luni, 2 noiembrie 2009

Povestea unei inimi: de la Ionel pentru Fabian

Sa va spun mai intai ce e cu aceasta poveste: Sorin, unchiul adoptiv al lui Fabian, a lansat un concurs de povesti, plecand de la mai multe imagini...povestile au fost scrise si acum isi asteapta castigatorii....3, pe care trebuie sa ii desemnez eu...mie imi plac toate povestile si imi este greu sa aleg, asa ca m-am hotarat: incepand de astazi, voi posta zilnic cate o poveste....acelea care vor avea cele mai multe comentarii, vor castiga...Sa inceapa prima, poveste:

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.

Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine: - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.

"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?!", îsi sopteau uimiti oamenii.

Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:

- Cred ca glumesti, mosnege! Priveste la inima mea - este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum. Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

9 comentarii:

adriana spunea...

incep eu sirul comentariilor, pentru ca mi-a mers la inima aceasta poveste...e pentru a doua oara, in decurs de cateva zile cand ma duce cu gandul la cele spuse de parintele Porfirie:
"Cel ce iubeste putin, da putin, cel ce iubeste mai mult, da mai mult. IAR CEL CE IUBESTE FOARTE MULT, CE ARE VREDNIC DE DAT? SE DA PE SINE INSUSI!"

DiliMache spunea...

o poveste frumoasa... si emotionanta, si .... adevarata.
Mie mi-au dat lacrimile citind prima poveste a Marianei, cea cu ingersul ce vine sa-i aduca sanatate lui Fabian... si ma gandesc ca, dupa ce i se citeste povestea asta, cum ar fi sa se scoale dimineata urmatoare si sa gaseasca pe noptiera ciocolatelele in forma de ingerasi, carticelele de colorat, cutia aurie cu funda albastra... in care sa scrie pe o hartiuta parfumata de ingeri ca totul va fi bine....
Ii imbratisez pe toti din toata inima!!!!

Mariana spunea...

DiliMache, mi-ai dat o idee grozavă! Tot voiam să fac ceva mai mult pentru Fabian decât să scriu poveşti...am scris şi pe blogul ,,Ai suflet bun" despre asta...
Mulţumeeesc muuult! >:D<

PS. Adriana, nu cumva să îi citeşti povestea asta înainte să punem la punct aceste detalii! :)

Uf! Da' unde găsesc eu cicolăţele în formă de îngeraşi??!!
Help me!!!

PS. Îmi place mult de tot povestea trimisă de Ionel!

DiliMache spunea...

@ Mariana, ma bucur din suflet ca si tu crezi ca ideea asta ar puitea deveni realitate... o sa ma uit pe unde vad ciocolatele in forma de ingerasi :D Stii ce? Mi se pare ca anul trecut ii luase mama fetei mele asa ciocolatele... pe la magazinele care au deja pregatiri pt sarbatori sigur o sa se gaseasca!!!!
Ce punem insa in cutia aceea aurie? Chiar o scrisorica in care zice ca totul va fi bine?
Iar cu surpriza pe noptierea dimineata se poate vorbi usor cu cineva de acolo.... si ar fi frumos sa aiba fiecare copil pe noptiera o ciocolatica din aceea... of, si eu n-am ajuns nicodata acolo :-((((((
Te pup si sa le dea Dumnezeu sanatate tuturor copilasilor!!!!!!

Mariana spunea...

DiliMache, eşti din Bucureşti?
Şi azi m-am tot gândit cum să fac cu îngeraşii de ciocolată...Mă gândeam să îi fac eu din ciocolată albă...Nu ştiu dacă o să reuşesc...
E minunată ideea de a da la toţi copiii din salon...În cutia aurie putem pune un bileţel...
Cred că tot pe Adriana o vom ruga să le ducă...Uite că vb la pers I plural...te-am implicat şi pe tine :)

Adriana, tu ce spui? :)

marada spunea...

Emotionanta povestire!
Ferice de cei ce pot da din inima lor si celorlalti!

adriana spunea...

Mariucilor, nu stiu ce sa zic de ciocolata...trebuie sa ma interesez daca au voie...ca altfel, efectul ar fi cam nashpa

DiliMache spunea...

Aoleu Adriana ai dreptate, nu stiu daca au voie copilasi....
Mariana, daca nu au voie cioco, schimbi povestea in locul acela si pui ceva ce se poate gasi, sa vedem ce au voie copii sa pape si trebuie ca de sarbatori sa se poata gasi ceva , ingeras, inimioare din turta dulce sigur se gasesc, nu stiu.... Da sunt din Bucuresti si nu am ajuns nicodata la copilasi, mi-e o rusine groaznica... Adriana merita toata lauda si stima mea, serios, e o minune de om!!!!

adriana spunea...

@Dili...nu ma mai lauda...nu am nimic in plus fata de voi...doar un pic de timp liber si ala nu mereu...uite de exemplu, saptamana trecuta si cea de acum, nu am avut timp sa merg la spital...am fost lunea trecuta si i-am promis lui Fabian ca ajung si la sfarsitul saptamanii...nu am reusit...am vrut sa merg ieri...iar a intervenit ceva...sper sa ajung astazi cu ajutorul lui Dumnezeu. Doamne, ajuta!

Ai avut dreptate cu povestea scrisa de Mariana...e suuuuper...fug sa las un comentariu ...am postat-o astazi...merita sa castige...vezi ca in plus fata de poveste am mai scrisceva, sa citesti...sa nu treci direct la comentarii