vineri, 18 decembrie 2009

De prin scrisori adunate

V-ati dat seama din ultimele postari, ca in aceste zile mi-am luat in serios rolul de secretara a Mosului.

Pentru a-mi fi mai usor sa centralizez scrisorile copiilor, le-am printat...le citisem si de pe ecran dar asa, pe hartie parca au prins viata...citeam si radeam, parca ii si vedeam pe copii cat de seriosi stateau aplecati pe coala de hartie, asternand dorintele, atenti sa nu uite nimic din ce ar dori sa primeasca de Craciun...pana cand am citit o scrisoare si din ras am dat in plans...in hohote...in majoritatea scrisorilor pe langa cele materiale, copiii cereau si sanatate...in scrisoarea la care ajunsesem, copilul, Sorin, nu cere nimic din cele ce le-am putea cumpara de la magazin:

Draga Mos Craciun imi doresc ca anul acesta sa primesc in dar sanatate si fericire pentru mine, prietenii mei si pentru toti cei care au fost alaturi de mine in momentele grele si m-au ajutat deoarece acestia sunt adevaratii mei prieteni.

Cu drag, Sorin

Initial am crezut ca este vorba despre un alt copil Sorin, care a vrut sa faca o completare la scrisoarea in care isi exprima dorintele...comparand scrisul mi-am dat seama ca sunt doi copii diferiti.

Au urmat apoi alte cateva scrisori bune de tinut in buzunar si de citit atunci cand vrem sa invatam ceva.

Draga Mos Craciun
Ma numesc Anton Daniel, am 19 ani, sunt din Constanta si ceea ce imi doresc cel mai mult este sa ma vindec de cancer, dar stiu ca acest lucru nu se poate indeplini de catre tine, acest lucru poate fi indeplinit numai de Dumnezeu. Sunt mare, nu cred ca mi-as dori ceva, un lucru marunt sau dulciuri de la tine, doar un singur lucru as vrea si acela este de a primi un laptop pentru ca de mult mi-l doresc dar nu am avut de la cine sa il primesc. Asa ca stiu ca tu poti sa faci acest lucru si sper sa mi-l aduca anul acesta. Iti multumesc ca ai citit aceste randuri si speranta moare ultima.
Pentru Mos Craciun. Cu drag Dani.
Daniel are dreptate...un laptop, pana la urma nu e chiar asa greu de adus...nu numai Mosul poate sa faca acest lucru, dar ceea ce isi doreste cel mai mult Daniel, nu sta decat in putera lui Dumnezeu...dupa cum ati vazut, Daniel stie acest lucru...mai are doar de invatat ca speranta nu moare ultima...speranta pur si simplu nu moare.

Nu pot sa ii daruiesc lui Daniel un laptop si poate chiar acum ma criticati ca am folosit numele lui foarte des in ultimele cinci randuri...am facut-o doar pentru a vi-l face familiar pentru ca vreau sa va rog ceva ce nu tine de buzunar, de portofel sau de contul din banca...tine doar de acea parte din noi care pastreaza copilaria si vrea sa ne apropie de Rai...tine de suflet...suflet langa suflet, ne putem ruga pentru Daniel la Bunul Dumnezeu, cat mai des in aceste zile.

Ne apropiem de sarbatoarea Nasterii Domnului si datorita acestei scrisori mi-am dat seama ca ne indepartam cu buna stiinta de ceea ce este cu adevarat important...ca in loc sa cantam o colinda la Vecernie, slujba care se tine seara la biserica, facem cozi interminabile la magazine...nu vreau sa ma intelegeti gresit...vreau doar sa va spun ca daca schimbam un pic ordinea actiunilor, mersul la magazin ne va aduce mai multa bucurie...timpul petrecut pentru alegerea darurilor nu il vom resimti ca pe o corvoada...vom face daruri nu pentru a ne mari pe noi insine ca suntem buni...vom face daruri pentru a aduce bucurie in sufletele celor dragi si pentru a multumi Lui Dumnezeu ca putem face si daruri cumparate.

M-as bucura daca in anii urmatori, scrisorile copiilor sa inceapa asa:

Draga Doamne Doamne,

Si Tu ai fost odata Copil, vreau ca in ziua cand iti serbam Nasterea sa imi aduci ce stii Tu ca imi este de folos.
Si pentru ca si eu sunt copil, vreau sa ii pui lui Mos Craciun in sac tot ce iti voi scrie eu in aceasta scrisoare.

Nu imi doresc sa dispara Mos Craciun...ar insemna sa -mi uit copilaria...imi doresc sa-L rugam pe Dumnezeu sa umple sacul Mosului...cu jucarii, cu dulciuri, cu fructe, cu hainute, cu multe carti, cu jocuri, laptopuri si telefoane...daca primim prea multe, sa daruim si altora.

Craciun, fericit!

PS. Am inca patru scrisori pe care le voi transcrie. Tot aici dar un pic mai tarziu...acum incep sa pregatesc micul dejun.

4 comentarii:

DiliMache spunea...

Dumnezeu e mare... si fiindca Dani e tizul fiului meu,nu am putut sa nu plang :-(((

adriana spunea...

dar eu ca tot citesc si recitesc...

Anonim spunea...

Cata dreptate ai Adriana!Uitam de Nasterea Domnului in favoarea unor cumparaturi.Trebuie si ele facute dar o rugaciune si un colind aduc lumina si bucurie.Incet incet inavatam sa facem diferenta.
Citind scrisorile copilasilor am avut aceleasi senzatii ras si plans.
Nicoleta

Monica spunea...

Adriana... ca in multe cele scrise la tine pe blog, ai dreptate, si mai ales ai un suflet extraordinar!
TOTUL se poate, TOTUL este posibil daca noi credem ca este. Daca noi din partea noastra facem ca totul, cat tine de noi, sa se indeplineasca!
O sa iasa pana la final, un Craciun superb pentru copilasi, STIU asta, o SIMT!
Sunt pe pamantul asta multi Ajutori ai Mosului, multi oameni cu credinta su suflet minunat, impreuna o sa reusim sa producem zambete si raze de lumina in suflete.