miercuri, 23 decembrie 2009

Scrisoare de dragoste pentru Dumnezeu

Doamne, cum as putea sa iti multumesc?!...cum as putea sa nu vad frumusetea din jurul meu?!...cum as putea sa iti fiu recunoscatoare ca nu am intalnit pana acum nici un om rau?!...cum as putea sa iti multumesc pentru teiul care infloreste vara...pentru frunzele de tei care danseaza toamna tarziu...pentru iarba ascunsa sub stratul de zapada...pentru vrabiutele care ciugulesc firimituri pe pervazul meu...pentru cei doi porumbei care se dragalesc pe craca gutuiului plin de roade...pentru tufele de liliac alb de sub balcon...pentru prietenii vechi si noi...pentru cuvinte...pentru sunete...pentru culori...pentru gandurile Mirelei, scrise intr-o zi de vara si daruite cu drag tuturor?!...nu stiu cum as putea sa iti multumesc...dar stiu sa Te rog:

Naste-TE Doamne in inimile tuturor...si maine seara si poimaine...si in fiecare zi...si ramai acolo mereu, pentru ca "Tu invii pe cei a caror constiinta s-a stins si intorci la frumusetea cea dintai sufletele ce o pierdusera fara nadejdea de a o mai dobandi. Cu TINE nimic nu e cu neputinta de indreptat. Tu esti cu totul DRAGOSTE. Tu esti Cel ce pe toate le zidesti si Cel ce iarasi dai VIATA."

Tu esti in cuvinte si dincolo de cuvinte...Ramai cu noi!

Tu ma cunosti cel mai bine...sunt Adriana, unul dintre copiii tai!

PS. Pastreaza-i Doamne copii, pe toti cei care scriu asa cum scrie Mirela...TE ROG!
Ne dorim a fi creatii unice ale Divinitatii, ne dorim a fi speciali, ne dorim a fi unici si puri… in realitate… doar ne dorim… Gri-ul vietii de oras… intunecimea grijilor si stresul ne acapareaza… nu mai stim sa ne bucuram… nu mai stim ca… degeaba sunt munti…degeaba sunt sclipiri de soare… degeaba sunt licurici de viata… degeaba sunt muguri de vesnicie si… speranta… degeaba sunt suflete care se sting si soare care apune… degeaba luna ne rasfata… degeaba pomii infloriti te invita la dans in minunatele lor corole deschise in intampinarea vietii… degeaba cerem viata si suflet curat… degeaba lumea plange cautand mangaiere… degeaba paraul isi canta al sau cantec vesnic… degeaba natura ne imbraca in verde… degeaba… degeaba avem puterea de-a alege… vom ramane mereu doritori de gri… vom ramane mereu la a ne oferi comercialului…

Degeaba ne-au fost oferite gaze si lumina, viata si speranta, armonie si culoare… suflet si… puritate… suntem acaparati de tot ce inseamna opusul acestora…

Iubeste-ma natura!!! Lumina si viata!!! Iubiti-ma voi, munti si sperante! Iubeste-ma picatura de ploaie si raza de lumina… creati voi curcubeul vietii… Iubeste-ma suflet pur si floare de viata! Iubeste-ma tu, fulg de nea!!! Jucati-va voi cu mine, cu sperantele mele… cu ritmul sangelui care curge in mine si cu bataile sufletului meu… Te las pe tine, munte sub albastru cer… pasare care iti cauti libertatea in vazduhul nemarginit… te las pe tine, fior de fericire… si zambet din lacrima de copil… te las pe tine… te las pe tine sa ma tii in viata!

17.07.2009 Mirela Monica

Niciun comentariu: