joi, 2 iulie 2009

Clubul unchilor si matusilor adoptive

Ma tot framanta un gand...a inceput mai intai cu o durere in stomac, luni, cand am citit postul dalidei...in naivitatea mea, am crezut ca mesajele noastre si dorinta sincera de a o ajuta, o vor face sa isi schimbe hotararea...am uitat insa, ca la varsta ei, cu greu te poate convinge si cel mai puternic argument...de cele mai multe ori, este nevoie de pragul de sus...de un mare cucui si pe urma incepi sa te uiti si sa vezi si pragul de jos.

La o scara mai mica, as putea spune ca am trecut, in cateva zile, de la agonie la extaz...luni am simtit o senzatie de neputinta...mi-am zis si eu, probabil ca multi dintre voi, ca decat sa-mi fi pierdut timpul sa-i scriu mesaje, mai bine spoream rugaciunea...pe urma tot nu imi venea sa cred ca este un jurnal on-line...ma gandeam ca nu poti sa scrii cu atata usurinta, ca totul este ok, dupa ce ai pierdut ceva din tine...recunosc ca mi-am dorit ca totul sa fie o farsa sau o modalitate de a atrage atentia asupra acestui subiect...cred ca am incercat sa ma conving pe mine ca nu a fost ceva real...am inceput sa merg pe urmele mesajului prin care am aflat de blogul dalidei...am tras concluzii...pana ieri, cand fara sa-mi doresc, asteptand pe cineva la o terasa, am auzit un dialog purtat intre un grup de fete foarte tinere...se discuta cu atata usurinta despre sex, despre avorturi...despre subiectele de la bac...pe masa, langa linii, echere, truse de compas se mai aflau si pachetele de tigari si scrumierele pline...m-am simtit foarte batrana, naiva si cred ca in acel moment am atins culmea agoniei.

Sunt o tipa optimista si m-am hotarat sa nu las amaraciunea sa ma domine...extazul a inceput sa se contureze inainte de apogeul agoniei...tot cautand pe net, am dat peste oameni care fac multe pentru copiii singuri ...am dat peste un baietel care are nevoie de ajutor...m-am gandit, ca tot am format o comunitate pe blogul dalidei...tot eram gata sa o ajutam financiar sa iasa din impas...ne si vedeam ca ne vom intalni in primavara urmatoare la botez...eu incepusem sa fac o lista cu cei pe care doream sa-i contactez si sa le povestesc despre ea...mai in gluma, mai in serios, luni am simtit ca imi lipseste obiectul muncii...

Concluzia: daca, la fel ca mine si voi va doreati sa o ajutati pe dalida, de ce sa nu ajutam pe cine are cu adevarat nevoie, sa ne transformam in unchi si matusi, pentru o perioada lunga sau scurta, dupa puterea fiecaruia, pentru:

Sebastian, un baietel care trebuie sa fie operat (sa-l ajutam luna aceasta si daca nu se strang banii, mamica lui vad ca ne tine la curent cu suma stransa, continuam).

Pe urma, daca vreti, facem doua grupe si ajutam aici:

Copiii de la Valea Plopului din judeţul Prahova, care se află în grija parintelui Tănase; sunt copii ale căror mame au renunţat să avorteze sau copii proveniti din familii cu dificultăţi sociale mari.

Copiii de la Gogosari, judetul Giurgiu, sunt in grija parintelui Valentin.

Inchei, intrebandu-va si sperand: facem echipa?

Am revenit la acest post, pentru ca ne-am format clubul...afli totul despre noi intrand cu un click aici.

Pentru cei care nu stiu cine este dalida, click aici

30 de comentarii:

Cosmyna spunea...

Felicitari Adriana!... Ma bucur sincer ca ai reusit sa intelegi ca exista suflete care trebuiesc ajutate, si ca exista copiii care au nevoie de ajutor.Sunt o multime de copiii abandonati prin maternitate... prin case de copiii sau chiar pe la bunici care abia reusesc sa se intretina pe ei. Felicitari inca o data pentru initiativa... sper din tot sufletul si sa reusesti sa faci ceva pentru copiii respectivi!
Si daca e sa privim lucrurile asa... blogul Dalidei a adus si ceva bun in viata ta...aceasta dorinta de a ajuta copiii care au nevoie de ajutor.
Cosmina

adriana spunea...

@Cosmina, intri in club?

adriana spunea...

e un club virtual, nu avem nevoie de sediu...ne intalnim pe blogurile fiecaruia...principal este sa ne amintim lunar de nepotii adoptivi si sa le trimitem ajutorul nostru...au mare nevoie de el...putin de la fiecare ajunge mult acolo...

mmary spunea...

Adriana, eu intru cu drag in club,desi sunt de mult timp "matusa" pentru cativa copilasi din localitatea in care locuiesc; in masura posibilitatilor financiare,imi doresc sa devin matusa si pentru nepoteii tai..Dumnezeu sa te binecuvanteze pentru initiativa ta...cat despre dalida...e dureros ,extrem de dureros...

adriana spunea...

@mmary...daca nu poti tu, anunta-ti cititorii blogului si prietenii...pupici

Dilimache spunea...

Draga Adriana, felicitari pentru acest post minunat!
Mai intai, citind primele randuri, eram gata sa-ti tin putina morala ca unui copil naiv ce suntem cu totii uneori. Dar apoi ai povestit exact ce vroiam sa zic... Gandim prin prisma educatiei si experientelor noastra, dar nu ne vomputea pune niciodata in locul celor de astazi. Nu suntem batrane, eu una am 32 de ani dar ma simt uneori ca la 70 in fata fetiscanelor pe care le aud vorbind despre sex in fata liceului din preajma blocului meu. Ma gandesc cu cata rusine am cumparat dupa Revolutie revista Salut in care erau descrise amanuntit si ilustrate organele genitale masculine si feminine. Ei, acum asta se vede la tv, in ziare, pe net, peste tot, nu poti feri ochii copilului de asa privelisti orice ai face (o poti face poate doar pana pe la 8-9 ani zic eu) Copiii de azi au alta scala de valori, unii sunt buni insa iubesc cu daruire de foarte devreme, dragostea fizica nu li se pare nimic anormal nici inainte de 15 ani, e o lume cu totul altfel.
De aceea poate acel jurnal are sanse sa fie real, de aceea degeaba m-a frapat expresia ":-)" in ziua urmatoare avortului cauzata de un 9 la examen. Pentru noi e trist, pentru ea e ceva ce au mai facut si altele si n-a murit nimeni din asta. Poate peste niste zeci de ani isi va da seama de grozavia faptei sale, daca nu, la sfarsitul vietii o va vedea sigur.
Ma alatur cu placere entuziasmului tau im a ajuta pe cei in nevoie. Nu stiu cat o vi putea face material, dar Dumnezeu ne va vedea intentiile si sigur lucrurile se vor aseza astfel incat sa fie bine.
A fost o vreme cand, pe un forum despre copii, la sectiunea umanitare, citeam merei cazuri grave si plangeam pentru fiecare... apoi am incercat sa ajut un baietel nascut cu un fel de Down, avea sanse mari sa fie bine, am stat nopti cautand pe net articole salvatoare si care sa-i ajute parintii sa stie ce e d e facut, si dupa vreo doua saptamani baietelul a murit.. cred ca ai idee ce am simtit, dar asta a fost voia Domnului.
De atunci nu am vrut sa mai citesc astfel de cazuri... pana acum. Am citit putin si de Sebi, iar copiii din Valea Plopului m-au impresionat fff tare. Acel parinte e cu adevarat un suflet al lui Dumnezeu.
Inchei acum, in speranta ca vei reusi sa aduni cateva inimi deschise gata de orice fel de ajutor. Felicitari pentru idee!
Eu raman aproape!

Fluturaş spunea...

Ma primiti si pe mine? Nu stiu daca voi putea contribui in fiecare luna dar vedem cum facem ...
Numai bine!

adriana spunea...

@Dilimache...post la post ai facut...si mie imi place ce zici...am avut si eu la un moment dat gandul sa nu mai citesc despre suferinta altora...pe urma m-am gandit ca daca nimeni nu citeste inseamna ca cei ce au scris si-au pierdut timpul degeaba...nu ii putem ajuta pe toti, asta e clar, dar asa cum am scris si in alt posturi ca din putin am reusit sa cumparam doua biciclete, din putin am strans 50 de sms-uri tot asa putin cate putin inca putem ajuta...eu am facut intr-o luna o lista cu toate cheltuielile si pe urma am facut ordine in camara...am aruncat o sacosa intreaga cu produse de care nu aveam nevoie...inainte de a le duce la ghena, mi-a venit ideea sa le inventariez...aruncam vreo 40 de lei...si nu era pentru prima data...un parinte cu multi copii ar fi gestionat mai cu folos acei bani...sincer, mi-a fost rusine de nechibzuinta mea...pupici

adriana spunea...

@Fluturas...cu bratele deschise...

treangelsmother spunea...

Ma bucur ca ai avut o astfel de idee , ma alatur cu bucurie si nadajduiesc sa avem si roade cat de curand, cat despre intalnirea virtuala e foarte bine sa ne vedem pe bloguri si comod, adica daca am timp la 11 noaptea atunci intru , dar in ceea ce ma priveste indraznesc sa te invit la o dulceata la umbra nucului sa punem tara la cale caci vad ca nu stai chiar asa departe...te imbratisez si iti urez succes.Daca ma gandesc bine cred ca ar trebui sa infiintam un blog director in care sa ne inscriem toti cu blogurile noastre pe care sa postam periodic cereri de ajutor si articole de folos. Eu vorbesc dar nu stiu cand, si cat timp voi avea sa fac asta , dar ma gandesc ca daca aceasta initiativa este placuta lui Dumnezeu ne va ajuta sa o punem in practica.
Domnul sa te binecuvinteze cu rabdare si putere sa pui in practica tot ce ti-ai propus. cu drag Gabriela.

adriana spunea...

@Gabriela...dulceata la umbra nucului...deja salivez...chiar ca accept cu mare drag invitatia...cum am un pic de timp, te anunt

Mariana spunea...

Adriana, e minunată ideea ta! Ai o inimă mare!

Mulţumesc de vizita de azi!
Te aşteaptă un dar aici http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/dor-de-priviredaruri-pentru-voi.html, pentru minunatul răspuns dat la întrebarea ,,Cât de importantă e ste privirea într-o relaţie?"

ivona spunea...

Adriana, posibilitati materiale nu stiu daca pot spune ca am, dar daca vrea Domnul sigur ca voi putea fi de folos, cum si cu ce - ma va lumina El!Deci da, multumesc pentru invitatie si ma alatur voua !Te imbratisez!

adriana spunea...

@Ivona, bine ai venit in club

Dana spunea...

Spuneam cuiva ieri-alaltaieri ca nebunia asta cu blogul Dalidei, chiar de ar fi fost "bataie de batjocura" din partea cuiva fata de intentiile noastre, sau experiment sociologic, Domnul va avea grija sa scoata ceva bun de aici. Ca asta face El, transforma raul in bine... Poate asta-i raspunsul, Adriana. Ma alatur clubului!

MONICA DANIELA spunea...

Asta e o idee buna ptr cei care vor sa faca un bine (o data pe luna ) !
Bravo !

Marilena spunea...

Nici eu nu stiu cum voi ajuta si cat de frecvent, pentru ca rar reusesc tot ce imi propun sa fac, dar este o idee buna si va sprijin si eu cum pot. Eu as avea cate ceva ramas de la Anna, o mare parte din lucruri le-am dat deja, alta parte merge la nepotica mea care e cu un anisor mai mica, dar in timp, daca vrea Dumnezeu, vom putea ajuta cumva...

klaula spunea...

Cu mare drag ma alatur echipei. Vom comunica numai pe bloguri sau o sa facem si o lista de dicutii prin email?

Lifer spunea...

scuze ca nu are nici o legatura cu articolul tau, dar vroiam sa iti multumesc pentru comentarii, pentru aprecieri...

P.S. da..am doar 15 ani si ma bucur ca pot sa cunosc oameni cu care sa impart aceleasi pareri.

adriana spunea...

@dragele mele...la fel ca si dana, am gandit si eu...le stie Dumnezeu pe toate...daca ati citit postul meu despre dalida, chiar acolo vorbeam despre acest club...eu chiar cred ca era posibil sa o ajutam...o mamica si un copil, nu au nevoie de lux ca sa fie fericiti...pentru mine nu sunt assa bataioasa si luptatoare dar pentru altii vad ca imi reuseste...dovada este ca mi-ati raspuns...veti vedea ca nu este nevoie de sacrificii mari...

pentru Lifer, avand in vedere ca este mititica, vom numi clubul si al verisoarelor adoptive...banuiesc ca va intra si ea in club...fiind inca copil, ideile ei vor fi binevenite...doar ne propunem sa ajutam mame cu copii

gabriela spunea...

scuze de intarziere intru si eu in clubul tau ...daca ma mai primesti.

adriana spunea...

@gabriela, usa e deschisa pentru oricine..te trec imediat si in lista

darry.anna spunea...

Intru si eu in club.Initiativa ta ,Adriana ,este frumoasa.Sunt atat de multi oameni care au nevoie de ajutor,de incurajare.

adriana spunea...

@darry-anna, chiar imi era dor de tine...te trec in lista...tu intra pe la club si documenteaza-te...intrarea e in dreapata sus...se vede, nu?!

miki spunea...

adriana, eu mă aflu într-o localitate destul de aproape de VALEA PLOPULUI.Cu ani în urmă am făcut o vizită acopiilor de acolo.Am rămas cu o amintire destul de puternică, ce mă urmăreşte şi în prezent:o fetiţă superbă , care abia învăţase primii paşi, s-a prins de rochia mea şi nu-mi mai dădea drumul.M-a marcat foarte tare acest lucru.
Acum, am cunoscut de curând o persoană care strânge diferite lucruri, chiar şi bani, pentru aceşti copii.Şi eu o aştept să vină să ia şi de la mine ceea ce am pregătit pentru aceşti copilaşi.
Sunt bucuroasă că am întâlnit asemenea oameni cărora le pasă.

adriana spunea...

@miki, inseamna ca tu esti in club inca inainte de a se forma...te trec imediat in lista...te rog sa imortalizezi momentul cand donezi, mai ales ca tinta ta sunt chiar cei propusi de club...daca ai timp poate dai si o fuga pana acolo, sa faci niste poze...te investesc cu titlul de corespondent de teren...

Iulia spunea...

Adriana, cei 2% din impozit atat sotul meu cat si eu i-am directionat spre Provita Bucuresti si anul acesta. Momentan ne descurcam greu cu banutii caci nu lucram niciunul, dar nadajduiesc sa vina si vremuri mai bune...
Ceea ce nu inseamna ca nu pot posta pe blog macar cazuri nefericite!

cheerskill spunea...

Am citit toate comentariile de pe blogul Dalidei dar nu am vazut nici o referire directa la acest blog, "Dar din dar". Ai facut si mi-a scapat mie? Cert e ca de indata ce am vazut ca ziua de luni a trecut fatidic pentru Dalida.. si pentru noi eram hotarata sa postez un apel pentru toti cei de pe blogul ei, ceva de genul: Fetelor, sa facem ceva! Sa ne adunam si sa punem mana de la mana sa schimba ceva! Apoi m-am demoralizat rapid, cum au facut multi de pe blog cred, si prinsa de rutina zilnica am revenit abia azi pe blodul Dalidei. Am citit tot ce s-a mai scris si am hotarat sa vad cine sunt persoanele ale caror comentarii m-au impresionat.
Adriana, faci acet club de pe 2 iulie si nu spui nimic !!! Pune un anunt mare pe blogul Dalidei sa vada toti.
Am sa citesc in continuare ce mai scrii legat de club.
Bine v-am gasit!

adriana spunea...

@Iulia, inseamna ca esti si tu in club chiar inainte e a se forma....te trec in lista...daca treci pe la postul dardindar: Cum poti fi de ajutor vei vedea nu numai financiar poti ajuta...te astept acolo si alegi tu o varianta care sa nu te coste nimic...pe urma cand te redresezi alegi si alte variante

adriana spunea...

@cheerskill...eu incerc de cateva zile sa intru la tine si esti indisponibila...i-am invitat in club pe toti cei care au comentat acolo...inclusiv pe dalida...gasesti invitatia comentariile zilei de luni...ma bucur ca m-ai gasit...esti binevenita in club...fa o tura de club sa vezi despre ce este vorba
dardindar: Sala de receptie