Autoportret

Imi plac in egala masura si fustele si pantalonii dar recunosc ca imi sunt mai comozi acestia din urma...cu toate ca inteleg foarte bine de ce femeile nu trebuie sa poarte pantaloni, recunosc ca nu am renuntat definitiv la ei si cateodata, in timpul saptamanii mi se intampla sa merg si la biserica asa...dar de fiecare data am ceva care sa ajunga pana la genunchi... sau macar cat de cat aproape de genunchi...duminica, fusta e obligatorie...nici vorba de altceva...

...prima data cand am renuntat a mai merge in pantalon la biserica...cu toate ca erau pantaloni decenti...a fost dupa ce, intr-o duminica...o fatuca se inchina de zor pe la icoane...cu inchinaciuni ....si toti ochii erau pe fundul ei...in plina Sfanta Liturghie...

...cat despre par...eu merg foarte rar sa il tund...din lene...si il port mai mereu in coada...prin Ardeal se spune pleata... nici nu stiu cum sa zic ca e mai bine sa faci....numai naturala si sa-i indemni pe cei ce te privesc sa pacatuiasca, barfind ...sau cosmeticizata si sa indemni la ispita ?! (eu, ca de altfel toate femeile, cam asa arat daca ma vopsesc, fardez, coafez)...

...poate e nevoie si aici de un echilibru...in limita bunului simt...cred ca cel mai important e sa iti ingrijesti sufletul si acesta iti va infrumuseta si chipul...daca ai acea stralucire in ochi, pe care o au in general oamenii indragostiti, esti dintr-o data frumos...

...va mai povestesc ceva si fug...

...prin toamna, am fost la o nunta...de obicei, la astfel de ocazii, recunosc ca apelez la tot arsenalul de infrumusetare...de data asta doar mi-am vopsit parul (cat mai aproape de culoarea mea naturala...e saten, un pic roscat, inchis)...vineri seara imi facusem programare pentru sambata, sa merg la coafor si cosmetica pentru machiaj...dar cum ora era cam nepotrivita pentru mine (ma programasem la 9, ceea ce insemna sa fiu la 11 acasa, sa o schimb pe matusa mea...e paralizata...sa le pregatesc masa...de pranz...iar sa schimb scutece...pe urma masa de seara...pe urma plecat la petrecere)... am renuntat la programare...

...in mod normal parul meu e foarte putin ondulat...mai mult drept...asa ca am aplicat o spuna de par...l-am strans ghemotoc ...si pe urma l-am lasat liber...efectul....arata foarte frumos...,mi-am dat cu ruj si gata...am zis ca sunt suficiente culorile din par si de la ochi (verzi)...o rochie clasica neagra...niste bile perlate la gat, mana si urechi...si lac incolor pe unghii...cand m-am uitat in oglinda...am fost foarte multumita de ce am vazut...si nu numai eu...deci se poate si fara tone de farduri....credeti-ma, nu sunt o fata frumoasa...dar cand sunt fericita...stralucesc...ceea ce va doresc tuturor...Amin!

...ma puteti intui, aici...

PS. Dupa masa de pranz, revin cu transcrierea din carte...va astept la lectura...aici, la cartea de pe blog

Dor de hoinareala

Cand nu aveam un aparat de fotografiat si vroiam sa pastrez o imagine, o priveam cateva minute, inchideam ochii pentru a retine mai bine si sunetele legate de acea imagine si ...gata...se ascundea intr-o camera secreta a memoriei...asa revad, din cand in cand marea...e o priveliste mai veche dar care s-a pastrat aproape intacta...daca inchid ochii pot sa redau si cele mai mici detalii...un fir de iarba ars de soare....un val care se sparge la mal....o scoica ciobita, cu o mica pata mov si acel miros inconfundabil de alge si nisip...

...de cand am aparat...daca nu uit sa-l iau cu mine...amintirile se pastreaza si in afara memoriei personale...

...astazi, am dat o fuga pana la Sibiu...nu am tinut ochii inchisi...asa fac doar cand fug un pic la mare...

V-am luat si pe voi, la hoinareala aici...doarpoze

Cuvantul

La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.(Ioan 1,1)

O fraza...o definitie...o regula...o mare forta...totul pleaca de la Cuvant....si normal Cuvantul trebuie sa ajunga la inima...iar cand ajunge...schimba totul...transforma o inima plina de angoasa intr-o inima plina de veselie...o inima trista intr-o inima fericita...o inima plina de intuneric, intr-o inima luminata...

...si inima mea, a trait, de-a lungul timpului, toate aspectele negative pe care le-am insirat...dar cand i s-a descoperit ca poate fi si altfel a inceput sa refuze sistematic sa le mai accepte....

...imi plac cuvintele...cred ca v-ati dat seama...si credeti-ma, de cand am citit cat de important este cuvantul, incerc sa fiu foarte atenta cum le folosesc...nu reusesc mereu sa ma supun acestei dorinte...dar perseverez...

...va invit aici, la cartea de pe blog, sa va bucurati de cuvintele transcrise din cartea Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu...

Rau versus Bine

Cu o ora in urma, vorbeam cu un prieten despre Rai si Iad...ii spuneam ca ele incep chiar de aici...ca de multe ori se succed chiar de-a lungul unei zile...ca sunt in noi...am gasit acum cateva minute urmatoarea anecdota...un argument convingator pentru discutia noastra...

"Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.

Si ii spunea asa:

Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:

''Bunicule, care lup castiga?''

La care batranul ii raspunde simplu: 'Cel pe care il hranesti' "

Sa-i multumim Sfantului Efrem Siriul, ce a fost mereu aproape de noi in timpul Postului Mare, prin rugaciunea, care, repetata zilnic, ne sta la indemana in primul rand pentru a descoperi Raul din noi si nu in ultimul rand pentru a indeparta acest Rau si a pune in locul ramas liber, Binele.

Este o rugaciune scurta, dar de mare folos:

"Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie.(o metanie mare)

Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale. (o metanie mare)

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. (o metanie mare)"

sursa anecdotei aici
sursa rugaciuni aici

Am citit, mi-a placut... dau mai departe

Mircea Cartarescu: "In timpul studentiei am incremenit de uimire cand l-am vazut pe un coleg - care-avea sa devina peste ani un distins si respectat intelectual - iesind dintr-o librarie cu nu mai putin de cinci carti ascunse sub camasa."

„De ce naiba ai facut asta?”, l-am intrebat cu oroare, nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. „Mai da-i in ma-sa”, mi-a raspuns zambind smechereste, „decat sa le cumpere vreun tampit, mai bine le sutesc eu...”. Dupa multi ani, in strainatate, am vazut iarasi, cu ochii mei, una dintre cele mai cunoscute personalitati ale literaturii romane de azi furand, pur si simplu, un obiect vestimentar dintr-un magazin.

Am vazut si alte persoane publice umplandu-si, in fiecare dimineata, geanta cu kilograme de sandviciuri si prajituri de la micul dejun al hotelurilor unde erau cazate, ca sa le ajunga pentru toata ziua. „Mai da-i in ma-sa de occidentali, ca au de unde sa plateasca”, imi sopteau vazand ca ma uit la ei.
sursa si continuarea aici

Pentru suflet

Stiti deja ca imi place foarte mult o carte...atat de mult, incat v-am daruit-o si voua, fie direct, fie prin intermediul blogului...

...daca am reusit sa va aduc in "clubul" acestei carti, dar nu v-ati hotarat inca, din diverse motive, sa o cumparati, asa cum am promis, transcriu din ea, pentru voi, de data aceasta, chiar insemnarea zilei in curs...sunt un pic in urma dar promit sa recuperez (va propun spre lectura ziua de 24 Aprilie, urmand sa aduc la zi, in cateva zile si restul)...nu m-am putut abtine sa nu transcriu aceasta zi....veti vedea de ce, dupa ce veti citi...

...asadar, doamnelor. domnisoarelor si domnilor, inauguram astazi, cu mare drag pentru cititori, sala de lectura de la cartea de pe blog

...si cum orice inaugurare care se respecta, nu poate fi lipsita de flori....inauguram oficial, tot astazi si un salon de fotografii cu multe flori....si nu numai flori...simplu...doarpoze

27 de cuvinte de invatat pe de rost

Din timpul Postului Mare am ramas cu multe cantari in suflet....Pentru clipele cand furtuna patrunde in noi, va propun sa ascultati si memorati urmatoarele 27 de cuvinte...cred ca dupa un suflet luminat, tanjim cu totii...

"Cămara Ta, Mântuitorul meu,
O văd împodobită
Şi îmbrăcăminte nu am
Ca să intru într-însa.
Luminează-mi haina sufletului meu,
Dătătorule de Lumină
Şi mă mântuieşte!"

Hristos a Inviat!

Paste Fericit, tuturor!

Maratonul rugaciunii

Bucura-te...cu acest salut au intampinat-o pe Maica Domnului crestinii care au participat vinerea trecuta la Denie.

Bucurati-va pentru tot ce aveti...poate am fi auzit-o pe Maica Domnului ca ne spune, daca am fi avut mai multa credinta...

Bucurie vreau si eu sa aduca tuturor participantilor, acest nou concurs de daruri, lansat in data de 6 aprilie aici ...dar nu numai lor...asadar va invit ca pana la Inaltare, sa continuam acest salut, inceput cu evlavie vinerea trecuta, printr-un maraton de rugaciune...sunt convinsa ca la final vom ajunge sa intelegem cum este posibil ca rugaciunea sa faca minuni...

Etapele maratonului

• vineri 10 aprilie - miercuri 15 aprilie (ora 18) Acatistul Maicii Domnului, pe care il gasiti aici

• miercuri 15 aprilie (ora 18) - sambata 18 aprilie Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care il gasiti aici (audio)
  

• duminica 19 aprilie pana la Inaltare, Acatistul Invierii, pe care il gasiti aici.

Pe parcursul acestui maraton, se vor acorda daruri simbolice:

-o icoana sfintita a Maicii Domnului (in Saptamana Luminata)
-o carte "Viata Maicii Domnului" de Protos. Nicodim Mandita (21 mai )
-alta carte, deja cunoscuta:"Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu" (Inaltare)

Conditii de participare

• lasati un comentariu si daca vreti sa participati la acest maraton de rugaciune, mentionati pentru cine/ce vreti sa va rugati;
• cititi zilnic (dupa putere) in intregime sau macar fragmentat Acatistele propuse.
  

Zilnic, aici voi updata pentru cine/ce ne rugam

Eu ma rog pentru familia mea...pentru Xenia, Maria, Ecaterina, Irina, Anastasia, Maria, Ioan, Mihai, Dimitrie, Luca, Ioan, Casian, Ioan, Dimitrie, Teodora si multi alti copii care s-ar putea sa isi piarda invatatorul...pentru duhovnicul nostru si familia sa...pentru prietenii cunoscuti si necunoscuti...pentru IHTIS....altfel spus... pentru toata lumea...

Sorin M: .Doamne, ocroteste-i pe romani!

Tinna: as vrea sa pomeniti aici si pe fetita mea Stefana si pe mine Parmena (asa ma cheama) pentru sotul meu Cristian, Stefan, Ileana, Emilia, Miruna, pentru Alina sa-i dea Dumnezeu un copil, pentru cei din inchisori, spitale, pentru mamele care nasc sau care au copii bolnavi, pentru toti care fac bine, pentru mai multa intelepciune, pentru tot poporul roman, pentru toata lumea, sa ne rugam pentru toata suflarea omeneasca.

Nu cred ca este cineva care sa nu aiba nevoie de rugaciune, la fel cum nu cred ca este cineva care s-a adresat prin rugaciune Maicii Domnului si sa nu fi fost acoperit, indrumat si salvat prin dragostea Sa...ce rugaciune poate fi mai bine placuta Fiului, decat cea catre Maica Sa?

De ce va propun acest maraton

Pentru ca am citit in urma cu cateva zile ceva ce mi s-a parut foarte adevarat (citez din memorie): "cerem sa auzim numai cuvintele predicilor dar am uitat sa ne mai rugam".

Pentru ca am simtit, de nenumarate ori, cum m-a salvat rugaciunea si in special rugaciunea colectiva...ultima data a fost in data de 28 octombrie 2008...imi doream foarte mult sa ajung sa ma inchin la moastele Sfantului Apostol Pavel, pentru care nutresc o mare recunostinta si dragoste...dar cum doritorii erau foarte numerosi pe Dealul Patriarhiei iar orele in care puteam sa lipsesc de acasa erau foarte putine...m-am limitat doar a ma inchina si ruga zilnic, de la distanta......in data de 27 seara, initial m-am gandit sa stau peste noapte, cand urmau sa fie mai putini pelerini...dar mi-au venit in minte cuvintele Sfantului despre dragoste...si cum hotararea mea ar fi adus neliniste si ingrijorare in familie, mi-am zis ca cel putin intentia mea va fi primita Dumnezeu stiind motivele pentru care nu am stat la rand cu ceilalti pelerini...
...impacata cu acest gand, am decis sa fac un efort in dimineata zilei de 28 octombrie, cand impreuna cu o prietena mai inteleapta am ajuns la poalele Dealului Patriarhiei in jurul orei 5,30...unde am vazut un grup mic de oameni ...initial m-am bucurat, nerealizand ca daca sunt asa de putini aici jos, inseamna ca ...accesul era interzis...jandarmii explicau ca racla a fost deschisa pana la ultimul pelerin...si cum dupa ora 3 nu a mai venit nimeni...s-a hotarat sa se finalizeze pelerinajul...

...ceea ce am simtit in acele momente, cred ca se poate compara cu ce au simtit cele cinci fecioare neintelepte din pilda evanghelica...un mare regret....

Prietena mea a hotarat sa se duca la biserica noastra, unde tocmai incepea Utrenia...eu am ramas pe ganduri...impreuna cu ceilalti pelerini intarziati ca si mine...pana cand, o fata, Maria, care vine ocazional si la biserica noastra, a zis foarte calma: "Principal este sa nu plecam....la opt sigur ne vor lasa sa-l vedem"...in masa aceea de oameni, unde fiecare isi dadea cu parerea mai calm sau mai putin calm, fata asta mi s-a parut ca spune ceva de mult bun simt...si mi-am zis ca toate sunt de la Domnul...asa ca decat sa stau si sa ma lamentez, mai bine ma duc si eu la Utrenie, mai ales ca biserica era foarte aproape...

...in biserica m-am rugat la moastele Sfantului Ioan Gura de Aur, stiind cat de mult l-a iubit si acesta pe Sfantul Apostol Pavel, sa il roage pe Bunul Dumnezeu sa ne permita si noua sa ne inchinam la moastele Sfantului....dupa slujba, prietena mea mi-a spus ca s-a rugat si ea Sfantului Ioan Gura de Aur....cu binecuvantare de la parintele am plecat spre Deal...unde lumea se grabea catre Sfintele moaste...imi era asa teama sa nu se inchida, incat am urcat in fuga iar bucuria pe care am simtit-o in fata raclei nu se poate descrie in cuvinte...

...multa vreme, mandra, mi-am zis ca Dumnezeu mi-a auzit rugaciunea...pana intr-o zi cand mi-am amintit ca nu am fost singura care m-am rugat...pe langa prietena mea, sunt convinsa ca si cei ramasi la poalele Dealului s-au rugat pentru reusita.

Dea Domnul, ca zilnic sa spunem cu bucurie, la fel cum se repeta pe parcursul Acatistului:

"Apărătoare Doamnă, pentru biruintă multumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem tie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca, ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeste-ne din toate nevoile, ca să-ti cântăm tie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!"

La multi ani, Mishu! La multi ani, DJ!

Mishu este una dintre prietenele mele, de-o viata, as putea spune...ca de altfel toate prietenele mele...chiar ma gandesc sa vi le prezint, deocamdata doar cu initialele, pentru ca Mishu e sarbatorita de astazi...pe A si A le stiu de cand eram o copilita...in urma cu 35 de ani....cu Mishu am fost colega de banca in liceu....acum 25 de ani....pe C, micuta doamna T...o cunosc cam de 20 de ani...cu V am locuit un an in acelasi bloc...acum 17 ani ...ne-am placut, ne-am imprietenit si peste 14 ani a devenit nasa noastra....cu M si C mi-am inceput anii de serviciu ...acum 15 ani.... cu A am dat examen impreuna acum 11 ani ...ce bine ca nu pentru acelasi post...ea e mai desteapta....si am devenit colege de birou (aici ne-am mai imprietenit cu I...cu J...cu L...cu C...cu M...cu E...cu M...cu V...cu D), pe C, C, I si multe alte fete dragute, le-am intalnit acum 3 ani tot la birou...si continuam sa ne mess-uim cu placere ....pe E, A, M, C,V, R, R, L, G, D le-am cunoscut la biserica si sunt convinsa ca oricand ar da o mana de ajutor la nevoie... pe A am intalnit-o virtual acum cateva luni...imi degerasera florile de pe balcon iar sfatul ei mi-a fost de mare ajutor.....si nu in ultimul rand, vreau sa va prezint prietenele de prin bloguri...le regasiti cu usurinta in lista de bloguri pe care le urmaresc cu placere)...

Cele mai vechi prietene: A... A...M...V mi-au facut cadou prietenia prietenelor lor...pe L, G si A, pe DJ, pe C si M...

Tuturor acestor minunate fete le daruiesc cu multa bucurie florile de mai sus...iar pentru sarbatorita zilei am pregatit o surpriza:

...si pentru ca prietenii prietenilor ne sunt prieteni, va invit sa-i urati ceva de bine prietenei mele...la fel cum i-a urat cu bunavointa si domnul biciclist din film...

...pentru toti prietenii cititori...care nu au timp....ca sa le fac pofta de plimbari prin natura...in zilele urmatoare, voi posta si alte poze...

...pana atunci, poate cititi si postul de ieri...se lasa cu concurs...

Ieri, un alt prieten de o viata, ar fi implinit 71 de ani....ne-a lasat nenumarate papachisme...printre care si cele din imaginea din dreapta...si pentru ca sper ca cei plecati sa ne auda...ii dedic lectura fragmentului din data de 6 aprilie:

Dar de la dardindar (editia a 2-a)

In perioada 06 aprilie - 08 mai 2009, toti cei ce doresc sa promoveze campania IHTIS pe blogurile lor, pot lasa un comentariu la acest post si vor participa la un nou concurs de dar:
O BICICLETA (prin acest gest, sustin ideea lansata de IHTIS aici).

Castigatorul va fi desemnat prin tragere la sorti, in cadrul evenimentului ce va avea loc in data de 9 mai 2009, intre orele 11-13, in Parcul TINERETULUI (intrarea dinspre Liceul Ghe. Sincai); acest eveniment se va desfasura sub denumirea: "UN MINUT IN FOTOLIUL RULANT".

Cei care, prin comentariile lor la unul din cele trei articole de pe e-psiho, au sustinut IHTIS, vor fi inscrisi automat la acest concurs.

Pentru promovarea campaniei IHTIS:

• preluati acest mesaj pe blogurile voastre:

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE";

• preluati clipul publicitar;
  

si nu uitati...prin notele si comentariile voastre la:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009

pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/, puteti fi pasi, la drumul pe care IHTIS (mai multe amanunte aflati aici).

Concursul cu toti participantii castigatori

Bucura-te...cu acest salut au intampinat-o pe Maica Domnului crestinii care au participat in aceasta seara la Denie.

Bucurati-va pentru tot ce aveti...poate am fi auzit-o pe Maica Domnului ca ne spune daca am fi avut mai multa credinta...

Bucurie vreau si eu sa aduca tuturor participantilor, acest nou concurs de daruri...dar nu numai lor...asadar va invit ca timp de 40 de zile sa continuam acest salut inceput cu evlavie in seara aceasta...repetandu-l timp de 40 de zile, vom ajunge sa intelegem cum este posibil ca rugaciunea sa faca minuni...

Pe parcursul celor 40 de zile, se vor acorda 4 daruri simbolice:

-o icoana sfintita a Maicii Domnului (in Saptamana Luminata)
-o plimbare cu fotoliul rulant prin parcul Cismigiu (in data de 9 mai participantii la concurs sunt invitati sa participe la un eveniment propus de IHTIS aici )
-o carte "Viata Maicii Domnului" (21 mai )
-o bicicleta (Inaltare)

Conditii de participare

• lasati un comentariu si daca vreti sa participati la acest maraton de rugaciune, mentionati pentru cine/ce vreti sa va rugati;
• cititi zilnic (dupa putere) in intregime sau macar fragmentat Acatistul Buneivestiri pe care il gasiti si aici
• mentionati in comentariu ce dar din cele 4 v-ati dori sa castigati (puteti sa le inscrieti pe toate...in functie de optiunea scrisa veti participa la tragerea la sorti).

Zilnic, aici voi updata pentru cine/ce ne rugam

Eu ma rog pentru familia mea...pentru Xenia, Maria, Ecaterina, Anastasia, Maria, Ioan, Mihai, Dimitrie, Luca, Ioan, Casian, Ioan, Dimitrie, Teodora si multi alti copii care s-ar putea sa isi piarda invatatorul...pentru duhovnicul nostru...pentru prietenii cunoscuti si necunoscuti...pentru IHTIS....altfel spus... pentru toata lumea...

Nu cred ca este cineva care sa nu aiba nevoie de rugaciune la fel cum nu cred ca este cineva care s-a adresat prin rugaciune Maicii Domnului si sa nu fi fost acoperit, indrumat si salvat prin dragostea Sa...ce rugaciune poate fi mai bine placuta Fiului, decat cea catre Maica Sa.

De ce va propun acest maraton

Pentru ca am simtit de nenumarate ori cum m-a salvat rugaciunea si in special rugaciunea colectiva...ultima data a fost in data de 28 octombrie 2008...imi doream foarte mult sa ajung sa ma inchin la moastele Sfantului Apostol Pavel, pentru care nutresc o mare recunostinta si dragoste...dar cum doritorii erau foarte numerosi pe Dealul Patriarhiei iar orele in care puteam sa lipsesc de acasa erau foarte putine...m-am limitat doar a ma inchina si ruga zilnic, de la distanta...

...in data de 27 seara, initial m-am gandit sa stau peste noapte, cand urmau sa fie mai putini pelerini...dar mi-au venit in minte cuvintele Sfantului despre dragoste...si cum hotararea mea ar fi adus neliniste si ingrijorare in familie, mi-am zis ca cel putin intentia mea va fi primita Dumnezeu stiind motivele pentru care nu am stat la rand cu ceilalti pelerini...

...impacata cu acest gand, am decis sa fac un efort in dimineata zilei de 28 octombrie, cand impreuna cu o prietena mai inteleapta am ajuns la poalele Dealului Patriarhiei in jurul orei 5,30...unde am vazut un grup mic de oameni ...initial m-am bucurat, nerealizand ca daca sunt asa de putini aici jos, inseamna ca ...accesul era interzis...jandarmii explicau ca racla a fost deschisa pana la ultimul pelerin...si cum dupa ora 3 nu a mai venit nimeni...s-a hotarat sa se finalizeze pelerinajul...

...ceea ce am simtit in acele momente, cred ca se poate compara cu ce au simtit cele cinci fecioare neintelepte din pilda evanghelica...un mare regret....

Prietena mea a hotarat sa se duca la biserica noastra, unde tocmai incepea Utrenia...eu am ramas pe ganduri...impreuna cu ceilalti pelerini intarziati ca si mine...pana cand, o fata, Maria, care vine ocazional si la biserica noastra, a zis foarte calma: "Principal este sa nu plecam....la opt sigur ne vor lasa sa-l vedem"...in masa aceea de oameni, unde fiecare isi dadea cu parerea mai calm sau mai putin calm, fata asta mi s-a parut ca spune ceva de mult bun simt...si mi-am zis ca toate sunt de la Domnul...asa ca decat sa stau si sa ma lamentez, mai bine ma duc si eu la Utrenie, mai ales ca biserica era foarte aproape...

...in biserica m-am rugat la moastele Sfantului Ioan Gura de Aur, stiind cat de mult l-a iubit si acesta pe Sfantul Apostol Pavel, sa il roage pe Bunul Dumnezeu sa ne permita si noua sa ne inchinam la moastele Sfantului....dupa slujba, prietena mea mi-a spus ca s-a rugat si ea Sfantului Ioan Gura de Aur....cu binecuvantare de la parintele am plecat spre Deal...unde lumea se grabea catre Sfintele moaste...imi era asa teama sa nu se inchida, incat am urcat in fuga iar bucuria pe care am simtit-o in fata raclei nu se poate descrie in cuvinte...

...multa vreme, mandra, mi-am zis ca Dumnezeu mi-a auzit rugaciunea...pana intr-o zi cand mi-am amintit ca nu am fost singura care m-am rugat...pe langa prietena mea, sunt convinsa ca si cei ramasi la poalele Dealului s-au rugat pentru reusita.

Dea Domnul, ca zilnic sa spunem cu bucurie, la fel cum se repeta pe parcursul Acatistului:

"Apărătoare Doamnă, pentru biruintă multumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem tie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca, ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeste-ne din toate nevoile, ca să-ti cântăm tie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!"

De ce sustin IHTIS

La ultima postare, am scris ca revin dupa masa de pranz...era acum cateva zile...sa nu credeti ca a durat asa mult masa...

...am mai scris pe undeva ca o sa va spun de ce pun atata suflet in promovarea IHTIS...nici asta nu am facut-o...
...am promis si un alt concurs....

...cam multe restante...dar sunt convinsa ca ma veti ierta...dupa ce veti citi postul de astazi...

De ce IHTIS?....in vara anului 2007, dupa un concediu de vis, in care mi-am incarcat bateriile, a urmat o perioada pe care as numi-o pana la un punct...de cosmar...in timpul unei convorbiri telefonice de rutina, am aflat ca matusa mea tocmai a suferit un accident vascular...urmat de internarea in spital, 6 luni de recuperare, drumurile zilnice pe holurile spitalelor, multa munca si multa durere....matusa mea are 77 de ani, multa vointa si rabdare si multa dragoste...eu am 42 de ani, multa vointa, rabdare si dragoste...in a le dobandi am fost ajutata foarte mult de Dumnezeu...despre relatia mea cu matusa si descoperirile pe care le facem zilnic...voi scrie altadata....am pomenit de ea acum, pentru ca ceea ce i s-a intamplat ei, m-a facut sa privesc viata si handicapul fizic cu alti ochi....in urma accidentului, a pierdut vorbirea si capacitatea de a folosi partea dreapta a corpului...

...in perioada in care am insotit-o prin spitale, am cunoscut oameni tineri si foarte tineri, care se luptau cu urmarile parezelor....multa munca, mult efort, multa durere....

...din februarie 2008, de cand am hotarat sa imi ingrijesc matusa, vad ce inseamna sa fii de partea cealalata a scaunului cu rotile...si mai vad ca orice activitate pe care bolnavul o poate face singur este de mare folos atat pentru el cat si pentru ingrijitor...

Intalnirea mea cu Michi (IHTIS), a avut loc intr-o perioada, cand, datorita oboselii, aveam senzatia ca nu mai fac fata situatiei ....simpla conversatie cu ea, m-a facut sa vad cat de fericita trebuie sa fiu, mai ales ca suntem amandoua de aceeasi varsta...

...la putin timp dupa aceasta intalnire, doream sa ii cumpar matusii mele un scaun rulant si m-am gandit sa ma consult cu Michi, pentru a face o alegere buna....m-a indrumat catre o firma care comercializeza fotolii rulante...cei de acolo, nu numai ca m-au ajutat sa incep demersurile pentru a obtine gratuit acest scaun (fiecare bolnav beneficiaza o data la cativa ani, de un scaun platit de asigurari) dar mi-au donat si un scaun de interior...gest facut cu marinimie de directorul firmei (el insusi persoana cu handicap locomotor)...cam asta inseamna solidaritatea intre oamenii care simt pe pielea lor ce inseamna handicapul.

Firesc, mi se pare ca si eu sa fac ceva pentru Michi...si asa am inceput sa ma implic voluntar in a o sustine...poate pare de nerealizat visul ei de a construi un centru unde tinerii cu handicap sa invete sa se descurce cat mai mult singuri...dar ce avem in comun amandoua, vad ca este vointa, suprapusa peste marea dragoste ce o avem fata de Dumnezeu...cu aceste unelte sunt convinsa ca va ajunge sa taie pamblica la inaugurarea acelui centru...

Pentru ca sunt nevoita sa stau mai mult in casa, modul in care am ales sa o ajut, este prin intermediul acestui blog...in felul acesta poate cuvintele mele ajung la inima voastra si voi la randul vostru veti deveni voluntari ....cei ce doresc sa se implice pot afla mai multe de pe site-ul Asociatiei IHTIS.

Puteti incepe chiar de acum...preluati acest mesaj pe blogurile voastre:

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

sau preluati clipul de la inceputul postului... si nu uitati...prin notele si comentariile voastre la:

SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC- de Mihaela Mihaescu;
NU VREAU DOAR SA ZAMBITI, VREAU SA RADETI - de Adriana;
PRIMA ZAPADA -de domnitza2009

pe care le gasiti la Colectia de fapte bune de pe http://www.e-psiho.ro/, puteti fi pasi, la drumul pe care IHTIS il parcurge (mai multe amanunte aflati aici).

Orice actiune, care pentru noi poate sa para nesemnificativa, pentru persoanele cu handicap inseamna mult mai mult: un comentariu binevoitor pe site, o donatie dupa puterea fiecaruia, o rugaciune spusa din suflet, o nota maxima si un comentariu la concursul mentionat mai sus...si lista poate continua...o las deschisa, avand convingerea ca cei ce ma citesc isi vor sacrifica putin din timpul lor si vor da o mana de ajutor.

PS: Nu este pacaleala cu concursul promis...incepe de maine...imediat ce am timp sa va scriu si despre ce este vorba de data aceasta...si bineinteles ca se lasa cu daruri.

sursa clipului: aici