marți, 11 august 2009

Iesirea din criza noastra

Criza asta care ne tot bantuie de ceva timp nu a aparut din senin; am creat-o noi oamenii si am hranit-o cu egoismul nostru si cu goana dupa placeri desarte, risipind prin consum, mai mult decat ceea ce ne-ar fi fost necesar...tot noi, asa puternici cum ne credem, hotaram si daca vrem sa iesim din ea sau o lasam sa ne digere pana cand nu va mai ramane nimic din noi. Si ca sa ne meritam si mai mult osanda, parca suntem din ce in ce mai hotarati sa tragem dupa noi toata planeta, lasandu-ne dominati de dorinta de a vedea moarta si capra vecinului.

La inceput de criza, in primavara, am avut sansa sa schimbam ceva...sa schimbam ceva in primul rand in noi, pentru ca daca ne vom dori la nesfarsit sa ne scoata altii din criza, fara sa ne dorim sa iesim noi insine din criza, ne vom invarti intr-un cerc inchis si pana la urma vom cadea ametiti la pamant.

Era atunci momentul sa luam o pauza de 6 saptamani de la egoismul nostru...de la risipa...sa invatam sa respiram din nou aer proaspat si sa ne asezam cel putin odata pe zi, la masa, flamanzi.

Din pacate, am ratat acel moment...de unde stiu?!...simplu...suntem inca in criza...

Un alt moment ratat, a fost in luna iunie, cand pentru o perioada mult mai scurta dar folositoare, puteam sa ne agatam ca inecatii de sansa ce ni se oferea...cati am facut-o?!

Avem acum, in plina vara o perioada din care au mai ramas cateva zile...stiu ca sunt naiva daca incerc sa va rog sa luati o scurta pauza, dar cred ca si voi, la fel ca si mine v-ati saturat ca peste tot sa auziti din ce in ce mai des un cuvant: Criza...conplanetarii mei, criza, la fel ca si linistea sunt mai intai in noi...daca nu incepem sa ne schimbam intai pe noi, nu vom iesi din nici o criza, niciodata...ramanem in ea, la fel cum ea ramane in noi, si din oameni vom deveni crizati.

Am ascultat cu mare atentie ce a spus un preot, saptamana trecuta, cu ocazia Schimbarii la Fata: "chiar daca de acum incolo, nu s-ar mai scrie nimic despre cuvintele calauzitoare ale Lui Dumnezeu, ESTE SUFICIENT SA DESCHIDEM O SINGURA CARTE SI SA NE DORIM DIN TOT SUFLETUL SA INTELEGEM"...este atat de captivanta, aceasta carte, incat ne va aminti cu siguranta de vremurile cand inca cititul era o pasiune, cum odata ce prindeam o carte buna, nu ne mai trebuia nici mancare, nici plecat brambura de acasa...pana nu o terminam, nu o lasam din mana.

Am luat aminte la cele auzite si am redeschis aceasta carte la un capitol care mi-a placut foarte mult atunci cand l-am citit pentru prima data: vorbea despre o pauza, si asa cum i-am scris si Mariei (recunosc ca postul domniei sale m-a indemnat sa scriu acest post): "pauzele cat mai dese, cheia marilor succese".

Din Levitic, capitolul 25, denumit "Anul jubileu", putem invata cel mai repede si simplu cum putem sa iesim in criza daca vrem...putem invata ca trebuie sa incepem sa luam din cand in cand pauza.

Mai sunt trei zile de post...sa incercam sa le respectam, respectandu-ne in felul acesta chiar pe noi...iar timpul castigat in fiecare din aceste trei zile, sa il gestionam altfel, lasand cuvintele sa ne inunde inima de liniste si bucurie iar daca vi se pare prea groasa cartea despre care v-am amintit si nu aveti un duhovnic care sa va dea binecuvantare si indrumare pentru atatea pagini, incercati macar sa cititi ce am citit eu astazi.

Stiu ca doar naivitatea si optimismul mi-au dat avant sa scriu toate acestea, dar sunt fericita ca sunt asa pentru ca ambele sunt caracteristice copilariei iar copilaria este perioada cand omul inca mai este curat la inima, deci este fericit iar fericirea este o binecuvantare data si promisa chiar de Dumnezeu; o veti auzi si primi de fiecare data cand pentru cateva ore, dornici de invatatura noua, precum pruncii, va veti pleca genunchii spre smerenie...daca veti fi cu luare aminte, primul semn ca a venit asupra voastra binecuvantarea vor fi lacrimile: multe si rotunde, insotind o cantare pe care o vet dori nesfarsita:
" Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu."

Sa ne ajute, Bunul Dumnezeu sa indraznim a ne dori sa fim fericiti mereu!

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67107-acatistul-adormirii-maicii-domnului

http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69045-adormirea-maicii-domnului-santamaria-mare

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/indrumar-de-spovedanie/



5 comentarii:

Dilimache spunea...

Da, criza personala ne apartine si e aproape continua daca nu stim s-o gestionam... O pauza de la vorba de buna, te ajuta sa inveti sa asculti mai bine. Te simti ca si cand lumea s-ar scurge si tu te-ai opri tinandu-te de o piatra in suvoiul puternic. Simti apa, e rece, te bate, te doare, dar tu stai putin. Te ajuta sa si gandesti putin.
Nu am tinut postul acesta de la inceput dar il tin de trei zile. E bine sa ai o limita si sa stii unde si cand sa ti-o dictezi.
Frumos ai spus, doua randuri citite inseamna enorm pe langa nimic, fiindca nu stii niciodata de unde un cuvant iti poate deschide usa unor mari taine poe care nu credeai ca le vei afla vreodata.

adriana spunea...

@Maria, nici nu ma asteptam sa fie altcineva decat tu primul comentator... m-am gandit foarte mult la tine si la postul tau...sunt convinsa ca ai inteles si ca m-ai si iertat pentru ca nu am pus link catre el...post cu folos si sa ne citim cu bucurie, mereu

miki spunea...

important este sa nu uitam sa multumim pentru ceea ce am primit.

Dan spunea...

De mult folos cuvintele. Multumim mult Adriana.

adriana spunea...

@miki, dan, va astept si altadata...usa e deschisa