vineri, 9 octombrie 2009

De cate ori suna postasul?

Daca ar fi sa ne luam dupa un film...intotdeauna de doua ori...daca ne luam dupa postas, trebuie sa avem in vedere ce reprezinta trimiterea pe care o aduce postasul...pe vremea mea, ca sa zic asa, suna o data daca aducea o recomandata...alta data daca aducea un mandat...alta data daca aducea pensia...se mai intampla sa sune o data la interfon si pe urma sa lase la cutie scrisori simple sau avize...sau ziare...sau acei fluturasi pe care de obicei ii aruncam imediat ce ii scoatem din cutia postala.

Cate un postas mai sufletist, de obicei toti sunt asa, dupa ce a trecut pe la toate usile unde a avut ceva de predat, mai suna o data si acolo unde nu i-a raspuns nimeni...de obicei cand aduce mandate sau pensii...se gandeste ca destinatarul, poate este in varsta si nu a auzit..sau poate este tanar si are castile pe urechi...a incercat...nu v-a gasit, urmeaza sa va lase aviz si peste alte doua zile, reaviz...acesta este un motiv destul de bun, ca atunci cand scoateti fluturasii din cutia postala, sa ii frunzariti mai intai si pe urma sa ii aruncati...evitati in felul acesta surprizele si cozile la ghiseul de reclamatii.

Sa va mai spun ceva despre postasi...despre cei pe care ii intalniti pe strada sau la usa...se mai intampla sa depuneti o reclamatie...cineva vine la dumneavostra, se numeste verificare pe teren...dintr-o data, reclamatia se transforma in cuvinte de lauda...mai ales daca sunteti pensionari sau daca primiti mandate postale frecvent...am fost fascinata pe parcursul celor opt ani in care am sesizat aceasta metamorfoza...m-a dus de cateva ori cu gandul la porunca: uraste pacatul, dar iubeste-l pe pacatos!

Pe urma mai sunt si doamnele (cateodata si un domn), care va intampina din spatele ghiseului...ar trebui cu zambetul pe buze...daca nu e mereu asa, fiti ingaduitori...sunt femei care la fel ca marea majoritate dintre noi, pe langa faptul ca sunt oficiante, mai sunt si sotii, mame, fiice...si stiti ca aceste meserii sunt solicitante.

Mana de fier, intr-un oficiu postal, este dirigintele, secondat de oficiantii superiori...o/il cunoasteti...banuiesc ca i-ati cerut sfatul cel putin o data...de cele mai multe ori, lunea, miercurea si vinerea dimineata...martea si joia, dupa amiaza...spun de cele mai multe ori, pentru ca sunt zile cand ii gasiti si dupa program.

Urmeaza apoi, postasii din cladirile acelea, de obicei in centrul orasului care se numesc Directii Regionale...coordonati de cei care lucreaza in cladirea inalta de pe Dacia, colt cu Mosilor.

Aici ma opresc, pentru ca scriu doar despre cei pe care ii cunosc...tuturor, indiferent de scaunul pe care il ocupa (sa stiti ca si postasii pe care ii vedeti pe strada, factorii postali, stau din cand in cand pe scaun...la inceputul si la sfarsitul programului), le spun astazi: La multi ani! si ii astept cu drag sa fie unchi si matusi adoptive in CLUBUL DARDINDAR, pentru nepotii nostri adoptivi pentru care am facut blogul AI SUFLET BUN.

Daca ti-a placut povestea mea si ai un postas in familie, spune-i, azi ca Adriana, de la Dardindar, ii ureaza sa aiba parte de tot binele din lume...daca nu ai un postas in familie sau printre prieteni sigur cunosti un postas...spune-i la fel....daca chiar nu stii pe vreunul (eram tentata sa scriu...uite ca scriu...suna un prieten, sigur cunoaste el), poate intri in primul oficiu postal pe care il intalnesti si fara sa fie nevoie sa stai la rand, felicita-i pe cei care lucreaza acolo!

Eu ma pregatesc sa le urez fostilor mei colegi...le trimit un mess instant si ii rog sa citeasca acest post...in felul acesta voi vedea si eu daca ma mai tin minte si daca au rabdare sa citeasca pana la sfarsit le recomad ceva ce am scris mai demult...click aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/iesirea-din-criza-noastra.html

Acesta este cadoul meu pentru ei, pentru ca astazi este ZIUA MONDIALA A POSTEI, deci si a POSTEI ROMANE...deci ziua a cel putin 35.000 de romani.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Numai tu puteai sa iti aduci aminte ca astazi este ziua postei.Tu si Papicu,Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, ne felicita de 9 octombrie mereu.Frumos comentariu pentru cei care cunosc cu adevarat aceasta munca de POSTAS, indiferent ce funcitie indeplineste el.Le zic si eu din suflet "La multi ani" si putere de munca... desi daca ma intreaba cineva nu cred ca as mai vrea sa ma intorc la serviciu. Este o meserie frumoasa daca stii sa o faci bine si mai ales cu placere. Eu am muncit 36 de ani cu placere la PTT asa cum se numea ea pe vremea mea eheii.....Desi nu mai lucrezi in sistem, pot sa te numesc in continuare un postas, gata oricand sa mai transmita o veste, cei drept, nu numai buna dar de mare ajutor pentru f f multi. Sa-ti ajute Dumnezeu sa poti sa faci in continuare ceea ce ai inceput cu atata sarguinta

adriana spunea...

sa iti spun un secret...mi-a amintit cineva de dimineata...sa te vad daca ghicesti cine...hai ca e simplu

asa mult ai lucrat?!...si eu care ziceam ca inca esti tanara...36 de ani, de multe ori o viata de om...

poti sa ma numesti inca postas...tocmai am mai postat o scrisoare pentru Fabian...ce zici sa i-o predau pe semnatura?

stii ca ma gandeam foarte serios la ceva...ar merge un serviciu DARDINDAR POST...ideea e simpla: copiii bolnavi, trimit scrisori la DARDINDAR POST cu ce isi doresc...oamenii cu suflet bun transforma banii in daruri...darurile intra in colete...coletele pleaca la copii

mandatul DARDINDAR ...F5 DARDINDAR... rand in decontul banesc DARDINDAR...si coletul DARDINDAR

visez si eu cu ochii deschisi...dar stiu din proprie experienta ca de multe ori visele se transforma in realitate

sa stii ca de multe ori m-am gandit la primele mele luni la posta...in prima zi eram hotarata sa renunt...si au urmat 14 ani, timp in care pot spune ca am invatat cate ceva...am avut si de la cine si recunosc ca mi-a si placut sa invat...una peste alta, am acum amintiri placute si pot sa spun ca am avut mereu colegi buni...unii dintre ei chiar s-au transformat in prieteni...hihihi...nu faci parte din categoria asta...cu noi ordinea a fost alta; intai prietene

dupa cum vezi, nu am somn...am baut pe la 8 seara un Pepsi (oare cine m-a pus?!)

sa vezi ce naiva sunt...ma asteptam sa gasesc cel putin 20 de comentarii la acest post...oare nu cunoaste nimeni un postas????

mai astept, ce sa fac?

Doamne ajuta!

Cornelia Elena spunea...

LA MULTI ANI ! Imi pare rau ca nu am stiut ca ieri a fost ziua postei, as fi transmis personal urarile celor de la oficiul postal pe care il folosesc saptamanal. O munca grea, care cere daruire si multa rabdare. Sper ca si conditiile de munca sa se schimbe, sa fie pe masura muncii lor.

adriana spunea...

multumesc...poti sa le transmiti in orice zi..la ce oficiu mergi?

Cornelia Elena spunea...

In general merg la OP de pe Nicolae Caranfil, cred ca e OP nr. 52. Am intalnit acolo oameni cu mult tact, care stiu cum sa se poarte indiferent de situatie.
Mai intru, cel putin o data pe luna, in OP de pe Sos. Iancului (39 ?), unde m-am imprietenit cu doamnele care imi pareau la inceput foarte "reci". Am folosit sfatul bunicii mele "vorba dulce mult aduce" si cu zambetul mereu pe buze, am reusit sa le fac si pe ele sa zambeasca, chiar daca la ghiseu asteptau o multime de bunici si bunicute sa primeasca pensia. Sper sa mai reusesc si alta data !

adriana spunea...

corect...52 si 39...aglomerate ambele mereu, pe vremea mea...probabil ca si acum e la fel...nu vreau sa fiu partinitoare, dar sa stii ca oamenii astia care lucreaza la ghiseu, merita de multe ori laude...poate ai observat si tu ca in orice loc public cu ghiseu (politie, banca, circa financiara, etc.) publicul este mai ponderat...cum intra in oficiul postal, parca ii apuca pe toti ceva...vorbesc tare (nu se gandesc ca cei din spatele ghiseului lucreaza cu documente si bani)...nu au rabdare sa ajunga la ghiseu...vor repede si acum...nu zic ca oficiantul postal este angajatul perfect, dar are o activitate complexa care necesita multa atentie...daca greseste, plateste.

Cornelia Elena spunea...

Ai perfecta dreptate. Numai ca noi, cei care stam de partea cealalta a ghiseului, nu ne dam seama intotdeauna de importanta muncii celui din fata noastra. Ar trebui sa ne punem o secunda in locul celuilalt si sa ne gandim ca este si el om, ca si noi. Mai avem multe de invatat....

adriana spunea...

sa stii ca pana nu am vazut cum este munca dincolo de ghiseu, eram si eu la fel ca marea majoritate...vroiam repede si acum