare.la-m cunoscut pe sotul meu la un interviu,am fost sa dau un interviu pentru a ma angaja,el ma intreaba daca stiu ceva despre domeniul in care vreau sa lucrez,eu am zis ca nu stiu nimic dar doresc sa invat,asa a pornit totul,si ne-am cunoscut cu o saptamana inainte de florii,cei care ne-au vazut impreuna ne dadeau sanse putine de a fii impreuna pentru ca intre noi este o diferenta de cam 19 ani,dar de atunci si pana acum sumten impreuna si am trecut prin multe si asta ne-a intarit mai mult dragostea si respectul dintre noi.Iar povestea ta este minunata.felicitari,cred ca dumnezeu a vrut sa fim impreuna si ii multumesc din tot sufletul

Anonim spunea...

k povestea noastra suna asa:acum 5 ani am plecat la mare cu o colega [eu din Tg.Mures].Acolo l-am cunoscut pe sotul meu[el din Bucuresti].In prima seara mi-a soptit ca noi o sa ramanem impreuna...si asa a si fost...dupa multe discutii si analizari cum ar fi mai bine,el si-a luat traista-n bat si s-a mutat la Mures...iar la 1 an ne-am casatorit...si Dumnezeu ne-a binecuvantat cu o fetita minunata care are 1 an si e comoara noastra,iar daca Dumnezeu ne ajuta o sa-i facem in viitor si un fratior[surioara]...viata e grea dar daca stim sa iubim cu-adevarat totul devine simplu si frumos.tinna.

Anonim spunea...

vreau sa mai adaug ca exista dragoste la prima vedere,la noi asa a fost,cand ne-am vazut intaia oara am stiut ,si eu si el ca suntem suflete pereche...tinna.

Anne spunea...

Adriana pentru ca nu pot sa refuz propunerea ta, o sa iti raspund la intrebare..insa sunt un pic reticenta in ceea ce priveste cuvantul "pereche" si de aceea am evitat pana acum. Consider ca multe lucruri sunt trecatoare, si uneori suntem convinsi de anumite chestii care se petrec in viata noastra, suntem siguri ca este asa cum gandim in momentul respectiv..iar mai tarziu ne dam seama ca am gresit.
De aceea, nu vreau sa ma gandesc ca el este The One..nu stiu daca e asa..nu sunt sigura ca peste ceva ani totul o sa fie bine..le las pe toate in voia lui Dumnezeu, El stie ce este menit sa fie al meu.(inca nu m-am casatorit, cu toate ca am o relatie de 7 ani jumate)

darry.anna spunea...

Adriana am scris o lunga ,,povestioara,,:)aici

diviana spunea...

sa fiti fericiti :)
frumoasa poveste :)

LIBRA spunea...

felicitari pentru relatia voastra cat si pentru modul de ati expune povestea, presarat cu duiosie si haz, exact asa cum este si viata.

Hălăţel spunea...

Foarte frumoasa poveste.Frumoasa relatie.
Felicitari si succes in continuare.
Toate cele bune!:)

DoarATAT spunea...

Preluat leapsa, dar si aici:
~
******* 1975 ******* ...2

Am cunoscut
durerea mortii
demult
Si-acum privesc
senin
cum trece-n goana
un sicriu
in sunet comic de
fanfara neserioasa ...
Masini grabite
nu saluta mortul
ce viata si-a trait .
~
Iar ACUM este tot ce este ... dupa 1989 ... inclusiv "pierderile CARE m-au Intregit !": mama, Getuta, o prietena "de-o viata" (8 ani si 1/2 impreuna), tata ... si, intr-un anumit "fel", chiar EU.
~
Pastrand Vie Relatia cu rudele lui Geta ... am aflat-o pe Mihaela, sotie din 10 Iulie 2004, ne-am cununat religios ... cu putin timp inainte sa nasca pe Ana Maria Stefania (azi la 14:15 "face" 3 ani 3 luni si 3 zile). Aceasta cununie ... le-a "tinut in viata pe amandoua !". Multumesc lui Dumnezeu !
~
"Eu Sunt un mare lenes !", sper sa fac "TRECUT" aceasta propozitie !
~
Va Iubesc !

Anonim spunea...

Nu cred in definitiile astea definitive si in generalizari. La 20 de ani, prima oara, am facut cea mai mare greseala din viata mea casatorindu-ma cu primul sot. Singurul lucru bun pe care l-am facut impreuna au fost doi copii minunati, in rest, a fost cea mai mare eroare. Abia a doua oara am gasit omul care mi se potriveste si regret ca l-am gasit atat de tarziu. Am intarziat intr-o prima casnicie nefericita, inghitind toate prostiile posibile tocmai conformandu-ma principiilor astora reductive, gen Dumnezeu i-a dat lui Adam o singura Eva. Sa fim seriosi. Nu e vina nimanui, decat a mea, ca n-am cascat ochii la timp si am intarziat peste 10 ani intr-o casnicie proasta, doar din principii de doi bani. Chiar copiii mi-au spus, acum, cand sunt mari, ca trebuia sa fi plecat, cu ei cu tot, mai devreme. Asa ca, generalizarile nu sunt bune, iar in cupluri nu exista asa ceva. Doar cazuri individuale. Cazuistica.

mariperijoc spunea...

Minunata povestea voastra,Dumnezeu sa va tina impreuna intru multi ani!
Noi aveam 17 ani.Am mers la o zi aniversara a unei colege.Sincer nu prea aveam chef dar am facut-o.Acolo mi l-a prezentat pe el.Indraznet,cuceritor...Eu obisnuiam sa tin baietii la distanta si toata noaptea am zambit gandind"Ca tine am intalnit eu multi"El ma intreaba "vrei sa fii prietena mea?Spune DA si n-o sa-ti para rau"
Sigur ca eu care credeam ca sunt texte invatate dinainte nu l-am crezut nici un moment.Apoi la plecare imi cere numarul de telefon.I l-am spus,nu si l-a notat pe nimic ,astfel incat eu eram convinsa ca nu o sa mai aud de el.
A doua zi am fost surprinsa sa-i aud vocea la telefon...Si de atunci am ramas impreuna,prieteni apoi mai tarziu dupa ce am terminat liceul ne-am casatorit.Era la fel de insistent"Spune DA si n-o sa-ti para rau"
Si nu mi-a parut rau,chiar daca au mai aparut si furtuni intre timp,ne-am iubit foarte mult si asta ne-a tinut impreuna.
Aici ar fi de spus o alta poveste draguta de pe vremea cand eram prieteni si a incercat sa-i faca ochi dulci unei colege de clasa.Poate o sa am timp sa v-o spun candva,acum pe scurt cum am rezolvat problema in momentul in care am aflat.
Am purtat o discutie cu el,in care mi-a povestit tot si la finalul careia i-am interzis sa mai vorbeasca cu ea,nici macar la telefon.Apoi cu draga mea prietena in care i-am spus ca stiu tot de la el si am invitat-o la mine sa dam un telefon(pe vremea aceea nu erau mobile).In functie de rezultat putea sa renunte sau sa il pastreze.Am plecat noi doua frumos de la o ora,urmarite de toata clasa cu interes(care cunosteau povestea)mai putin de profesoara care ne invoise pentru o "cauza nobila".
In momentul in care a auzit-o,Vali care nu avea de unde sa banuiasca ca sunt langa ea,i-a spus sa nu il mai caute.Daca mai suna la acel nr. sa vorbeasca eventual cu sora lui...
Prietena mea s-a enervat,eu m-am amuzat si el a castigat in ochii mei.
In acest fel mi-a demonstrat atunci ca ma iubeste si am ramas impreuna.
Inteleg sentimentul ca dragostea creste pe masura ce trec anii,pentru ca si noi am simtit la fel.
Va doresc numai clipe fericite.

MONICA DANIELA spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
adriana spunea...

Multumesc de urari si pentru povestirile voastre pe care le-ati impartsit cu mine si implicit cu cititorii blogului...ma bucur sa intalnesc si alti oameni fericiti

Din pacate, asa cum spune si Monica Daniela sunt si oameni singuri sau nefericiti...poate daca noi, cei care realizam ca suntem fericiti, ne-am ruga si pentru ei, zilnic, lucrurile s-ar schimba...alt sfat nu stiu...

adriana spunea...

am gasit chiar pe blogul Monicai o rugaciune si cautand-o pe net am ajuns si aici http://www.crestinortodox.ro/editoriale/88809-a-doua-si-a-treia-casatorie

rugaciunea o gasiti aici sau in postul meu de astazi

MONICA DANIELA spunea...

RUGACIUNEA DE PE BLOGUL MEU DE FAPT A FOST PRELUATA DE PE SITE-UL SFATURI ORTODOXE.CAT DESPRE OAMENII SINGURI STIU DE PE SITE-UL ORTODOXIA TINERILOR DE PE CARE AM IESIT.

Diana Z. spunea...

Pe mine si el ne-a unit muntele.
Amintirile sunt inca prezente, chiar daca au trecut 13 ani.
Am hoinarit impreuna si ne-am legat o relatie speciala, bazata pe prietenie, sinceritate si respect.
Multumesc pentru vizita.

adriana spunea...

@diana, drum lung si voua...

Dili spunea...

Vaaai, mi-ai amintit cum si sotul meu imi lasa biletelele (eram fix inainte sa "apara" si la noi calculatoarele) in bara de la batator! Asa ca... traiasca batatorul! :-)) te pup si va imbratisez!!!!!!!!

adriana spunea...

Maria, multumim! M-AI FACUT SA RAD CU NASTRUSNICA IDEE; DACA LE GASEA CINEVA SI SE PIERDEA INFORMATIA?