sâmbătă, 5 septembrie 2009

Povestea mea in 4 minute (am cronometrat)

Dragi bloggeri, am mare nevoie de ajutorul vostru; am 42 de ani, din care 35 mi i-am petrecut, periodic, prin spitale: cand aveam 7 ani mi s-a imbolnavit mama (o boala care o ducea in fiecare an la spital; a murit cand eu aveam 17 ani)...cand aveam 15 ani s-a imbolnavit fratele meu (aceeasi boala cu a mamei mele, tot periodic internat in spital)...cam tot pe atunci...cand aveam 18 ani o buna prietena suferea o criza de rinichi (a stat cateva saptamani in spital)...cand aveam 27 de ani, s-a imbolnavit tata (dupa mai multe internari si o pareza, inima i-a cedat dupa 3 ani)...cand aveam 34 de ani, matusa mea si-a fracturat piciorul (a fost internata 3 saptamani)...cand aveam 37 de ani, un bun prieten (de fapt as putea spune un tata adoptiv) s-a imbolnavit de cancer (a murit in aceelasi an si azi ii facem parastas de 5 ani)...cand aveam 39 de ani, aceeasi matusa a fost intepata la picior de o insecta si am luat din nou drumul spitalului...cam trei luni...dupa o scurta pauza (din primavara pana in vara) a suferit un accident vascular...era vara anului 2007, 28 august, trecusem cu ceva luni peste 40 de ani...cam in aceeasi perioada, o fosta colega se imbolnavea si ea (a murit la scurt timp)...anul trecut, in primavara -vara, dupa ce unchiul meu, sotul matusii era sa plece (Slava, Domnului ca ne-a scos in cale o minune de doctor!), a recidivat si boala fratelui meu (asa se intampla periodic cam la doi ani)...daca am uitat pe cineva, imi cer iertare.

O experienta proprie, traita la 10 ani, cand m-am imbolnavit de R.A.A. (reumatism), m-a facut, ca de fiecare data, cand cineva cunoscut era internat in spital, sa consider ca e nevoie si de mine acolo (am mai scris acum cateva zile); as putea spune ca sunt cateva obiective, pe care le cunosc destul de bine in Bucuresti: doua dintre ele ar fi spitalele si oficiile postale.

Pe langa traumele pe care mi le-au creat aceste drumuri prin spitale, mi-au dat in schimb si ceva: rabdare, puterea de a nu intoarce capul atunci cand vad un bolnav grav, credinta ca nici cel mai bun medicament, daca nu e insotit de rugaciune si dragoste, nu poate sa faca minuni...toate acestea m-au ajutat sa fiu pe rand o fiica buna, o sora buna, o nepoata buna, o prietena buna...pana la un punct am fost si un postas bun...dupa acel punct, am avut curajul sa accept ceea ce mi-a dat Dumnezeu de dus.

De aproape o saptamana, mai precis de la ziua mea (26 august - Sf.Adrian), am mai pornit catre un spital...acolo mi-am facut cativa prieteni (copii curajosi...am uitat sa va spun ca bolile ereditare ale familiei mele, m-au facut sa imi pierd curajul de a avea copii...cu toate acestea, Dumnezeu cred ca m-a iertat, altfel nu pot sa explic cum am lipici la copii...incepand cu perioada cand eram copil, aveam grija de copiii mai mici de la bloc...pe urma, un pic mai mare, copiii pe care ii ajutam la lectii...au urmat nepotii mei si copiii prietenelor mele...copiii de la biserica...iar acum o luna, sa nu radeti, am intalnit un sfant mucenic copil: Fanurie).

De ceva timp, ma tot intreb: ce fac mai departe?!...sunt nascuta vinerea pe la ora 20, poate acesta este motivul pentru care, la ora asta inca mai scriu...si mai am un motiv...vreau sa va rog ceva...dar intai sa va mai spun ceva...un adult, cand se imbolnaveste, are in spate experienta de o viata, care il invata cum sa se lupte cu boala...un copil, cand se imbolnaveste, nu prea are experienta dar are inocenta si sprijinul Lui Dumnezeu si al adultilor...toate bolile sunt urate cand e vorba despre un copilas...sunt insa patru boli pe care eu le consider groaznice: imunodeficienta umana, cancerul, bolile de inima si bolile psihice.

Daca copiii sunt bolnavi, avem si noi adultii o mare vina: greselile noastre, fie ca provin din abuzuri, fie ca provin din neglijenta fata de mediul inconjurator, fie ca sunt cu stiinta sau fara stiinta, trebuie sa avem curajul sa ni le asumam si sa le indreptam, pe cat ne sta in putinta.

Este cineva dintre noi care sa poata spuna ca nu stie nici un copil bolnav?!...sa se considere un om fericit... sincera sa fiu, nu prea cred ca exista un astfel de om...pentru acest motiv, imi permit nu sa va rog ci sa va implor: FITI SOLIDARI TREI ZILE CU ACESTI COPII CURAJOSI!...scrieti un post pe blog, prin care sa va exprimati compasiunea si solidaritatea cu ei...lasati apoi trei zile blogul propriu sa se odihneasca si faceti vizite virtuale la cei pe care ii urmariti sau va urmaresc...invitati-i sa fie solidari ...din toti acesti 35 de ani de colindat prin spitale am experimentat ceva ce stiam din carti: AM DOBANDIT DARUIND.

Intotdeauna trebuie sa existe si exceptii...cei care pe blogurile voastre ne prezentati cazurile copiilor bolnavi, continuati sa o faceti...noi ceilalti, in timpul castigat prin mica pauza, ne vom ruga pentru ei, ne vom gandi cum sa ii ajutam.

Pe cei care doresc sa ia aceasta pauza, cat de mica (fie si numai pentru un minut), ii rog sa lase la comentarii link-ul catre postarea prin care isi exprima solidaritatea...cand merg la spital, vreau sa le vorbesc copiilor despre voi... despre mine, nu e nevoie sa pomeniti...doar din cand in cand, sa imi zambiti...pe 15, cand revin pe blogurile mele, va voi povesti ceva: ce am primit in schimbul unui zambet.

Eu voi lua o pauza pana pe 15 septembrie, in memoria bunului meu prieten si tata adoptiv Papache, cel mai mare copil pe care l-am intalnit pana acum. si a fostei mele colege -suflet de copil si ea. Dumnezeu ii are cu siguranta in paza Sa!

Sa nu uitati..pe 8 septembrie sarbatorim Nasterea Maicii Domnului, pe 9 septembrie ii sarbatorim parintii, pe Sfintii si Dreptii Parinti Ioachim si Ana iar pe 14 septembrie postim pentru Inaltarea Sfintei Cruci...Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa fim crestini si cu fapta!

36 de comentarii:

Dana spunea...

Adriana, Domnul sa te rasplateasca!

elena marin-alexe spunea...

Fie-ti inima binecuvantata de Cel ce este IUBIRE!

Anonim spunea...

Sa iti ajute bunul Dumnezeu in tot ceea ce faci

marada spunea...

Ai trecut prin multe, dar Dumnezeu ti-a pastrat sufletul curat. Fiecare incercam sa-i ajutam pe cei din jurul nostru macar printr-o rugaciune. Sa ne asculte Domnul!

Oana Cristina spunea...

http://oanacristinaniculae.blogspot.com/2009/09/daruind-vei-dobandi.html

Leo spunea...

"...cu toate acestea, Dumnezeu cred ca m-a iertat" - de ce sa te ierte, Adriana, cu ce ai gresit ?

adriana spunea...

Dana, Elena, marada, Oana, Leo, VA MULTUMESC CA VA PASA

Leo...cu neincrederea...daca aveam cu ani in urma increderea pe care o am acum, indrazneam...

Sorin M. spunea...

Ceea ce este imposibil la noi oamenii, la Dumnezeu devine posibil. De noi depinde totul, sa nu ne pierdem nadejea in El.
Adriana, poveste ta este o lectie de viata. A trebuit sa treci prin atatea, ca sa intelegi ca daca ai incredere in Dumnezeu, totul se schimba, capata alte intelesuri... Fii binecuvantata!
Am si eu o poveste aici

adriana spunea...

@Sorin, ti-am citit povestea inca de cand stateam amandoi cu ochii pe blogul dalidei

Slava Domnului, pot spune ca noi avem sansa ca durerule sa nu fi lasat rani in sufletele noastre...

Mariana spunea...

Adriana, am citit ieri povestea vieţii tale şi am rămas adânc impresionată...Înţeleg din nou că deseori doar cei ce au trecut prin dureri pot să înţeleagă durerea!
Dumnezeu îţi va răsplăti! Eşti un exemplu de dăruire, de nobleţe! E minunat că ai adus zâmbete pe feţele atâtor fiinţe!
Nu zic mai mult...Fie ca laudele să le primeşti de la Însuşi Dumnezeu care, dacă îţi vei face slujba pănă la capăt, îţi va spune Atunci: ,,Vino slugă bună şi credincioasă!"
Să nu renunţi nicicând la acest dar al tău, cel al milosteniei!
O seară fumoasă şi o săptămână plină de bucurii, Adriana!

adriana spunea...

@Mariana, cand simti ca ai primit rasplata in avans, te simti oblogat sa multumesti

Pentru ziua de azi,LA MULTI ANI SI FIE CA MAICA DOMNULUI SA TE OCROTEASCA MEREU

Cornelia Elena spunea...

Adriana, nu pot spune decat "Multumesc Doamne ca ai lasat in lumea asta OAMENI binecuvantati, care reusesc sa deschida sufletele celorlalti".
Stiu ca, in general, oamenii incercati, trecuti prin multe greutati ale vietii, stiu sa daruiasca tot ce au ei mai bun.
Am inceput sa scriu aici despre voi si despre lucrurile minunate pe care le faceti. http://sainmultimtalantii.blogspot.com/
Stiu ca este prea putin, o mica picatura intr-un ocean, dar am speranta ca va aduce un cat de mic aport la schimbarea situatiei acestor minunati copii.
Am ascultat sfatul tau si am facut o pauza, pauza in care am sa incerc sa promovez aceste pagini ale omeniei.
Sunt datoare cu o actiune pentru ajutorul parohiei Sf. Fanurie din Campulung. Am demarat mai multe "fronturi de lucru", dar am sa scriu despre ele atunci cand vor rezulta fapte concrete.
Dumnezeu sa va ajute in toate lucrurile bune pe care le faceti.

Carmen spunea...

Adriana,o stea calatoare cu o inima mare.
Am intuit bine.

adriana spunea...

@ELENA...AI ZIS SF. FANURIE DIN CAMPULUNG?!!!...NU STIU DACA AI CITIT CE AM SCRIS EU AICI... http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/SFANTUL%20MUCENIC%20FANURIE

VAD CA NE UNESTE ACEST SFANT

adriana spunea...

@Caremen, ma coplesesti cu cuvintele frumoase...sunt doar un simplu om ce reuseste sa vada in orice om partea buna...asta cred ca e secretul meu...in rest am si eu rautatile mele dar vreau sa scap de ele...nu stiu daca voi reusi vreodata dar macar incerc

Geanina Codita spunea...

Am preluat linkul. Niciodată nu rămân indiferentă când este vorba despre astfel de situaţii.

Pentru tine toate gândurile bune şi pupici geaninoşi în cantităţi industriale!

adriana spunea...

@Geanina
Doamne, ajuta! Geanina

am fost si astazi la copii la spital (Budimex)... scriu maine

boss spunea...

Adriana, atat vreau sa-ti spun: nu esti singură.
MA-NCLIN.

Mara spunea...

Doamne ajuta, Adriana!

Cornelia Elena spunea...

Adriana, am citit intamplarea prin care l-ai cunoscut pe Sf. Mucenic Fanurie. Ti-am lasat si un comentariu atunci, legat de biserica unde ma duc eu la slujba si cum am descoperit ca Sf. Mucenic Fanurie era chiar in fata mea. Am promis ca voi cere binecuvantarea parintelui pentru ajutor si pentru fotografii.

adriana spunea...

@Mi-am amintit...scuza-ma...sa ne ajute Dumnezeu sa ne putem onora toate promisiunile pe care le facem

ADRIANA spunea...

Draga mea ,m-ai impresionat f. mult si pt. asta o sa ma rog si eu odata cu tine, pt aceste sufletele gingase si pure.
Daca prin postarile noastre reusim sa aducem zimbete pe chipurile lor senine dar atit de indurerate,pai sa sti ca o sa-mi fac un obicei de a trece zilnic pe la tine ca si cum as veni si eu in vizita la copilasi. DUMNEZEU SA NE AJUTE
Si eu iubesc copii si ma doare sufletul atunci cind ei sufera.
Spunele ca ii iubesc pe toti chiar daca nu ii cunosc.

adriana spunea...

@Adriana, le voi transmite...te invit sa-i cunosti aici http://ai-suflet-bun.blogspot.com/...vei vedea ca avem si un banner pentru blog si alt banner pentru club...astept sa-mi spui daca ti le doresti

brish spunea...

Adriana, nu am pierdut nici o ruda si nici nu imi doresc. Am pierdut in schimb pe unul din baietii angajatului meu. Avea numai 7 anisi in doua luni s-a dus. Astazi au ingropat-o pe vecina mea. Avea 26 de ani si era cea mai blanda, buna, frumoasa fata pe care o stiu. S-a dus in mai putin de un an si nu a pous nimanui ca este bolnava! Era energica, plina de viata.

Sa iti dea Dzeu putere si curaj. El nu ne da mai mult decat putem duce@!

Felicitari!

cherie spunea...

Iti urez reusita in ceea ce faci dar inafara de faptul ca iti sunt alaturi cu gandul ce putem face?

DiliMache spunea...

Adriana draga, m-a impresionat foarte mult acest post. Esti o fiinta foarte buna si atat de sufletista cum nu am intalnit pe nimeni. Nu vreau sa e lingusesc, ma uimeste insa puterea ta si acum imi dau seama de unde o ai: din credinta. Viata ti-a aratat de multe ori fata ei trista si de mica a trebuit sa suferi. Nu te mai invinovati in legatura cu copiii, ci gandeste-te cat zambete de copil ai nascut. Pragmatismul tau si eforturile prin care ajuti copiii vor duce la multe mici minuni pentru aceste suflete curate care nu merita suferinta.
Eu de-abia am revenit si am pierdut sirul evenimentelor, dr o sa recuperez fiindca am vazut ce vesti frumoase ai despre copilasi prin linkurile pe care mi le-ai dat.
Te imbratisez, esti mai puternica decat credeam, Dumnezeu sa te ajute si mai departe!!!!!!!!!!!!

NINA spunea...

http://ajutati-opestefaniasaanvingamoartea.blogspot.com/.... dumitrascu niculina...mail nina_36_1971@yahoo.com

adriana spunea...

@Brish...asa e ...nu ne da mai mult decat putem duce..iti multumesc ca ai trecut pe aici

@cherie...multumesc de intrebare...sunt multe de facut...lista e lung si sigur va avea fiecare ce sa aleaga

@Maria..bine ca ai revenit..avem treaba!

@

adriana spunea...

@NINA...VOI PRELUA ADRESA SI PE CELALAT BLOG...DOAMNE AJUTA

Natalia spunea...

Adriana, vreau si eu un banner pt.campania voastra. Domnul sa va inmulteasca dragostea!

Andra spunea...

Putini sunt aceia care traiesc prin ceea ce dau altora. Meriti apreciere si sunt convinsa ca pentru asta Dumnezeu iti iarta micile rautati, pe care zici ca le ai, ca orice persoana. Le iarta pentru ca in ciuda pacatului, care ne copleseste pe toti din cand in cand, iti amintesti mai presus de toate sa fii OM. Numai bine, Adriana!

adriana spunea...

@Natalia, multumesc!
@Andra, multumesc de vizita.Sa revii!

Loredana spunea...

Foarte emotionante randurile tale. Numai prin dedicarea catre aproapele, putem spera la Fericirea Adevarata, care nu este a acestei lumi. Iar suferinta copiilor este si vina noastra, a tuturor, ai foarte mare dreptate in tot ce scrii!
Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa ne rupem de egoism! Iar tie - sincera admiratie!

adriana spunea...

multumesc Loredana...azi am fost din nou la copii...am dus daruri si am adus poze...sper sa reusesc sa le postez maine

Anonim spunea...

Draga Adriana, Fii binecuvanta de Dumnezeu pentru gandurile si faptele tale bune, ceea ce le doresc tuturor celorlalti oameni buni sau in suferinta! Ai toata admiratia mea! Olga C. (www.asociatiapavel.ro)

adriana spunea...

Multumesc,reciprocitatea este valabila.Doamne, ajuta!