miercuri, 16 decembrie 2009

Ora de engleza, cu rucsacul in spate

Zapada de afara, padurea de pe blogul Mariei si intoarcerea ei in timp cu 15 ani, m-au facut nostalgica si mi-au reamintit toate drumetiile la munte pe poteci inzapezite...din frageda copilarie pana mai acu' spre mijlocul vietii...halba mea e plina cu ceai fierbinte, rubiniu si parfumat pentru ca e de cirese...pentru ca este englezesc, va voi povesti despre profu' de engleza din liceu si despre minunatele excursii si tabere de atunci.

Ora de engleza se tinea tot la etajul intai, dupa ce treceai de sala unde mergeam la ora de rusa, coteai la dreapta...din clasa se vede curtea interioara, unde baietii din clasa mai trageau uneori un chiul la un meci de baschet...unul dintre ei, Radu, este acum comentator sportiv ...vorbea engleza la perfectie si era si un bun sportiv...deasemenea si un bun coleg...eee!!!...sa nu va treaca prin cap ca eram indragostita de el.

Profu' de engleza, pe langa limba lui Shakespeare, si diapozitive cu orase din Regat, ne-a mai invatat ceva: sa iubim si sa respectam muntele.

Cu bocancii in picioare, cu rucsacul in spate, cu cantece, voie buna si foc de tabara, fie ca era iarna, fie ca era vara, muntele era o pasiune comuna pentru toti ocupantii scaunelor din clasa de engleza.

Nu lasam in urma gunoaie, cineva ramanea mereu pana cand focul de tabara era complet stins, cabanierii nu aveau reclamatii la adresa noastra, chair daca uneori muzica rasuna si mai tarziu in noapte(de atunci am facut o pasiune pentru Sting)...in ultima zi, deja faceam planuri pentru urmatoarea excursie...fain, nu?!

Daca ai devenit si tu nostalgic, dupa ce asculti Shape of My Heart, te astept in Laboratorul lui Mos Craciun:

2 comentarii:

Anonim spunea...

pot sa zic ca sunt invidioasa
ca noi nu am avut asa profesor
Vera

DiliMache spunea...

ce poveste frumoasa! eu deja m-am indragostit de profesorul tau de engleza!!!!!1