vineri, 28 august 2009

O grija impartita cu altii devine mai usoara

Incepand de ieri, pentru toti cei care au suflet bun, am lansat un blog de intalnire, pentru a ne fi mai usor sa aflam ce fac nepotii nostri; fiecare nepotel, care deocamdata va zambeste de pe bannere, va avea pagina lui, incercand sa o actualizez cat mai des.

Daca a fost posibil sa ne strangem in jurul lui Stefanel, un grup de matusi si unchi (ajutati fiecare si de prieteni), sunt convinsa ca la fel va fi posibil si pentru alti copilasi.

Traversam o perioada grea de criza, pe care daca noi cei care nu avem copii bolnavi o resimtim, ma cutremur, gandindu-ma cum o resimt cei care mai mereu bat drumurile spitalelor.

Va invit sa ne grupam, cateva persoane, fie ca suntem bloggeri sau nu, in jurul unui copilas...pentru a fi eficienti, va rog sa lasti un comentariu la pagina copilului pe care doriti sa il ajutati, sa-mi trimiteti un mail la adriana.dardindar@gmail.com pentru a va putea trimite bannerul (este si aceasta o modalitate de ajutor, promovand pe blogurile voastre acesti copii).

Tot ce ai nevoie pentru a porni la acest drum, este sa iti doresti sa faci un bine...restul vine de la sine...o sa vezi ca daca le vorbesti prietenilor tai, ti se vor alatura si ei...cate un pic de la fiecare se strange in ceva mai mult pentru nepotul adoptat.

Va invit astazi sa ii cunoasteti mai bine pe Stefanel si pe Fabian...sunt in lucru si paginile celorlati copii...caseta de urmarire a blogului este activata si o gasiti imediat sub bannerele copiilor... asadar, urmariti-ma !..daca dai clik pe urmatorul link, sigur ai suflet bun:
http://ai-suflet-bun.blogspot.com/

Va multumesc!

Despre o parte dintre acesti copii curajosi am scris aici: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/copii-curajosi.html

7 comentarii:

DiliMache spunea...

Adriana, ai facut o treaba buna cu blogul acesta nou, bravo, acum ne vom ruga ca pe aici sa treaca tot mai multe persoane cu suflet mare si... bun :-)

DiliMache spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
adriana spunea...

@Doamne, ajuta!

Tivadar Emanuel spunea...

Intr-adevar, e un blog nou ce merita toata atentia! :-)

Dumitru Negoita spunea...

Va felicit, pentru incercarile dv. !
Va spune, daca doriti,ca un Ins, care de 31 de ani s-a dedicat muncii de daruire. In urma acesteia, ramanand fapte care incet,incet au inceput sa patrunda si-n sufletele multora, miscandu-i si facandu-i sa spere.
Daca, din intamplare, a-ti avut curiozitatea sa urmariti si citind, pana la capat, cele 2 bloguri : Salut prieten{i}e si Moral{u}itate, lesne v-ati putut da seama ... E mult? E putin? Faptele raman fapte.
Vai! Scuzati-ma, nu incerc, acum si aici, sa astern fapte care,poate, nu va intereseaza.
Va doresc, izbanda in demersurile dv.

elena marin-alexe spunea...

Am citit si am amutit. Eu am un sot care acum 2 ani a facut un AVC si traind din o pensie mica, am crezut ca suntem tare necajiti dar in aceasta seara ma simt coplesita si mi-e greu sa ma adun...si sa pot spune ceva. Dumnezeu sa te ajute in toate demersurile tale.Am si eu ceva hainute bune si jucarii unde as putea sa le trimit? Astept o adresa. As vrea sa-i trimit lui Stefanel, caci cazul lui a facut sa ma doara tot sufletul....
Noapte de har!

adriana spunea...

@Domnilor, sunt vacante locurile de unchi...fara concurs...va asteptam cu bratele deschise in club

@Elena, draga...raspunsul tau ma face sa nu regret timpul pe care l-am alocat ieri cu postarea mesajului la o parte dintre cei ce ma urmaresc si ma determina sa continui...trimite-mi un mail la adriana.dardindar@gmail.com sa stabilim detaliile...si poti sa faci si tu ca mine...vorbeste si cu prietenele tale...asta ca sa nu faci doua drumuri la posta...banuiam ca avem ceva in comun...ne uneste acest AVC,bata-l vina...la noi e matusa...tot acum 2 ani...pe 28 august...dar banuiesc ca te-ai prins si tu cum sta treaba...se inchide o usa...se deschid alte cateva ferestre...daca nu te cramponezi de usa inchisa, reusesti sa vezi soarele de dincolo de geamuri...la noi cam asa e...dar nu a fost din prima... a trebuit sa scap de mare doza de egoism pe care o purtam in mine...in rest, sanatosi sa fim!...astept mail de la tine