miercuri, 26 august 2009

Copii curajosi

Initial am vrut sa intitulez acest post "Si august este luna cadourilor", pentru ca sala de joaca devenise neincapatoare pentru darurile pregatite copiilor...chiar l-am rugat pe Bogdan sa fotografieze gramada de pungi campate langa caruciorul in care se lafaia un pinguin urias...parca eram in gara, un grup de prieteni ce tocmai se pregateau sa porneasca la drum...chiar asa!...am pornit la drum...sunt convinsa ca fiecare dintre cei care ne-am intalnit azi vom include de acum in colo in drumurile noastre si treptele spitalului Budimex.

Motivul meu?!...azi am invatat o lectie: nu degeaba suntem invatati sa lasam deoparte grijile noastre! Copiii pe care i-am intalnit azi: Stefanel, Fabian, Andreea, Maria, Cosmina, Mitica si ceilalti copii, carora din cauza emotiilor, le-am uitat numele, nu numai ca sunt curajosi dar stiu instinctiv ceva ce noi inca trebuie sa invatam: daca te doare, plangi...daca nu te doare, te bucuri de fiecare clipa.

Adultul din noi, plange sau se plange si atunci cand ii este rau si atunci cand ii este bine, ignorand de multe ori intentiile copilului din noi.

Am mai invatat ceva: in momentul in care intinzi mana catre un copil, crezand ca tu esti cel care daruieste, in cateva clipe darul se intoarce inzecit: un zambet timid la inceput, o tinere de mana, un suit in brate..."fac eu pozele!"..."astea sunt cadourile mele?"...asa sunt toti copii, fie ca sunt sanatosi sau bolnavi...mari strengari!...le dai un deget...iti iau toata mana...dar ce bine e sa simti o mana micuta, care are nevoie de protectie ca se agata si de tine...

Nu cred ca mai e nevoie sa va rog sa experimentati si voi intalnirea cu un copil puternic...sunt convinsa ca ati facut-o deja...ce va rog, insa: sa o reluati. Eu m-am pus deja pe treaba aici: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/o-grija-impartita-cu-altii-devine-mai.html

7 comentarii:

DiliMache spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
DiliMache spunea...

Ooooooooo ce frumos!!!!!!!!!!!!!!!! Chiar i-ai intalnit pe toti poznasii care ne-au facut sa plangem si sa radem! Bravo Adriana si fetelor... Mai..eu am innebunit.. stii ca azi noapte am visat-o pe Raluca, fata cea frumoasa a carei poza am vazut-o mai demult la impartit daruri copilasilor.. avea o sapca si statea la un birou scriind de zor pe hartii care daruri la ce copil se duc... cred ca mi-am dorit mult sa merg si eu hahaha...

Abia astept sa vad pozele, sa-i vad pe copiii din bannere cu zambetul pe buze. Desi o fac cu mare rusine fiindca nu am daruit nimic, simt o mare dragoste pentru ei si un mare respect. Putem invata multe de la acesti copoii, noi ce ne ducem viata in frustrari uneori neintemeiate...

Multa sanatate, copii, si bravo Adriana!

adriana spunea...

stii cum e Raluca?!...un copil mare...cand am ajuns, era la masuta de lipit hartii colorate...inconjurata de copilasi...cand am plecat, eu a trebuit sa plec mai repejor, m-a condus pana in statie si am stat la povesti...parca ne stiam de cand lumea...nu-ti mai spun de Oana, Isabela Bogdan, Andreea, Iulia, Maria de la Moreni...OAMENI BUNI IN CARNE SI OASE...

DiliMache spunea...

Ahaaa, deci chiar era la o masa cu hartii in fata ;-))))) Poate fiind tiza fiica-mii mi-e asa drag de ea fara a o cunoaste :P
Hai ca astept pozeee... cred ca v-ati incarcat sufletul pentru mult timp cu bucurie si zambet!!!

Simona spunea...

Am aflat cum a fost ! mi-a povestit Isabela totul....toti sunteti OAMENI BUNI IN CARNE SI OASE ...vorba ta

adriana spunea...

@Simona...ce surpriza!...suntem cu totii...inclusiv matalutza!

Simona spunea...

Multumesc multumesc....