luni, 12 octombrie 2009

Scrisoare poveste de la Dili pentru copiii curajosi de pretutindeni

scrisa si desenata de matuisca Dilimache

A fost odata, a fost intr-o lume luminoasa si buna - un castel. Mai intai trebuie sa spun cum ca acea lume semana teribil cu a noastra, numai ca planeta pe care se formase se numea Planeta Curcubeului. Acolo nu exista zi si noapte, ci sapte zile luminate de sapte astri, colorati asa:

-rosu - planeta Inimilor bune
-portocaliu - planeta Sperantei
-galben - planeta Bucuriei
-verde - planeta Vietii
-albastru - planeta Curajului
-indigo - planeta Gandirii
-violet - planeta Credintei



Nu v-am spus, dar planeta pe care se afla caselul se numea planeta Povestilor Adevarate.



Eeei, si in acel castel erau multe, multe camere, in care oamenii traiau dupa cum doreau. Astfel, in prima zi, unii se duceau in camera rosie si ii serveau pe toti cei care ar fi poftit cu compot de mere coapte.


In ziua portocalie era la mare cautare camera cu telescop, iar oamenii priveau fascinati jocul stelelor care erau si ele, desigur, colorate - si le incredintau cate o dorinta care mereu se implinea.

In ziua galbena toata lumea venea in camera de petrecere, fiecare lua cate un instrument muzical si incepeau sa cante si sa danseze si ziua trecea repede si frumos.


Ziua verde ii gasea pe cei mai multi in sera, iar aici oamenii ingrijeau plantele si vorbeau cu ele astfel incat toate cresteau mai proaspete si mai frumoase, iar copacul cel mare din mijloc isi infoia coroana de bucurie ca este iubit.



Cand ziua albastra venea, toata lumea incerca sa faca ceva ce nu mai facuse vreodata de teama. Unii zburau in inaltul cerului cu parapante si avioane supersonice, altii faceau scufundari, altii mangaiau un leu pe coama, iar pe altii ii invata un profesor intelept cum sa faca pentru a-si infrange si ei orice temere.



Ziua indigo era ca un fel de seara, si atunci toata lumea se odihnea putin gandindu-se la saptamana care se sfarsea. Ei stateau ori pe marginea unui lac linistit, ori in camera cu perne moi si colorate, si in suflet simteau doar linistea unui suflet de copil.



Iar ziua violet.. in ziua violet fiecare primea o tema cu cate un exercitiu greu. Ei erau rugati sa-si imagineze ca, pentru o ora, traiesc in lumea numita Pamant, lumea cu zile si nopti, lumea unde culorile sunt ignorate de cei mai multi, ca si durerea. In acea ora trebuiau sa incerce din rasputeri sa vada numai ingerasi de toate culorile. Ingerii trebuiau sa vina in zbor cu o viteza ametitoare si sa le goneasca orice gand urat din minte.



Toti copiii iubeau ziua violet fiindca - desi cea mai dificila - era si cea mai frumoasa, fiindca numai atunci puteau vedea ingerasii. Aripioarele lor ii purtau cu asa mare viteza incat la un moment dat toate culorile se amestecau si corpusorul ingerasului devenea.....alb. De aceea oamenii mari, care nu erau atenti la acest exercitiu, credeau ca ingerii sunt albi, si nici nu reuseau mereu sa ii vada.
Copilasii insa stiau ca ei sunt acolo, ca ii vegheaza si aveau credinta sigura ca Doamne-Doamne ii trimite mereu cand viseaza urat sau cand nu au cu cine sa se joace.
Si copiii, si oamenii mari insa, treceau mereu peste acea zi violet, fiindca mereu, mereu se gasea cate o inima buna care sa li se alature in joaca aceasta de-a culorile si care sa-i insoteasca, din nou, in ziua rosie.... luminata, v-aduceti aminte, de planeta inimilor bune.

Am intalnit si eu copilasi din aceasta lume a povestilor adevarate. Chiar daca le-am vazut chipul vreodata sau nu, acesti copilasi sunt cei mai frumosi pe care i-am vazut in viata mea si de la ei invat mereu cum e sa traiesti, clipa de clipa, cu alta culoare in suflet. Cateodata mai zboara ei si inspre ziua violet, dar eu stiu ca o fac numai pentru a se lasa purtati pe aripile ingerasilor multicolori inspre planeta inimilor bune, unde oamenii iti zambesc si iti intind cand ai nevoie de ajutor o mana ... sau, dupa caz, un mar rosu si mare :-) Acesti copii sunteti voi iar povestea aceasta n-ar fi existat daca nu ati fi fost atat de minunati!

Tuturor copiilor cu suflet colorat si fermecat le marturisesc un secret: ca sa vina ingerasii jucausi la voi trebuie sa inchideti ochii si sa le zambiti, sa ascultati de parinti si de domnii doctori si sa mancati doar ce va face bine!!! Asa veti fi cei mai frumosi din lume si ei vor zbura fuguta inspre voi aducand toate culorile curcubeului: bunatatea, bucuria, speranta, viata, indrazneala, odihna si credinta. A, si am uitat, va vor livra si niste milioane de pupici si de sagetele de iubire din partea noastra,,, Le meritati pe deplin mai mult decat oricine, doar sunteti niste personaje de poveste pe cinste!


Poezia copiilor-curcubeu


A fost odata ca-n povesti
a fost ca niciodata
pe o planeta fermecata
de care doar in carti citesti

A fost un minunat castel.
Acolo oamenii traiau
exact asa cum isi doreau
si nu se plictiseau defel.

El mii de camere avea
in mii de culori luminoase
pline de jucarii frumoase
pentru copii a se juca,

Si-n lumea lor cea fermecata
castelul lor se colora
iar daca ceva ii durea
se simteau bine iar indata.

Ei trebuie doar sa zambeasca
spre bucurii sau spre durere
dar cand stomacul le-o mai cere
mancare rea sa nu pofteasca.

Iar cand mancau fructe gustoase
sau legumite pofticioase
inima lor cea colorata
se-nveselea rapid de-ndata.

si forta multa capatau
o fripturica de papau;
iar un fruct dulce si zemos
le facea visul luminos!

Asa ca de veti asculta
si-exact ca ei de veti manca
veti simti-n fiecare zi
de-alta culoare cum veti fi:

Luni rosu ca un mar lucios
Marti portocaliu-zemos
Miercuri galben-bananiu
si joi verde-verzuliu
Vineri albastri ca mura
sambata mov ca zmeura
Iar duminica sa fim
precum mandrul curcubeu
vesel colorat mereu!

Dar daca, precum in poveste
cam violet ziua va este
sa stiti ca de veti fi cuminti
un curcubeu maine-o sa fiti!

Si de iubiti culorile
ce-nveselesc si florile
v-astept in fiecare zi
sa vad ce culoare veti fi!

Si, daca vreti, va desenez
ce ma rugati voi sa pictez!
Astept sa-mi spuneti ce doriti
si-n schimb va cer: va rog, zambiti!!!


Bookmark and Share

3 comentarii:

Miutza spunea...

ce poveste frumoasa :) e scrisa din suflet, si sigur le va merge la suflet si copiilor! si poezia, si desenele...minunate toate!

Andra spunea...

Foarte frumoasa,scrisa cu multa inspiratie....Si eu scriu povesti pe blog,va astept si pe la mine cucomentarii

DiliMache spunea...

Vai.Adriana,.iti.multumesc.mult.ca.te-ai.chinuit.sa.o.reproduci.cu.tot.cu.pozici,.esti.o.dulce;
Multumesc.mult.fetelor,.chiar.nu.am.stiut.ce.sa.scriu.si.carui.anume.dintre.copilasi.si.de.aceea.i-am.ales.pe.toti.cu.mult.mult.drag...Scuze,am,tastatura.stricata.de.aceea.scriu.asa....
Pupici.copiilor!!!