miercuri, 18 noiembrie 2009

Tu ce faci?

Stii ce fac?...de un sfert de ora ma uit pe geam cum cad frunzele din tei...jumatatea de sus a coroanei e plina de crengi goale...cealalta jumatate isi asteapta randul....in blocul vecin, cineva are clopotei la geamul de la bucatarie...am privit spectacolul de la balcon...muzica si dansul naturii...imi pare rau ca mi s-a stricat camera foto....asa ceva merita inregistrat....in vara asta s-a amenajat spatiul verde din jurul blocului...sunt ca in parc....gazonul e plin de frunze galbene....imi vine sa iau o patura, o cana de ceai fierbinte si sa ies afara...

...de la birou, stand pe scaun, nu vad decat partea desfrunzita a teiului...daca ma ridic, vad si restul coroanei...greva de ieri de la metrou, pe langa febra musculara si dureri de sold, mi-a adus si o mare bucurie...nevoita sa merg pe jos, in loc sa tin drumul soselei, am traversat parcul, gandindu-ma ca decat sa stau in autobuz, mai bine fac putina miscare...dincolo de parc ziceai ca esti la balamuc: claxoane, injuraturi, bara la bara pe un sens...gol pe celalalt...intersectia blocata...in parc, daca eram un pic mai atenta, cred ca puteam sa il aud pe Dumnezeu...parca eram in Rai...un traseu, pe care de obicei il strabat in 25 de minute, s-a transformat intr-o excursie de 2 ore jumatate...cand am coborat din autobuz, am retinut numarul...surpriza mare: a ajuns in statia unde doream sa cobor, cu doar cateva secunde inaintea mea...asta inseamna ca nu am pierdut nimic...am castigat insa, poate ultima priveliste de toamna, pe anul acesta.

PS. Alexandra, vezi ce se intampla daca ma intrebi ce fac?!

4 comentarii:

DiliMache spunea...

Pai ce sa fac... ma minunez cum de viata imi daruieste ceva frumos de cate ori am cea mai crunta nevoie, imi fac prieteni buni, am grija de copiii de care iarasi ma minunez cat si cum cresc, mai fac o mancare, mai strang o jucarie, mai desenez, ma mai si supar, ma pregatesc sa fiu nasica, caut lucrusoare de bebe si ma uimesc preturile mari, respir cu nesat aerul pe care vantul mi-l daruieste, ma declar fericta ca ma pot imbraca numai cu un pulovar ca sa ma pot misca in voie, simt galbenul frunzelor cu miros de mere de toamna, incerc sa aflu cum trebuie sa se poarte un om matur ca sa nu ma mai supar copilareste, paradoxal ma enervez ca nu stiu si iar ajung in punctul initial, apoi trag linie si balanta imi iese dezechilibrata inre dorinte si reaitate, dar per total e bine.... nimic prea nou, nimic prea socant, meg pe jos si nu am treaba cu metrouri si tramvaie, imi vine sa zburd si sa ma tavalesc in frunze precum cateii... si sa imbratisez lumea ce-mi iese-n cale incruntata si serioasa..... privesc batranii si ma gandesc la cei ce au fost, privesc cerul si ma gandesc cum se vede el de pe munte, privesc un catel si ma gandesc la afisul care ne soma sa ii pazim pe cei vagabonzi de la bloc sa nu manance otrava poe care o vor pune nu se stie cand si unde, ma revolt, ridic ochii iar spre cer si.. tac in gand cu Dumnezeu. Ma simt mai bine, ma simt ocrotita, ma simt pe drum... si-mi vine sa plang. Si mai fac multe.. dar e greu sa le astern din capsor fiindca ma cam doare.... :D

M-ai omorat, chiar nu situ ce fac...exact.

adriana spunea...

sa inteleg ca esti fericita...bravo tie!...pupici si vezi ce faci pe acolo...fa si tu ceva bun si hai sa ne intalnim la mijlocul drumului..intr-un parc pe o banca...dar sa fie de post (ceva ala bun: de exemplu, mere coapte cu nuca si dulceata de visine si scortisoara)

adriana spunea...

te-ai prins ca eram eu, dat logata pe celalat cont

DiliMache spunea...

mmmm Adriana m-ai omorat cu merele :-)))) Si eu care cica sunt la o cura.... si inca mai sper la o zi cu soare bland in care sa ma pot plimba in voie admirand copacii, pur si simplu.. si offff, mai am de lucrat la o mie de lucruri inainte de a fi fericta asa cum vreau eu... sau pot lasa mai jos pretentiile :P