vineri, 11 septembrie 2009

Papache

Am primit ieri o invitatie de la Mariana... sa dau si eu raspuns la o intrebare: Ce este prietenia?

Cel mai bine ar fi putut sa raspunda la aceasta intrebare, un bun prieten, plecat acum 5 ani spre alte orizonturi: mi-l imaginez cum sta la taclale cu ceilalti prieteni plecati...cum strange noi prieteni si leaga noi prietenii...era prieten cu oamenii...era prieten cu noi, copiii... era prieten cu noi copiii deveniti adolescenti si apoi adulti...era prieten cu natura...iubea muntele si marea...era amator de muzica buna si carti de calitate...pe langa faptul ca era un bun prieten era si un bun interlocutor...nu te puteai plictisi cand se punea pe vorba...era ca un magnet...prietenii lui chiar daca nu se cunoasteau initial, deveneau prieteni intre ei...era un iubitor de frumos si de bun simt...era un suflet tanar...usa lui era mereu deschisa si oricand, un prieten calator gasea un loc de odihna pentru perioade mai lungi sau mai scurte...

Pentru toate aceste daruri, Dumnezeu l-a rasplatit cu o sotie inteleapta si doi copii buni...acestia i-au inteles pasiunile si l-au sustinut...stiti doar ca artistii sunt foarte sensibili.

Va invit pe blogul meu cu poze, la un vernisaj...REMEMBER PAPACHE: http://adriana-doarpoze.blogspot.com/

4 comentarii:

Anonim spunea...

iti multumesc ca ai fost iar alaturi de noi, dar mai bine spun multumesc lui dumnezeu ca faci parte din viata noastra, ca la greu ai fost mereu alaturi atat de Papache pe care il comemoram azi,cat si de restul familiei.adevarat faci parte din familia noastra, atat tu cat si Adi.tacut, dar mereu prezent la orice strigat de ajutor.si slava Domnului au fost destule.Tu fata buna si frumoasa, dumnezeu sa-ti dea putere sa te imparti intre atatea activitati pe care le desfasori zilnic.poate ar trebui sa nu te mai cert niciodata, pentru maruntisuri, dar si astea fac parte din viata noastra de zi cu zi.Qatat. mai mult nu stiu,dar tu stii singur ce vreau sa mai spun.

adriana spunea...

De atatia ani, fii convinsa ca stiu ce vrei sa spui!...Si multumim impreuna Lui Dumnezeu ca ne-a asezat la un moment dat, in acelasi bloc...pe voi, un pic mai aproape de El dar si pe mine aproape de voi, incat sa pot spune ca m-am simtit mereu ca in al 9-lea cer.

Si am invatat ceva de la voi: in spatele fiecarui sot, sta sotia lui...in spatele...nu in umbra...de multe ori, asa ca un stalp de rezistenta.

Anonim spunea...

Cand vorbeai pentru prima data cu Papache ti se parea a fi un suflet de copil intr-un trup de adult.

Felul cum se minuna in fata fiecarei intimplari, te facea intotdeauna sa vrei sa-i povestesti ceva.

Apoi, dupa ce te cunostea mai bine, iti arata operele lui: tablouri dar mai ales sculpturi.

Si atunci te gandeai ca ai gresit.

Ca de fapt sufletul lui era plin de zbatere, de tristete, de bucurie, de experienta, de ani.

Apoi, te invita la casuta lui de la tara, alba cu motive de piatra construite de mana lui.

Locul de liniste, necesar oricarui artist.

Asa mi-l inchipui, acolo sus, rezemat de zidul unei alte case imaculate, pregatind o bucata de lemn, pentru o noua lucrare.

Vera

adriana spunea...

Vera, voi l-ati cunoscut fiind voi insiva adulti cu suflete de copil...ii placea foarte mult de voi si de Misuleasa...asa cum am scris era un magnet de prieteni...ne imprieteneam cu totii in jurul lui