luni, 6 iulie 2009

Sfinte, Sisoe!

Ni se intampla, ca atunci cand ne mira ceva foarte tare, sa il invocam pe acest sfant ...Sfinte, Sisoe!...eu cred ca am exclamat asa de cel putin zece ori pana acum...mare insa mi-a fost mirarea cand am aflat ca nu este doar o expresie...acest sfant exista si a avut o viata pamanteasca foarte smerita...este pomenit in fiecare an pe 6 iulie...am aflat lucrul acesta anul trecut...am retinut data, pentru ca astazi isi sarbatoresc ziua de nastere doua persoane dragi mie...

Ce am aflat despre Preacuviosul Parintele nostru Sisoe cel Mare:

"Printre virtutile care ii impodobeau inima, excela inainte de toate in smerenie si ii invata pe cei care il vizitau ca aceasta se poate obtine mai intâi prin abstinenta, apoi prin rugaciune si in sfârsit fortându-ne sa ne consideram in orice imprejurari inferiori tuturor oamenilor. Ii placea atât de mult sa posteasca si era atât de cufundat in rugaciune incât ramânea zile intregi fara sa se ingrijeasca de mâncare iar când discipolul sau, Avram, ii atragea atentia, el raspundea cu simplitate : "Nu am mâncat noi, copilul meu ?" - Celalalt raspuzându-i ca nu, el spunea : "Daca nu am mâncat, adu si hai sa mâncam".

"Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridica-te inca o data si inca o data" - "Pâna când ?" intreba fratele. - Batrânul raspunse : "Pâna când vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caci omul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit".

"Sfântul Sisoe era gata sa moara si pe când Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata ingerii venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batrânii ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunse atunci plângând : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el ajunsese la desavârsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batrânul murmura : "Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfântul Sisoe isi dadu sufletul in mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma."

am aflat toate acestea de aici

Niciun comentariu: