luni, 30 martie 2009

Surprize...surprize...

Dupa o pauza de net in weekend, revin si am parte de doua surprize placute...citind mailurile, am descoperit ca am primit o invitatie la o lansare de carte, eveniment BMW, promovat pe Tudor Chirila, pe blogul sau...din pacate era pentru sambata sau duminica...asa ca am ramas doar cu bucuria surprizei....mi-ar fi placut sa merg, mai ales ca aveam posibilitatea sa il ascult si pe actorul Marcel Iures...

...a doua surpriza, vine de la Mariana si e legata de concursul care tocmai s-a incheiat saptamana trecuta....din partea ei, doreste sa ofer o carte cui vreau eu....asa ca de la Mariana vine...la Mariana http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/ sa ajunga...mai ales ca aceasta din urma, a felicitat, imediat dupa concurs, castigatorii...

Va rog sa nu uitati de IHTIS...si sa le demonstram ca nu sunt singuri:

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

nu uitati...prin notele si comentariile voastre la:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009


pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/, puteti fi pasi, la drumul pe care IHTIS il parcurge (mai multe amanunte aflati aici).

Asa cum am promis, continuam cu transcrierea fragmentelor:

"In viata totul este milostivire

Multumiti intru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu. (I Tesaloniceni 5, 18)

Ce ar putea sa ne usureze si sa ne inalte sufletul, sa ne risipeasca deznadejdea, sa ne alunge si indoielile? Ce ar putea sa ne dea avant pe calea vietii? Recunostinta, adica multumirea constienta adusa lui Dumnezeu, pentru toate cate ne vin de la El.

Un om credincios cadea adesea in deznadejde si, prin aceasta, nesocotea voia lui Dumnezeu, dupa cuvantul Apostolului Pavel. Cineva l-a sfatuit sa insemneze intr-un caiet toate milotivirile primite de la Dumnezeu. Dupa cateva luni, tot carnetul era plin. Milostiviri care, de obicei, le dam repede uitarii, dar pe care omul acela le trecuse in carnet si le pastra in inima. Totusi, din cand in cand, il mai apuca disperarea. "imi era de ajuns sa ma uit in carnet - zicea acel om- ca sa -mi dau seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu si pentru ca, intr-o clipa, norii negri sa se risipeasca, sufletul sa mi se umple de bucurie si speranta, sa nu incetez a-I aduce lui Dumnezeu multumire si slava.
(din ziua de 30 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"


...revin cu transcriere, dupa ce pun masa de pranz...

vineri, 27 martie 2009

Nu esti singur!

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

nu uitati...prin notele si comentariile voastre la:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009


pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/, puteti fi pasi, la drumul pe care IHTIS il parcurge (mai multe amanunte aflati aici)

Asculta ce iti spune inima

Cand ai un impuls de a face o fapta buna, fa-o!!!...Chiar daca aparent nu are nimeni nevoie de ea, la un moment dat cineva tot are un folos...Asa am facut eu cu acest blog...prima mea postare a fost rezultatul unei mari emotii pe care am simtit-o la moartea unui necunoscut pentru mine, pana la acel moment...handbalistul Marian Cosma, Dumnezeu sa il odihneasca, ...m-a durut atat de tare durerea familiei sale (oameni pe care nu i-am vazut niciodata, pana atunci la stiri), incat am simtit nevoia sa scriu, cu gandul ca cele scrise de mine ajung la inima cuiva si poate indemnul meu de a ne ruga impreuna pentru familia lui, va usura acestora suferinta...poate ca randurile mele de atunci au parut unora siropoase...poate altii au gandit: "inca o nebuna"...poate unii chiar s-au rugat...nu stiu...ce pot sa va spun este ca mi-as dori daca nu ati facut-o atunci, sa incepeti macar de azi sa va rugati...sau macar sa va doriti sa va puteti ruga...felul meu de a fi si bucuriile pe care le-am simtit de-a lungul timpului, ma indeamna sa va mai rog sa nu fiti mandri si sa credeti ca nu aveti nevoie de un indrumator...va amagiti singuri si va risipiti ...duhovnicul e cel care va va fi un sfatuitor de nadejde..

Comentariul pe care l-am primit astazi, la postarea de ieri, ma face sa nu imi para rau ca am raspuns acelui impuls, ce m-a determinat sa activez acest blog...La fel cum autoarea darului meu, a fost o anonima, asa se pare ca si autoarea comentariului se vrea a fi.

...pentru ca simt ca am plans amandoua, chiar daca nu una pe umarul celeilalte, (ea scriind si eu citind), doresc sa ii spun (pentru ca am vazut ca urmareste blogurile noastre) ca fiecare adult este oglinda parintilor sai...pe mine Dumnezeu m-a inzestrat cu o multime: mama si tata, tanti Tuti si unchiul Sile, tanti Ana si Papache, mama si tatal sotului meu si duhovnicul meu (pentru ca toti au acelasi loc in inima mea, am ales criteriul cronologic).

...pentru ca pe unii dintre ei nu i-am mai vazut de mult si pentru ca ieri s-au implinit 25 de ani de la plecarea mamei mele...din dragoste fata de toti acestia, s-a nascut ideea de a oferi in dar o carte in care eu ma regasesc in intregime...citind-o, va veti regasi si voi.

...tot ce va rog, este sa nu faceti aceeasi gresala pe care am facut-o eu de multe ori...cartea se numeste: Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu...nu Fiecare zi un dar de la Dumnezeu....cand vom intelege ce mare difernta este intre a fi "al lui" si nu "de la"...vom pretui cum se cuvine acest dar si vom iubi tot ce are viata.

Va invit sa cititi comentariul acestei doamne, pe care o astept cu mare drag sa ne impartaseasca si pe viitor gandurile sale, urmand ca acestea sa faca subiectul unui nou capitol intitulat 'Doamna anonima"...chiar asa o rog sa isi inceapa mereu comentariile.

"Draga Adriana, cred din suflet ca ce faci tu impreuna cu prietenele tale, este un lucru minunat, tinand cont si de faptul ca sunteti fete foarte tinere si sunteti cu adevarat credincioase.Viata m-a facut sa particip la multe evenimente bisericesti: nunti, botezuri si si la mai multe imormantari si parastase, ce am mai citit pe ici pe colo, cunosc cat de cat canoanele bisericiesti, ce este postul, ce este credinta; din pacate nu sunt o credincioasa practicanta si mai sunt si vicioasa in sensul ca fumez mult si beau cafele. In rest cred cu tarie ca exista Dumnezeu care le vede pe toate, si le orandueste asa cum crede El de cuviinta, cred ca este mai profund sa nu faci rau nimanui cu sau fara voai ta( poate ca am facut si eu ), tot ce stiu este ca nu sunt in stare sa urasc pe nimeni, chiar daca viata mi-a oferit necazuri multe, peste care cu ajutorul lui dumnezeu si cu prietenii din jurul meu, mai ales ale celor doua fiice ale mele: una naturala si alta de suflet. Consider ca tot Dumnezeu m-a ajutat sa-mi aleg perieteni adevarati. Prietenii care dureza de peste 30 de ani. Asa cum am citit pe blgurile voastre si cum si eu stiam de fapt ca este foarte important sa ai un duhovnic, pe care sa il pretuiesti, iar el sa stie cum sa te indrume. Eu m-am nascut in provincie iar preotul din satul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, merita mentionat Parintele Antohi, era un om cu o tinuta morala impecabila. Cunostea pe toata lumea din sat si avea pentru fiecare cate o vorba buna, cand te certa te certa cu blandete. Iti venea sa intri in pamant de rusine. Poate exagerez, poate mi-a ramas viu in amintirile copilariei mele, cand mergeam la biserica cu mama, in postul Pastelui sau al Craciunului... mergeam cu toti sa facem curatenie in biserica sau ne pregateam de Pastele Blajnilor; asa se spune la noi - in prima luni dupa Paste' mergeam la cimitir cu tot satul si parinti si copii si faceam curatenie peste tot nu numai la mormintele noastre. Era foarte frumos in Bucuresti, poate fiind lume mai multa, am cautat un duhovnic dar nu mi s-a parut ca am gasit pe cel potrivit. Poate Dumnezeu ma v-a ajuta intr-o zi. Crcd ca este prima ora in viata mea cand scriu asa ceva, dar o fac din dragoste pentru voi fetelor care ati gasit calea spre Dumnezeu. Nu-mi plac oamenii care se duc la Biserica si pe urma in viata de toate zilele, blesteama, sau fac fapte rele, invidie, dusmanie etc., cred ca este mai corect sa nu te duci dar sa crezi si daca poti, sa faci si fapte bune...am sa va mai povestesc ceva scurt (cred ca v-am plictisit deja). Eram la o Biserica cu coliva pentru Mosii de vara, lume multa, am stat afara cu mai multe femei si mai simple si mai sa zicem citite. Am ramas impresionata de raspunsul unei doamne simple, modeste, atunci cand a fost intrebata cum tine post, a zis: acest lucru nu este un lucru de fala, tin posturile asa cum pot, nu exista retete pentru asa ceva, mi-au ramas adanc intiparite in minte aceste vorbe intelepte...Urmaresc Blogurile cu care tu esti in corespondenta si ma minunez, de puterea si credinta voastra, cu respect ."

Pentru toti care ati rezonat la cuvintele mele, considerati ca va port in inima mea...va multumesc.

joi, 26 martie 2009

Castgatorii sunt....

In primul rand, vreau sa va multumesc atat celor care ati participat la acest prim concurs de daruri cat si celor care au trecut si pe la celalat concurs.

Surprinsa de numarul mare de participanti si cititori din perioada in care am transcris fragmentele din carte si avand in vedere ca acesta este primul concurs de daruri, am decis sa nu avem doar un singur castigator... asa ca am fost pana la librarie si am mai cumparat cateva carti...sper ca v-am facut o surpriza placuta...asadar, avem patru castigatori.

Cei care vor primi cartea Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, sunt:

Ioana http://prima-zi.blogspot.com/
Mariana http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/
Iuliana http://pridvor.blogspot.com/
Ana http://jurnalulanei.blogspot.com/

Pentru toti ceilalti doritori de lectura, continuam cu transcrierea zilnica a fragmentelor din carte..astept colaboratori (cine are timp 15 minute, din randul norocoaselor fete...cred ca doar Ana si Ioana...avand in vedere ca Mariana si Iuliana sunt proaspete bunici si mamici)...imi puteti trimite fragmentele transcrise, la adresa adriana.dardindar@gmail.com
...daca sunteti de acord, vorbim intai...sa facem o repartizare pe zile...sa nu ne suprapunem cu acelasi fragment transcris.

In data de 1 Aprilie, lansam un alt concurs de daruri....chiar nu e pacaleala...si nu uitati... prin notele si comentariile voastre la:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009

pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/, puteti fi pasi, la drumul pe care IHTIS il parcurge (mai multe amanunte aflati aici).

Sunt convinsa ca multi se intreaba de ce ma implic atat de mult in promovarea celor de la IHTIS.
Pentru ca sunt mai multe motive si timpul ma preseaza, promit sa va povestesc maine, dupa ce transcriu fragmentul promis.

Pupici si sa ne citim cu bine.

PS. Castigatorii sunt rugati sa imi transmita unde sa le trimit darul castigat.

Azi aflam cine primeste darul

Dragii mei, credeati ca am uitat?!...Astazi aflam cine primeste darul...sunt inca la etapa biletelelor...dar cu putina rabdare...ajung si la ultimul inscris in concurs...pana atunci, va invit sa mai cititi din carte...chiar insemnarea zilei de 26 martie...dupa subiectul acestei zile si dupa titlul zilei urmatoare, cred ca, in acel an Pastele a fost pe 27...

"Domnul nu ne va respinge

Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu
are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi.

(Ioan 6, 54)

Iata ce ni se vesteste in Taina Impartasaniei! In pofida nenumaratelor noastre pacate si caderi, a nevredniciei noastre, putem dobandi viata vesnica, cu credinta in Domnul nostru. Fiecaruia dintre noi, precum fiului risipitor, ii este deschisa usa casei parintesti. Iar Parintele ceresc este gata, cu nestramutata iubire, sa ne primeasca, chiar inainte de a ne hotari sa ne intoarcem "dintr-o tara indepartata", cu conditia sa spunem din toata inima: "Tata, gresit-am Cerului si fata de Tine; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul Tau". Putem veni la El nu doar o data, pentru totdeauna, ci iar si iar, in fiecare zi si in fiecare ceas, stiind ca nu vom fi respinsi niciodata. Glasul Domnului ne cheama la marea Taina a Impartasirii, ne cheama sa venim la El nu fiindca am fi "drepti", ci bizuindu-ne pe "Cel ce s-a facut dreptar pentru noi, de la Dumnezeu".

Nu suntem vrednici nici macar de a aduna firimiturile cazute la Sfanta Cina, dar El ne ofera Sfantul Sau Trup si Sfantul Sau Sange, spalandu-ne pacatele cu acest dumnezeiesc sange, pentru ca sa fim in El si El cu noi, in veci.
(ziua de 26 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"

Asa cum va spuneam si aici, prima data am citit un fragment de la ziua de 5 septembrie (era data cand am cumparat-o), intitulat "Alina-i pe cei aflati in suferinta" si mi s-a parut foarte potrivit cu ceea ce aveam eu de facut ....curiozitatea m-a facut sa citesc si ce scrie la ziua mea de nastere..."Sa fim luminatori"...este atat de frumos scris fragmentul si atat de convingator, incat asta va doresc si eu voua...Sa fiti luminatori...sa straluciti prin faptele si purtarea voastra...

Cat despre mine...sunt departe de a lumina...dar ma straduiesc sa fiu macar un licurici, daca nu pot fi o mica steluta si sper ca initierea acestui concurs sa va fi transmis si voua o farama de bucurie din bucuria pe care o simt eu de fiecare data cand citesc.

Iar despre autoarea cartii, numele ei fiind pierdut in anonimat, sa spunem cu drag...pana la Inviere, Domnul sa ii odihneasca sufletul in pace!...la fel cum ne rugam si pentru mamele sau bunicile noastre.

Daca mai aveti putin timp liber... nu uitati de rugamintea pe care v-am adresat-o aici...nu trebuie decat sa notati maxim si sa postati un comentariu la cele trei articole:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009,

pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/

Primul articol, va va convinge ca trebuie sa fiti fericiti ca puteti merge singuri.....al doilea, sper sa va faca sa radeti iar cel de-al treilea sa va reaminteasca cum erati odata...toata actiunea dureaza 5 minute...dar pentru IHTIS VALOREAZA MULT MAI MULT.

Va las acum si fug la biletele....ne revedem imediat ce termin cu tragerea la sorti...

miercuri, 25 martie 2009

"Marea nevointa a Maicii Domnului

Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca 1, 28)

Preasfanta Fecioara Maria este exemplul deplinei supuneri si nesfarsitei smerenii. "Vestea cea buna" pe care i-a dus-o ingerul ar fi trebuit sa o umple de uimire, ca fiind un lucru neasteptat, necunoscut, maret si inspaimantator in maretia lui. Totul era nou pentru ea in ceea ce spusese si era de asteptat ca sufletul neprihanit al tinerei Fecioare sa se tulbure, fie sa se trufeasca de soarta exceptionala ce i se harazise. Dar in inima curata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu nu s-a iscat nici tulburare, nici trufie. S-a umilit pana la pamant inaintea Atotputernicului, renuntand la sine pana la totala uitare, dand un singur, unic raspuns: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Cat de rar se vorbeste despre Preasfanta Fecioara in toata viata pamanteasca a Mantuitorului! Dupa nasterea lui Hristos o vedem doar atunci cand Fiul sau, adolescent, invata pe cei aflati in templu, apoi la nunta din Cana Galileii, iar apoi la picioarele crucii. Maica Domnului nu se arata niciodata in ochii oamenilor, ca si cand ar fi vrut sa se faca nevazuta. In schimb, inaintea lui Dumnezeu, ea sta si ramane mereu pe inaltimea sfintei sale chemari. Binecuvantata este intre femei in vecii vecilor. Tainica fapta de iubire si de jertfire de sine, ascunsa de ochii oamenilor, neinteleasa de oameni, dar mareata prin smerenia ei, sta si astazi inaintea lui Dumnezeu infinit mai sus decat orice alta fapta aflata la vedere, laudata si acceptata de oameni.
(ziua de 25 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"

Nu esti singur!

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

Dragi blogeri...va invit sa punem blogul la o fapta buna...tocmai se desfasoara un concurs...premiul e de 1000 de euro...multi/putini, acestia pot ajuta Asociatia IHTIS, sa mai faca un pas (mic, e adevarat), pe drumul pe care au pornit.

Am studiat site-ul lor si mi-am dat seama ca unii oameni sunt reticienti in a ajuta, si in loc sa se informeze prefera sa jigneasca.

Pentru ca anul trecut am intalnit-o pe Michi Mihaescu (fondator IHTIS) si am vazut de cata energie dispune, cu toate ca este persoana cu handicap, incet -incet, am inceput sa ma implic, din umbra, cum ii place ei sa spuna...o promovare a site-ului pe blogul meu si alte actiuni...acum ma gandesc ca o putem ajuta sa castige si acest concurs...ea insasi participa cu un articol, dar dupa cum va spuneam...oamenii au alergie la fundatii (unii, noi cei de aici cu siguranta ca nu)....asa ca m-am inscris si eu la concurs, urmand ca eventualul premiu castigat sa fie donat Asociatiei IHTIS.

Daca vreti sa imi fiti alaturi:

promovati pe blogurile voastre, in perioada 22 martie-20 aprilie 2009 aceasta actiune,

postati un comentariu si acordati nota maxima la urmatoarele postari:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009 (aici, va rog sa nu faceti referire la IHTIS, am sesizat ca sunt persoane care discrediteaza cele doua postari),

pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/


preluati in data de 25 martie, in semn de solidaritate cu persoanele cu handicap, urmatorul text...recunosc ca m-am inspirat din titlul spectacolului oferit de IHTIS luna trecuta:

"Nu esti singur

Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"


Cu speranta ca nu v-am plictisit, cu convingerea ca veti veni si cu alte solutii pentru continuarea drumului, va sigur ca cei care vom castiga la final suntem chiar noi...si asta pentru ca picioarele noastre merg acolo unde le ducem, fara a fi nevoiti sa ne asezam intai.

Va multumesc si sa ne citim cu bine.

luni, 23 martie 2009

Cineva are nevoie de noi

Dragi blogeri...va invit sa punem blogul la o fapta buna...tocmai se desfasoara un concurs...premiul e de 1000 de euro...multi/putini, acestia pot ajuta Asociatia IHTIS, sa mai faca un pas (mic, e adevarat), pe drumul pe care au pornit.

Am studiat site-ul lor si mi-am dat seama ca unii oameni sunt reticienti in a ajuta, si in loc sa se informeze prefera sa jigneasca.

Pentru ca anul trecut am intalnit-o pe Michi Mihaescu (fondator IHTIS) si am vazut de cata energie dispune, cu toate ca este persoana cu handicap, incet -incet, am inceput sa ma implic, din umbra, cum ii place ei sa spuna...o promovare a site-ului pe blogul meu si alte actiuni...acum ma gandesc ca o putem ajuta sa castige si acest concurs...ea insasi participa cu un articol, dar dupa cum va spuneam...oamenii au alergie la fundatii (unii, noi cei de aici cu siguranta ca nu)....asa ca m-am inscris si eu la concurs, urmand ca eventualul premiu castigat sa fie donat Asociatiei IHTIS.

Daca vreti sa imi fiti alaturi:

promovati pe blogurile voastre, in perioada 22 martie-20 aprilie 2009 aceasta actiune,

postati un comentariu si acordati nota maxima la urmatoarele postari:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009 (aici, va rog sa nu faceti referire la IHTIS, am sesizat ca sunt persoane care discrediteaza cele doua postari),

pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/


preluati in data de 25 martie, in semn de solidaritate cu persoanele cu handicap, urmatorul text...recunosc ca m-am inspirat din titlul spectacolului oferit de IHTIS luna trecuta:

"Nu esti singur

Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"


Cu speranta ca nu v-am plictisit, cu convingerea ca veti veni si cu alte solutii pentru continuarea drumului, va sigur ca cei care vom castiga la final suntem chiar noi...si asta pentru ca picioarele noastre merg acolo unde le ducem, fara a fi nevoiti sa ne asezam intai.

Va multumesc si sa ne citim cu bine.

Si pentru ca am spus sa ne citim, transcriu in continuare un fragment din carte:


"Daca se isca furtuna

Fericiti cei blanzi ca aceia vor mosteni pamantul.

(Matei 5,5)

Ce limpede se reflecta cerul cu stelele lui, cu albastrul lui profund si cat de intens stralucesc razele Soarelui si ale Lunii pe luciul neted al unei ape! Dar, indata ce se isca o furtuna, imaginea cerului dispare, apa se intuneca, se ridica valuri, se zbuciuma, spumega, urla, se sparge de stanci, purtand cu ea distrugere si dezastru.

Oare nu se intampla acelasi lucru si cu sufletul omului, cand il ia in stapanire raul? Acolo unde ar trebui sa straluceasca iubirea, sa salasluiasca pacea si linistea, dintr-o data armonia se tulbura, incepe a se iti discordia, se deschid rani, viata pasnica, in prietenie, se surpa.

Ce poate determina oare dezlantuirea unei asemenea furtuni in suflet? De unde vin acesti nori negri? De cele mai multe ori incepem sa ne enervam din egoism, din trufie, din orgoliu. vrem ca toata lumea sa ne cedeze, toti sa accepte ceea ce spunem, sa ne faca pe plac, orice incercare de a ne contrazice, cel mai mic semn de retinere facandu-ne sa ne iesim din fire, enervarea sporind, intretinandu-se de parca o forta draceasca ar fi pus stapanire pe noi, slutindu-ne sufletul, facand sa clocoteasca in noi o furtuna de rautate si intoleranta. Daca am fi fost smeriti si blanzi, asa ceva nu s-ar fi intamplat! Chemandu-ne sa luam jugul Sau, Domnul ne va da un exemplu de smerenie si blandete, fagaduindu-ne ca acest jug ve va fi usor si cu folos de purtat si ca ne vom afla pacea in suflet. Invatand de la Domnul, luand pilda si tarie de la El, mergand pe urmele Sale, trebuie mai intai sa ne smerim pe noi insine, sa curmam din noi orice pornire spre rautate. Imparatia lui Dumnezeu nu se poate inscauna intr-un suflet tulburat. In vifornita nu sufla Duhul lui Dumnezeu! E greu sa tii piept unei furtuni sufletesti, care, de cele mai multe ori, se isca pe neasteptate, iar daca sufletul nu este pregatit sa o infrunte, ramane slab si in bataia vantului.

Se cuvine sa fim pregatiti si, indata ce incepe furtuna, sa ne indreptam catre Cel pe care L-au trezit Apostolii, cand valurile amenintau corabia. "Atunci S-a ridicat, a certat valurile si marea si s-a facut liniste mare"(Matei8,26).
Facandu-se liniste si in sufletul nostru, sa se arate in el chipul blandului Mantuitor!
(ziua de 8 aprilie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"

...si nu ezitati....indrazniti, cei care va doriti sa aflati mai multe din ce scrie in carte, sa va inscrieti la concurs aici.


Stiu ca va cer un pic cam multe astazi, dar cred ca merita efortul...o fapta buna, cu siguranta ca va va aduce bucurie in suflet...eu cred ca asta este cel mai important.

Inchei, multumindu-va ca ma cititi, dorindu-va lectura placuta si in continuare si ...spor la treaba!...iar tuturor celor deranjati de spamurile mele le cer iertare si le multumesc pentru ca mi-au atras atentia.


PS. Sper ca ati observat cat de mult imi place munca in echipa.

vineri, 20 martie 2009

Viata mea e usoara

Astazi vreau sa va pun niste intrebari si m-as bucura daca v-ati face timp sa imi lasati si un raspuns la comentarii...le multumesc anticipat celor ce o vor face.

1. Cat timp folositi sa ajungeti dimineata, din dormitor la baie?
2. De cate minute aveti nevoie ca sa transcrieti, tastand, un text de 15 randuri?
3. Cand vorbiti, este nevoie sa repetati de cateva ori fraza pentru ca interlocutorul dumneavoastra sa inteleaga ce aveti de spus?
4. Va puteti pregati singuri hrana?
5. Pentru a parasi locuinta, depindeti de ajutorul altei persoane?
6. Daca ati fi o persoana cu un handicap locomotor, ce ati prefera: sa fie in permanenta cineva langa dumneavoastra sau sa puteti face multe lucruri singur?
7. Sunteti fericit/a?


Raspunsurile mele la aceste intrebari sunt:

1. 10 secunde
2. Textul transcris mai jos mi-a consumat 15 minute
3. Nu
4. Da
5. Nu
6. Sa pot face cat mai multe singura
7. Da

Am o mica banuiala: in afara de primul raspuns, celelate vor fi identice...daca este asa, folositi cu incredere copy-paste...timpul e pretios...sa nu il irosim.

Si acum, fragmentul pe care stiu ca-l asteptati...am vazut ca incepe sa creasca numarul celor care se-ntorc aici pe blog si poposesc mai mult de cateva secunde...


"Eu cine sunt?

Asadar, sa nu ne mai judecam unii pe altii, ci mai degraba
Judecati aceasta: sa nu pui in calea fratelui piatra
de alunecare sau de poticnire
.

(Romani 14,13)

In loc sa cautam mereu greseli si lipsuri la apropiatii nostri, gasindu-ne chiar o placere din a le judeca faptele si intentiile, mai bine ar fi sa ne gandim ce facem noi insine si sa ne straduim sa evitam tot ceea ce ar putea deveni o ispita pentru fratii nostri. Tratam cu mare superficialitate propriile noastre cusururi, uitand ca prin comportamentul nostru nechibzuit nu numai ca ii ducem in ispita pe fratii nostri mai mici, ci gresim imptriva legii careia suntem chemati sa slujim, atunci cand nu indeplinim in fapt acele reguli pe care cautam sa le impunem.

Suntem neobositi atunci cand ne osandim aproapele, dar foarte binevoitori fata de noi insine. Sa ne intoarcem privirea spre noi, sa ne judecam fara mila si atunci vom fi "feriti de orice rau"
(I T esaloniceni 5,22). Astfel, fara vorbe mari, dar prin propriul nostru exemplu, am putea sa-i aducem la Domnul pe fratii nostri cazuti. Atunci viata noastra va fi ca o predica vie, mai de folos aproapelui decat o dojana sau o povata.

Recunoscandu-ne viciile si scaderile, "ii vom socoti pe altii mai de cinste decat pe noi insine"(cf. Filipeni 2, 3) si ni se va da harul fagaduit de Dumnezeu: "Dumnezeu le sta impotrivac elor mandri, dar celor smeriti le da har" (Iacov 4,6)"
(ziua de 6 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"

...si nu ezitati....indrazniti, cei care va doriti sa aflati mai multe din ce scrie in carte, sa va inscrieti la concurs aici

joi, 19 martie 2009

Intentii bune, rezultate rele

Dragii mei, sunt convinsa ca ceea ce va scriu nu vi se va parea ceva nou...in sensul ca nu cred ca mi s-a intamplat doar mie...este vorba de actiunile prin care, noi, atunci cand avem impresia ca L-am cunoscut pe Dumnezeu (atat cat ne este permis fiecaruia) sau ca numai noi detinem Adevarul, ca numai noua ni s-au descoperit toate Tainele ... imediat avem pretentia ca trebuie sa-i facem (noi si numai noi) si pe ceilalti sa vada ce vedem noi,...si incet-incet, prin insistentele noastre nu facem decat sa-i indepartam pe cei pe care ii asaltam, atat de noi cat si de Dumnezeu (ceea ce cred ca este un pacat)...

...cu timpul m-am maturizat si eu si am lasat pe Cel ce poate sa faca schimbarea in om sa-si faca treaba...iar eu sa ma uit mai mult in gradina mea decat in a vecinului...si cata neoranduiala am gasit la mine...ca nici timp nu am mai avut sa fac pe indrumatoarea altora...surpriza a fost si mai mare cand am vazut cum rezolva Dumnezeu problemele mele...Doamne ajuta, sa nu facem noi ca drumul spre iad sa fie presarat cu cele mai bune intentii...nu vom avea folos nici noi, nici cei pe care ii tot agasam...

Acest blog nu isi propune sa trimita pe cineva de pe o cale pe alta ci doar sa aduca un pic de bucurie in plus celor care simt la fel...atata tot...cei ce se simt bine aici, sunt poftiti sa revina...ceilalti, faca ce vor...

Aceste randuri sunt dedicate, in primul rand, celor pe care la un moment dat i-am agasat cu insistentele mele...le multumesc ca reactiile lor mi-au ridicat intr-un fel mingea la fileu...

Iar pentru astazi, am cautat un fragment care sa intareasca spusele mele, convinsa fiind ca si acum 100 de ani lucrurile stateau la fel ca in zilele noastre...uimirea mea nu a fost atunci cand am gasit fragmentul ci cand am vazut la ce data a fost scris...20 martie ...

Nadejdea este in harul lui Dumnezeu

Harul nostru cu imbelsugare a prisosit, impreuna
cu credinta si cu iubirea cea intru Hristos Iisus.

(I Timotei 1,14)

Sa fim atenti la cat putem invata din succesiunea acestor trei daruri: harul, credinta, iubirea.
In primul rand, apare harul, situat in opozitie cu orice merit sau vrednicie personala si care ne poate implini toate cererile si dorintele. Ne punem intreaga speranta in harul lui Dumnezeu, care ni se da noua, nevrednicilor, din dragostea si milostivirea lui Dumnezeu. Insusi Hristos este intruchiparea vie, reprezentarea clara a acestei iubiri.

Apostolul Pavel, amintind istoria convertirii sale, o atribuie in totalitate atotputerniciei harului lui Dumnezeu. El spune ca harul i s-a deschis din belsug, desi pacatul lui era mare, dar iubirea lui Dumnezeu l-a depasit si l-a acoperit cu prisosinta cu harul Sau. Apostolul Pavel nu va uita niciodata aceasta. Constiinta acestui fapt avea sa stea la baza marii sale smerenii. In sufletul sau, credintaa luat locul necredintei. Nu era doar un sentiment vag, semiconstient, de nadejde in Dumnezeu, ci o credinta vie, nestramutata, in Mantuitorul, in Domnul nostru Iisus Hristos. Odata cu aceasta inflacarata credinta avea sa se aprinda si iubirea statornica pentru Mantuitorul cel viu.

Sa ne rugam si noi, fara ragaz, Domnului pentru aceste daruri, ca harul care se va deschide in noi sa ne umple intreaga fiinta. El ne va schimba pe de-a -ntregul, ne va alina durerea, ne va da forte noi.
(ziua de 20 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

...si nu ezitati....indrazniti, cei care va doriti sa aflati mai multe din ce scrie in carte, sa va inscrieti la concurs aici

miercuri, 18 martie 2009

Paine si carte

Aseara am copt paine...ei si?!...vor spune, probabil, unii dintre voi...da...dar e prima data cand am facut...si ce, nu au toate un inceput? ...vor zice altii mai experimentati...si a iesit foarte buna...eee... hai, ca ti-au murit laudatorii!....va exclama un carcotas...

De fapt, vroiam sa vas spun asa: aseara am copt paine, o paine mica, framantata de mine, ca o joaca...intai am facut maiaua, apoi aluatul...l-am lasat sa creasca ...l-am asezat in forma de copt...am mai lasat un pic sa creasca ...si pe urma, dupa ce a socializat aproape o ora cu cuptorul...a vazut lumina bucatariei...o painica rumena si frumusica...coaja ii era crocanta si miezul alb si pufos...tocmai buna de mancat la micul dejun...

,,,mare filozofie...sa faci o paine...

Si vroiam sa va mai spun ...am pus suflet cand am framantat-o ...am facut-o in joaca si cu placere...in timp ce ma jucam, vorbeam cu mine insami (imi place sa o fac din cand in cand )...mai Adriano...cum ar fi sa faci lucrurile serioase in joaca si joaca sa o iei in serios.?..pai ...lucrurile serioase sunt serioase...nu te joci cu ele...asa e ...dar joaca iti aduce bucurie...nu te plictiseste...nu ti se pare grea...si in plus, joaca tine de copilarie...de ce sa nu iti pastrezi un suflet de copil?!

Si pentru ca tot vorbeam de suflet, las cartea noastra sa vorbeasca despre el:

"Sufletul care canta


Cantati-I Domnului Celui ce locuieste in Sion, faptele Lui vestiti-le intre neamuri.
(Psalmi 9,12 )

Iata, servii Mei cu bucurie se vor bucura.
(Is 65,14)

Undeva intr-un vechi castel, spune o legenda de demult, statea atarnat intr-un cui, pe perete, un instrument muzical prafuit, uitat de lume, de nu se mai stia de cand. Nimeni nu se pricepea sa cante cu el, desi incercasera multi, fara sa izbuteasca sa scoata un sunet! S-a intamplat odata ca un calator sa ajunga la castel si, vazand acel instrument atarnat in cui, l-a luat, l-a sters cu grija de praf, incercand sa-i acordeze strunele, care au prins glas din nou, sub degetele strainului, dupa ce tacusera amar de ani, scotand sunete minunate care patrundeau in adancul sufletului. Strainul era de fapt stapanul castelului, care se intorsese acasa dupa o lunga absenta.

Cum trebuie inteles talcul acestei legende? Sufletul omului este asemenea acelei harpe. El ramane "dezacordat", prafuit, mut, atata timp cat nu se atinge de el mana Creatorului. Primeste-L in tine, iar El iti va curata cu mana iubitoare strunele sufletului de rugina pacatului, va drege tot ce a fost "dezacordat" in inima ta. Sunetele altadata false, stridente, se vor uni atunci intr-o singura, minunata armonie, iar din sufletul tau primenit va rasuna mereu cantec de bucurie, de biruinta, de lauda."
(ziua de 24 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

PS. Cei ce sunteti noi pe aici, daca va doriti sa cititi cartea, nu ezitati sa va inscrieti la concurs...un simplu comentariu aici si asa cum spuneam si in postarile anterioare...de restul ma ocup eu.


marți, 17 martie 2009

Magnetismul faptelor frumoase

Astazi vreau sa va prezint un alt gest frumos din timpul derularii concursului...am primit, hai sa folosesc un cuvant la indemana, o sponsorizare, pentru concursurile viitoare....ea vine cu generozitatea din partea unui alt blogger, DoarATAT, ce ne va pune la dispozitie carti din biblioteca personala...ii multumesc si sper ca fiecare viitor concurs sa va stranga in numar cat mai mare...

Incerc sa va bucur ziua, cu transcrierea unui alt fragment din cartea ce isi asteapta cititorul aici:

Neputinta si putere

Puterea Mea intru slabiciune se desavarseste.

(II Corinteni 2,19)

"Cand ne credem puternici, atunci suntem mai slabi ca oricand, pentruc a, bizuindu-ne doar pe noi nu cerem ajutor de Sus. Dar atunci cand recunoastem a fi slabi si neputinciosi, incapabili de a lupta, nepriceputi in a lucra, atunci suntem puternici prin acea putere care "intru slabiciune se desavarseste". Suntem cu adevarat puternici, fiindca ne adresam lui Dumnezeu, ne rugam pentru ajutorul Sau, pe care El nu ni-l refuza niciodata. Dar -vai!- deseori, sub pretextul slabiciunii si nepriceperii, cautam sa ne sustragem de la treburile pe care suntem datori sa le facem. Considerandu-ne incapabili pentru o munca utila, preferam sa trandavim. N-ar fi mai bine sa ne trecem tot lucrul nostru in mainile Domnului, Care ne va indrepta cusururile, ne va face sa ne intremam si sa ne refacem, sa ne patrundem de putere Lui? El poate savarsi in fiecare clipa aceasta minune, fiindca "puterea Sa intru slabiciune se desavarseste". Cu nemarginita Sa intelepciune poate sa preschimbe incapacitatea noastra omeneasca. Apostolul Pavel a inteles in profunzime aceasta idee, atunci cand a spus ca se bucura de slabiciunile sale, simtind ca in el poate salaslui puterea lui Dumnezeusi, de aceea, "in stramtorari pentru Hristos(...), cand sunt slab, atunci sunt tare. (cf. II Corinteni 12,10)"
(ziua de 28 aprilie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

luni, 16 martie 2009

Gesturi frumoase

Pentru ca sambata, in timp ce cititorii se inscriau la concurs, s-a petrecut ceva frumos pe blogul meu, gestul lui Valentin, cred ca sunteti de acord cu mine ca poate fi catalogat astfel, m-a determinat sa fac si eu un mic efort si sa transcriu cateva fragmente, din cartea pe care doresc sa vi-o daruiesc iar pe cei care nu stiu despre ce este vorba, ii invit sa citeasca si postarea de aici.

Zilnic, pana la finalizarea concursului, voi continua cu transcrierea, invitandu-va sa va delectati pentru cateva minute cu un manunchi de cuvinte si idei frumoase.

Am uitat sa va spun ce a facut Valentin: in primul rand am avut o surpriza, sa constatat ca imi promoveaza concursul pe blogul sau...si pentru ca surprizele e frumos sa se tina lant, pe seara, citind comentariul Elenei, Valentin a revenit cu alta surpriza: a invitat-o pe Elena sa-si aleaga o carte din oferta pe care o face pentru licitatie.

Va redau corespondenta dintre cei doi prieteni (sunt convinsa ca nu se vor supara daca ii numesc asa):
Elena Valentina Stanica:

Particip si eu...insa fara tragere de inima....in viata mea nu am castigat nimik, mai ales virtual...dar daca incerc, ce pot pierde? poate doar speranta...:) Este ultimul concurs de acest gen la care voi mai participa...stii, autoamagirea dauneaza grav sanatatii emotionale...iar eu ma amagesc mereu ca voi castiga... E minunata initiativa...pentru iubitorii de lectura si nu numai....Dumnezeu sa te binecuvanteze, draga mea....iarta-ma pentru intarzierea cu care raspund initiativei tale, dar am stat mult pe ganduri daca sa mai particip sau nu....:) sper din suflet ca nu te-am suparat cu ceva! Te imbratisez cu drag!

Valentin:

@Elena Valentina: te rog sa selectezi o carte care iti face cu ochiul de pe http://ditoatepentrutotzi.blogspot.com/2009/03/licitatia-pentru-ihtis-revine-cu-noi.html La ditoatepentrutotzi@gmail.com te voi ruga sa-mi transmiti adresa ta unde iti pot expedia respectiva carte.
Elena Valentina Stanica:

@Valentin: multumesc frumos pentru gestul exceptional...v-am trimis un mai cu toate datele...Doamne ajuta! @Adriana: ai dreptate....indiferent daca voi castiga sau nu....avem de castigat ceva mult mai pretios....legatura sufleteasca creata intre noi, comunicarea....Fie voia lui Dumneze in ce priveste acest concurs....Doamne ajuta, draga mea!

Pe Elena, dac vreti sa o cunoasteti mai bine, o gasiti aici

Pentru ca am vazut ca ceea ce ii raspundeam Elenei, s-a concretizat, va invit in continuare sa nu ezitati sa va inscrieti la concurs...haideti sa vedem impreuna ce evenimente se ivesc pe parcurs...trebuie doar sa imi lasati un comentariu aici...de restul ma ocup eu....

...acum va las sa va delectati cu fragmentele promise...va doresc lectura placuta, sa aveti o zi binecuvantata si nu uitati ...va asteapta un ipotetic dar...de voi depinde sa devina real...

pupici ...fug si eu la rutina zilnica...

Lumina invinge intunericul

Lumina intru intuneric lumineaza si intunericul nu a cuprins-o.

(Ioan1,5)

"Asupra pamantului se lasase o noapte neagra, de nepatruns, nori infricosatori, prin care nu putea razbi sclipirea stelelor, acopereau cerul; un drumet singuratec isi croia drum prin bezna padurii, nevazand nimic inaintea sa. Aflat in pragul disperarii, i se parea ca n-o sa-si mai atinga niciodata tinta, ca nu va mai ajunge nicicand la un salas omenesc. Dintro-data, in intuneric, i s-a parut ca vede jucand o flacara, undeva departe, si, indata, in sufletul pribeagului s-a ivit un licar de speranta. A prins a grabi pasul intr-acolo si, dintr-o data, au inceput sa se aprinda in juru-i, una dupa alta, lumini si si-a dat seama ca nu mai este singur si ca primejdia a trecut. Tinta spre care mergea i-a devenit accesibila, avea acum in fata ochilor luminile unei mici asezari catre care se indrepta. Oare nu se intampla asa si in viata? In istoria omenirii si in viata fiecaruia dintre noi exista momente cand totul in jur ni se pare cuprins de o bezna deasa : pacat, ura, neincredere, vrajba, minciuna; toate aceste forte vrajmase par a pune stapanire pe omenire, facand sa dispara orice raza de lumina, silindu-ne sa ramanem neputinciosi in fata acelui intuneric de nepatruns. Dar "lumina intru intuneric lumineaza si intunericul nu a cuprins-o". Este de ajuns sa se aprinda o singura luminita, pentru ca lumina sa se raspandeasca tot mai mult. O singura scanteie poate aprinde o sumedenie de focuri, incat sa se faca din nou lumina.

Cand trecem prin vremuri de restriste, pe care le resimtim ca pe o grea povara, Dumnezeu nu vrea sa cadem prada gandurilor negre. El vrea ca, aflandu-ne in bezna, sa nu deznadajduim, sa tindem necontenit spre lumina, sa fim noi insine, prin exemplul nostru, o lumina de adevar si de bunatate. Avem nevoie cel mai mult in viata de lumina lina a iubirii, raspandita de cei ce stau aproape de izvorul ei - de iubirea cea dumnezeiasca. Sufletul care se indreapta zilnic, cu fierbinte rugaciune, catre tronul C elui Preainalt se va umple, negresit de razele luminii ceresti, indeplinind indemnul Apostolului Pavel: "Schimbati-va prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu: ce este bun si bineplacut si desavarsit" (Romani 12,2).

Innoindu-se, sufletul va putea sa raspandeasca in jur lumina lina a iubirii, sa aprinda si in altii, scanteia dumnezeiasca. Atunci lumina va invinge, in cele din urma, intunericul, si Adevarul, Soarele cel vesnic, va straluci din nou asupra noastra."
(ziua de 1 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)




miercuri, 11 martie 2009

Dar de la dardindar

Pentru ca astazi blogul meu implineste o luna si pentru ca imi place mai mult sa daruiesc decat sa primesc, patru cititori vor primi in dar cate o carte.

Pentru Amalia, cea mai fidela comentatoare, apropiata la varsta cu mine, avem "Ma hranesc, deci nu imbatranesc"- Michel Montignac.

Pentru Lilia...mi-a placut cum a zis ca sunt o scumpa iar ei ii place cum scrie Coelho...avem "Veronika se hotaraste sa moara", bineinteles de Paulo Coelho.

Si nu in ultimul rand, pentru Owiwan Kenowi (intre noi fie vorba, putea sa isi aleaga un pseudonim mai simplu...Ion de exemplu) avem "Prins"-de Petru Popescu si motivele ar fi urmatoarele:

-mi-a scris cel mai lung comentariu;
-aveam varsta lui cand am cumparat romanul (asta daca informatia de pe blogul sau este reala);
-am cautat ani buni pana sa-l gasesc in librarii si l-am gasit tocmai la Sibiu;
-cred ca Owiwan Kenowi este o persoana de treaba si daca voi dori sa recitesc cartea, mi-o va imprumuta.

Al patrulea dar va fi oferit unui cititor, prin tragere la sorti...

- perioada de participare este 11 martie 2009 ora 13 - 25 martie 2009 ora 24;
- darul se numeste "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului" si aflati cate ceva despre carte aici;
- trebuie doar sa-mi lasati in aceasta perioda un comentariu la acest post prin care sa va exprimati dorinta de a participa la tragerea la sorti.

La adresa de email, pe care o gasiti atasata la profilul meu, va astept sa-mi comunicati unde sa va trimit darurile...bineinteles daca doriti sa le primiti...eu le ofer cu drag.

Pentru toti, fie ca sunteti copii sau parinti, un filmulet si un cantec pe care le puteti vedea/asculta aici:

http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/03/07/what-is-that-2007/

http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8

PS pentru Owiwan Kenowi: scuze ca am depasit termenul dar in timp ce scriu mai schimb si scutece (nu zic Pampers pentru ca sunt Tena).

luni, 9 martie 2009

Sa punem post si la vorbe

In perioada in care nu eram inca hotarata daca sa scriu sau nu pe blog, am rugat-o pe Irina sa-mi posteze un text pe site-ul Femeia Ortodoxa. Pentru ca suntem in post si postul nu inseamna doar infranare de la mancare, am vrut sa-mi reamintesc, intai mie, acest lucru si daca ceea ce am scris va ajuta si pe voi, va invit sa cititi si sa exersati:

V-ati gandit vreodata serios la ce inseamna “sa-ti tii gura”, “sa nu ai gura sloboda”?

Nu stiu de ce, dar de ceva vreme, ma tot gandesc la acest subiect si imi aduc aminte cum mereu tata imi spunea sa am mare grija, ca odata spusa o vorba, nu o mai poti lua inapoi.

Cu timpul, am constatat cat rau poate face o vorba spusa la nervi, sub acea scuza ca suntem sinceri si vorba romanului ”ce-am in gusa si-n capusa” (dar fie vorba intre noi, aceste cuvinte gusa si capusa le folosim mai des la animale decat la oameni, chiar daca in zicala romaneasca citata, capusa este capul).

Decat sa dai drumul unui fluviu de cuvinte (ati observat ca atunci cand suntem nervosi nu ne putem limita la un simplu “lasa-ma in pace” ci trebuie sa varsm din noi tot veninul acumulat, chiar daca, de multe ori ceea ce a determinat acest depozit sa se formeze in noi, nu are nici o legatura cu subiectul asupra caruia ne varsam naduful).

In loc sa stam o clipa si sa ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute sa ne tinem gura, pornim, ca un mic bulgare de zapada si declansam o adevarata avalansa...

Se roaga foarte frumos psalmistul prin acest “Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele” (din psalmul 140- Psaltirea Proorocului si Imparatului David, Editura Artemis).

Sunt doar 12 cuvinte, pe care daca ne-am aminti sa le rostim atunci cand suntem tentati sa zicem ceva rau, sunt convinsa ca Dumnezeu ne va auzi rugaciunea si ne va ajuta.

Nu avem nici o scuza, atunci cand vorbele noastre ranesc. Am fost si eu de multe ori ranita si recunosc ca la randul meu am ranit. Daca ascultam sfatul tatalui meu, bine era.

Dar de cand am citit psalmul citat, incerc sa ma corectez in fiecare zi, si hai sa fim sinceri, zilnic suntem pusi in situatii in care “daca taceam filozof ramaneam” e mai intelept decat ”ce-am in gusa si-n capusa”.

Vorbele rele si grele, atrag, ca un magnet, de la interlocutor, alte vorbe si mai rele si mai grele si tot asa ca la un meci de tenis, mingea se duce de la unul la altul...cu furie ... si cine stie cand va nimeri in fileu ?

Chiar daca, aparent, avem senzatia ca odata ce am spus tot ce aveam de spus ne-am racorit sufletul, nu am facut decat sa pierdem ceva: timpul, energia, respectul sau mai grav, dragostea...Poate am scapat de furtuna din noi, dar am creat-o sigur in altii, adaugand asifel un alt pacat la marea lista pe care atat de mult ne-o dorim sa o stergem.

Pana la urma nu este vorba decat de un exercitiu de vointa, la indemana tuturor.

Zambiti, fiti amabili, si nu uitati un “Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele”, atunci cand simtim ca dau buluc cuvintele din noi. Amin!


P.S. Voi asculta sfatul bun, pe care l-am primit cu cateva zile in urma si voi reduce, cu ajutorul Lui Dumnezeu, din timpul acordat netului.


sâmbătă, 7 martie 2009

Blogul de unde am invatat ceva

De fiecare data cand am impresia ca imi este greu, nu stiu cum se intampla (probabil pentru ca sunt o optimista incurabila)...si cunosc pe cineva caruia ii este si mai greu dacat imi este mie...

De cand am citit blogul Marilenei, pe care o gasiti aici, mi-am reevaluat prioritatile si am multumit inca o data Lui Dumnezeu, pentru tot ce mi-a dat.

miercuri, 4 martie 2009

Ce mai tine de post

Dragii mei, pentru mine, fiecare post pe care il tin de cativa ani, reprezinta un curs la care particip de bunavoie, un curs unde competitia si lupta pentru a iesi pe primul loc nu te transforma in egoist...din contra...ai vrea sa fie pe primul loc toti cei cu care te intalnesti sau nu te intalnesti in fiecare zi.

Fiecare este liber sa faca asa cum il indeamna constiinta dar recunosc ca as fi bucuroasa daca, din ceea ce am invatat eu s-ar folosi si altii...

Cum orice curs este tinut de un profesor, revin cu indemnul sa nu va lipsiti de un profesor special pentru acest gen de lectii...duhovnicul, descris foarte frumos aici.

O lectie de la care mi-as dori sa nu lipsesc, specifica acestei perioade de post, este o altfel de Liturghie, cea a Darurilor mai inainte sfintite (aici puteti afla mai multe despre aceasta), la care puteti participa in cursul saptamanii.

Pline de incurajare sunt cantarile pe care le cantam sau doar le auzim (fiecare dupa putinta), in acest post: Cu noi este Dumnezeu (ascultati), Doamne al Puterilor, fii cu noi! (ascultati).

Mai multe despre ce inseamna postul, va invit sa cititi aici.

Toate acestea le-am scris pentru ca aseara, dupa slujba Canonului aici o doamna in varsta regreta ca in tinerete nu a participat la slujbe...acum era neputincioasa datorita bolii si nu isi putea pleca genunchii la metanii, impreuna cu ceilalti credinciosi...avea lacrimi in ochi si se uita cu dragoste la copiii si tinerii din biserica.

Este adevarat ca, pentru o perioada (destul de lunga pentru unii dintre noi), postul inchide multe usi...dar deschide cu generozitate mult mai multe.

Daca nu ati reusit sa ajungeti pana acum la slujba Canonului, faceti un efort astazi si maine...nu veti regreta, va garantez.



marți, 3 martie 2009

Meditatie

"Cumplit lucru este dupa ce a trecut targul, atunci a cauta negutatoria. Cumplit lucru este sfatuirea de pe urma si atunci a simti paguba, ca nu este dezlegare a pagubei dupa ducerea cea de aici si dupa amara incuiere si pecetluire a celor lucrate de fiecare."
(din Plansurile Sfantului Efrem Sirul -plansul de marti seara)

La multi ani, Parinte!

Astazi parintele Teofil Paraian implineste 80 de ani. Cu regretul ca nu l-am intalnit pana acum, decat prin intremediul cartilor scrise de domnia sa, ma rog bunului Dumnezeu sa ii prelungeasca sederea pe meleagurile noastre si sper sa il intalnesc si eu la Sambata.

Pentru cei care nu l-au citit pana acum, transcriu cateva fragmente, extrase din volumul Din ospatul credintei - editia a doua, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova -2006.

"Masura credintei este masura vietii: cum ti-e viata, asa ti-e credinta."

"Dupa aceea, a luat in consideratie Domnul Hristos gandurile omului, mai ales gandurile pacatoase, si a spus cuvant din care intelegem ca gandurile totusi sunt realitati, adica nu sunt niste lucruri care n-au importanta, niste lucruri care n-au valoare, ci sunt niste lucruri de foarte mare importanta, pentru ca toate ale omului pornesc de la gandul omului, si in bine, si in rau."

"Deci fara stirbire trebuie urmarita implinirea voii lui Dumnezeu, pentru ca cineva care implineste o parte din ceea ce vrea Dumnezeu, si o alta parte nu implineste, pentru ca nu vrea sau nu poate, inseamna ca nu si-a facut datoria si ca nu se incadreaza in deplinatate. Si apoi orice lucru bun pe care-l facem trebuie sa-l facem pana la capat, nu numai o parte a lui, ci cat putem noi implini"

"Si atunci parintii cei duhovnicesti au mai aratat o metoda de inlaturare a gandurilor rele, care e, cumva, mai la indemana noastra. Este vorba de rugaciunea de toata vremea.....Rugaciunea aceasta: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", este o rugaciune care poate fi spusa oriunde si oricand si in orice pozitie te-ai gasi"

"Cred ca v-am mai spus si alta data, dar va mai spun si acum, fiindca imi place sa spun: Parintele Arsenie i-a spus unui tanar, care era foarte zbuciumat si caruia parintele-i cunostea familia din care facea parte: "Ma, tu esti sinteza harababurii din casa voastra!"
Fiecare dintre noi suntem o sinteza; a unei harababuri mai mari sau mai mici, Dumnezeu stie...noi n-avem de unde sa stim cum venim in lumea aceasta, dar venim si cu pozitive, si cu negative, si-i reprezentam pe parintii nostri, intr-un fel oarecare."

""Mama, ce va invata parintele?" Mama a stat asa, putin...am vazut ca nu raspunde, am insistat si atunci a zis:" Apai, tot bine ne invata! Ne invata sa fim buni!"....
Rostul intregii lucrari a Bisericii noastre este sa devenim buni, sa ne facem, din rai ce suntem, buni, buni, cum trebuie."

luni, 2 martie 2009

Primele daruri ale Postului Mare

E prima zi de post si ne pregatim sa primim in dar Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul...bucurati-va de acest dar (de luni pana joi in fiecare seara, la biserica)...este al treilea an cand imi voi cerceta constiinta...iar rugaciunea Sfantului Efrem Siriul ma va ajuta sa ma cunosc mai bine...daca nu le-ati auzit niciodata, incercati si veti intelege de ce v-am dat de veste. Post fericit!

Ghid pentru post

Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel
(cap. 13, 11-14; cap.14, 1-4)

11. Si aceasta, fiindca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma.
14. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos, si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.
1. Primiti-l pe cel slab in credinta fara sa-i judecati gandurile.
2. Unul crede sa manance de toate; cel slab insa mananca legume.
3. Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nu osandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l- a primit.
4. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea.

Sfanta Evanghelie dupa Matei
(cap.6, 14-21)

14. Ca de veti ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre.
16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
19. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
21. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

(din Noul Testament cu Psalmii, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 2006)

duminică, 1 martie 2009

Martisor

Blinkie de la Lumea Piticilor