luni, 29 iunie 2009

Cum sa nu cred?!

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată."
(din Epistola I a Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, capitolul 13)

sâmbătă, 27 iunie 2009

Merita sa luptam pentru fiecare viata pe care Dumnezeu o trimite pe pamant

E pentru prima data de cand scriu pe acest blog, cand mi se intampla sa nu stiu cum sa incep...am primit un mesaj de la Ioana, mesaj care m-a dus la blogul unei fete care se afla la un pas de a-si schimba cursul vietii...e tanara, are marti un examen, sofeaza, nu are bani, crede ca este singura, e insarcinata si luni e programata la o intrerupere de sarcina...e o situatie grea atat pentru ea dar si pentru toti ce incercam sa o convingem sa isi schimbe decizia...blogul ei pare a fi un jurnal on-line dar titlul ales ma pune un pic in dificultate...sper sa nu fie decat o interpretare eronata din partea mea si sprijinul nostru sa o ajute sa isi schimbe decizia.

Pentru inceput, o putem ajuta rugandu-ne si pentru ea...daca isi va dezvalui identitatea sunt convinsa ca ne putem reuni sa o ajutam si material...inteleg ca acesta este motivul pentru care s-a hotarat sa intrerupa sarcina...lipsa banilor...principalul motiv, dar sunt convinsa ca nu singurul...intelegerea celor din jur...atitudinea societatii...lipsa de responsabilitate din partea partenerului...neincrederea in ajutorul lui Dumnezeu ...acestea sunt principalele motive care de cele mai multe ori ne imping la gesturi ireparabile.

Citindu-i blogul, ceva ma face sa cred si sa sper ca aceasta fata va deveni o buna mamica pentru puiutul ei...din pacate, e clar ca nu poate sa faca aceasta singura...acesta este motivul pentru care vreau sa deschid de astazi un club virtual...al matusilor si unchilor adoptivi pentru acest copilas ce se contureaza...i-am transmis adresa mea de email si sper ca mamica lui sa o foloseasca...o asteapa o carte si sper sa o convinga coperta ei sa si-o doreasca...pana atunci eu ma voi numara printre cei care o vor "agasa" cu comentarii....pe aceasta fata curajoasa si nu sunt deloc ironica atunci cand o numesc asa, o gasiti aici http://jurnaldeavort.blogspot.com/...sunt convinsa ca daca va simti in noi niste prieteni adevarati, vom primi pe la anul, pe la sfarsitul lunii martie, o invitatie la botez...sa vedeti atunci ce concurs de nasi va fi...

Ma intorc pe blogul ei pentru ca am gasit o rugaciune pentru cei ce au de sustinut examene

vineri, 26 iunie 2009

Iti este greu?!

Sunt momente in viata fiecaruia in care avem impresia ca povara noastra este cea mai grea...fie ca faceti parte din aceasta categorie, fie ca nu, cititi urmatorul post si comentariille aferente iar cei ce obisnuiti sa va rugati, includeti-o in rugaciunile voastre si pe Elena Valentina http://uncoltisorderai.blogspot.com/2009/06/citat-important.html

Imbratisarea varstei a treia

Intai e Domnul. Ii tine imbratisati pe amandoi, le da putere sa zambeasca chiar daca au si dureri.; domnul o imbratiseaza pe doamna. Chiar daca nu au fost toate zilele roz, clipele frumoase petrecute impreuna au lasat loc si de imbratisari la batranete; spera sa apuce si o imbratisare la nunta de aur. cum o vrea Domnul! Pana atunci se bucura de fiecare clipa. Cand se intampla sa mai uite (doar stiti ca asa este la batranete, mai si uiti, nu numai te uiti) am eu grija sa le reamintesc sa se bucure zilnic...domnul citeste mult dar si asculta atunci cand le citesc eu. Doamna citea si ea foarte mult; acum doar asculta. Un accident vascular a sters ceva dar dragostea a reparat cateceva pe ici pe colo...dragostea si imbratisarile...multe...in orice moment al zilei...cu motiv sau fara...domnul are 82 de ierni iar doamna 78 de toamne...cum au trait fiecare anotimp asa traiesc si acum...Uitandu-ma la ei, invat cea mai importanta lectie din viata mea: fericirea se castiga prin antrenament zilnic.


Astazi, doamna s-a bucurat de o Taina...cand ne-am pregatit sa o primeasca i-am citit si un psalm...pe cel pe care eu il citesc zilnic pentru a nu uita ce este cu adevarat important:
"1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri."


Daca tinem mereu minte ca intai trebuie sa fie Domnul, toate celelalte vin de la sine...usor si bine...nu e descoperirea mea...e scris tot intr-un psalm...eu v-am scris doar psalmul 1...daca simtiti ca va este de folos, continuati...eu doar am vrut sa va reamintesc ca fericirea este un exercitiu repetat zilnic...merita sa ne antrenam!

joi, 25 iunie 2009

De la Socrate zicere

..."daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca e adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi spui?"

Ii multumesc Anei ca mi-a reamintit.

miercuri, 24 iunie 2009

Felicitari, absolventilor!


Tineri sau mai putin tineri…cu emotii mai mici sau mai mari, astazi, absolventii Facultatii de Teologie Ortodoxa "Justinian Patriarhul" a Universitatii din Bucuresti au depus juramantul inaintea Atotstiitorului Dumnezeu...au jurat in prezenta Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in prezenta profesorilor si a parintilor, in prezenta credinciosilor participanti la Sfanta Liturghie, slujita cu ocazia marii sarbatori de astazi, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Promotia Sfantul Vasile cel Mare, denumita simbolic si binecuvantata de catre Preafericitul Parinte Daniel, porneste la drum...un drum cu mari ispite...este de datoria noastra, a tuturor crestinilor ortodocsi romani, sa ne rugam Bunului Dumnezeu, sa le lumineze sufletele si mintile iar sfantul Ioan Botezatorul sa le fie calauza pe Calea cea dreapta...Doamne, ajuta!

Mergi ce mergi dar mai si stai

Cam asa am facut noi sambata...cu burtile lipite de sira spinarii...cu ochii mei de copilot atintiti spre toate hanurile de pe marginea drumului...cu expresii de genul...uite, aici!...pai, acum imi spui?!...cu dorinta de a intalni un loc unde sa mancam si sa ne bucuram de priveliste...cu toate acestea si mai mult decat atat, era sa ratam ditamai indicatorul aflat pe marginea soselei, pentru ca eu tocmai ma uitam pe harta sa vad cati kilometri sunt de la Pitesti pana la Campulung...slava Domnului ca eram patru in masina...

...de la indicator...ce bine e sa stii sa citesti...am facut stanga si cam dupa 1 kilometru (asa am citit..asa e)...am trecut de biserica si am oprit in poarta...in poarta piscului...in poarta PISCULUI SOARELUI...era exact ce ne doream...ne-am dat seama de asta, imediat ce am coborat din masina...

Pentru ca sunt convinsa ca dupa ce veti vedea pozele veti dori sa ajungeti si voi pe acolo, sa va spun si cum ajungeti la indicator...din Pitesti plecati spre Campulung.... la 43 km de Pitesti, dupa ce treceti de Schitul Golesti...mare, in sosea apare panoul indicator...nu ratati ocazia de a -i cunoaste pe cei 4L: Liliana, Leo, Laurentiu si...Lord..noi i-am cunoscut doar pe trei dintre ei, asadar trebuie neaparat sa repetam excursia.

Pentru ca azi e sarbatoare mare si vreau sa ajung si la biserica, va spun mai pe dupa pranz ce am vazut (muzeu e acolo, dragilor)...ce am mancat...cum ne-am simtit...pana atunci va invit sa va bucurati de fotografiile de aici http://dincasadirectinrai.blogspot.com/2009/06/popas-la-piscul-soarelui_23.html

marți, 23 iunie 2009

Ai curaj?

Esti in taxi dar nu pe sosea...pentru a calatori nu ai nevoie decat de vant...din fata...din spate...vant sa fie...mai ai nevoie si de curaj...mie imi cam lipseste...ma uitam cu jind la curajosul pasager si ma intrebam: "oare cum e sa atingi crestetul brazilor cu mana?"...lucru posibil doar daca esti sus, in afara padurii...ca altfel e de rau...cat am stat noi pe acolo, nu au fost incidente neplacute...va puteti convinge si voi...daca vreti o plimbare, parcurgeti traseul Campulung Muscel - Bran...daca nu aveti timp, intrati doar la poze...http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/taxi-parapantaai-curaj.html

Cunosti pe cineva in orasul Aiud? Ajut-o pe Diana!

Diana ne roaga:

"Am o rugaminte foarte mare. Mama unei prietene are cancer si ne-ar trebui niste untdelemn de la candela ce se gaseste la schitul “Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud, schit care s-a construit in cinstea Sfintilor Inchisorilor. Noi suntem din Bucuresti. Va rog pe toti cei care cititi acest mesaj, daca sunteti cumva din Aiud sau daca aveti prieteni in Aiud, schitul este chiar in oras, nu ia mai mult de jumatate de ora sa mearga pana acolo si sa ia niste untdelemn. Dupa, ar putea sa-l trimita prin Posta cu plata ramburs, deci practic nu ar trebui sa plateasca nimic, daca e nevoie de bani va trimitem noi, nu este problema. Daca stiti pe cineva care ne-ar putea ajuta, va rugam din suflet, e o situatie urgenta, persoanei respective i s-a mai dat 1 luna de trait, deci e vorba de zile. Daca stiti ceva, ma puteti contacta pe mail: poesis31@yahoo.com.
PS: Am postat acest mesaj pe mai multe bloguri, asa poate se rezolva mai repede.
Dumnezeu sa va binecuvanteze."

duminică, 21 iunie 2009

Fericiti suntem, daca stim de unde venim

Cand credem ca suntem de scurt timp coborati din copac nu este de mirare ca in urma noastra raman doar cojile de la bananele devorate... nu este de mirare ca nu ne respectam unii pe altii...ce conteaza cine aluneca pe aceste coji ?!...la ce ne trebuie civilizatie si bun simt cand scalambaielile si inaltii decibeli ne tin loc de hrana spirituala...oare ce le-o fi venit inaintasilor nostri sa isi piarda timpul, umpland milioane de file cu cugetarile si descoperirile lor?!...cand aruncam cojile de banana nu avem vreme sa ne intrebam...nici macar sa ne mai miram...

Istoria, fie ca este scrisa sau nu, a fost infaptuita de cei dinaintea noastra...mosii si stramosii...unii in picioarele goale, unii in opinci, unii cu incaltaminte mai buna...indiferent de ce purtau in picioare, aveau ceva comun ce purtau in suflet...dragostea...de Dumnezeu...de trecut...de viitor... de tara...datorita lor, astazi suntem noi si nu cred ca trebuie sa ne fie indiferent cum traim si ce lasam mostenire celor ce vor veni dupa noi...cojile de banane, din pacate sau din fericire... sunt perisabile.

Astazi am sarbatorit o parte a istoriei romanesti...as zice, cea mai importanta...pentru ca nevointele si rugaciunile celor sarbatoriti ne-au scos mereu la liman...am sarbatorit ceata sfintilor romani...i-am descoperit, smertiti dar curajosi, in Actatistul, pe care m-as bucura sa il citim impreuna pe parcursul acestei saptamani...o mica jertfa, din partea noastra, pentru cei ce au stiut sa traiasca pentru noi...ne vom aminti despre radacinile adanci pe care le avem si care ne pot reda increderea, aratandu-ne ca nu suntem chiar in bataia vantului...sfintii asteapta doar sa le cerem ajutorul...asadar, sa indraznim...dar mai intai sa vedem cine sunt acesti sfinti, prezentati cronologic la fiecare Icos al Acatistului si apoi sa nu ne rusinam a-i ruga:

"Rugaciune catre sfintii români

Sfintilor români, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapânul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste îngeri în trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne întoarca spre toata fapta cea buna.

Noi credem si marturisim ca voi, sfintilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit în aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintâi ajutor în fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, împreuna cu Maica Domnului, de toate greutatile si încercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt îngaduite spre pocainta si spre întoarcere la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra.

Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si îndurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim. Ca, iata, cu nenumarate pacate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfrânarea cea rusinoasa, cu hotii si viclenii si minciuni, si îndeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am îndepartat sfintilor, întru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si râvna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne întoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam întru care sa se slaveasca sfânt numele Lui. Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, sa ne închinam voua, iubiti ai nostri sfinti români, si sa slavim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!"

"Acatistul sfintilor romani

Condacul 1:
Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi, prin nevointele si sângele lor, darul sfinteniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, acestora si noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastra, sa le strigam cu bucurie: Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamântul tarii noastre!

Icosul 1:
Începutul mântuirii neamului nostru s-a aratat a fi cel dintâi chemat dintre Apostoli, slavitul Andrei. Ca el din bezna nestiintei scotându-ne, ne-a învatat a ne închina Treimii celei de viata facatoare. Cântam, asadar, lui, si tuturor celor ce i-au urmat în credinta, unele ca acestea:"

continuarea aici

Troparul Sfintilor Romani

Cuvantul dumnezeiesc pe pamantul romanesc au odraslit iar Biserica strabuna cu Sfinti au impodobit, vrednici luptatori s-au aratat Mucenicii si Marturisitorii care pentru Hristos viata si-au jertfit iar Cuviosii si Pustnicii intru nevointe urmand calea Domnului chipuri ingeresti au dobandit, Arhiereii si Preotii neincetat vestind Cuvantul Evangheliei au marturisit, iar binecredinciosii Voievozi Biserici au inaltat si cu dreptslavitorii crestini cu ravna si jertfelnicie credinta ortodoxa si tara au aparat, toate cetele Sfintilor impreuna rugati pe milostivul Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Sursa: aici.

Troparul este o scurtă rugăciune cantata, care rezumă viaţa sfântului sarbatorit în ziua respectivă.

Astazi, Biserica Ortodoxa Romana si-a sarbatorit toti sfintii.

vineri, 19 iunie 2009

Delivery Street la final

Sa recapitulam: despre supa v-am povestit...pantofii vi i-am aratat...coliere ati vazut...ce altceva nu am ratat pe Delivery Street?...un spectacol cu saxofon, muzicute si copii pe scena...povesti inventate cu decor de graffiti si canapea...fotografii la zid...apartamentul din strada...biciclete...expozitia cu scaune... le-am colectionat, le-am grupat si cum nu sunt deloc egoista le impart cu voi pe celalalt blog...cautati toate postarile din perioada 14-19 iunie de aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/...cand ajungeti la salata de fructe...gustati...e fresh and free...azi o dedic tuturor celor care iubesc strazile din Bucuresti, fie ca sunt delivery sau nu...

O veste buna

Ce am mai aflat despre Maria, fetita cu ochi mari, care v-a intampinat toata saptamana, cand ati intrat pe blogurile mele...

"Peste 130.000 de euro au fost adunaţi prin intermediul SMS-urilor trimise la 848 pentru Maria Chiritescu, în vârstă de 5 ani. În acest moment, numărul pentru SMS a fost scos din funcţiune, pentru a permite strângerea de fonduri şi pentru alte cauze umanitare.

Maria suferă de tirozinemie, o boală foarte rară şi gravă, al carei tratamentul costă 3000 de euro pe lună.

Este singurul caz din România, iar medicamentul nu este inclus pe lista celor gratuite. Ministerul Sănătăţii a promis însă, la Europa FM, că acest lucru se va schimba, iar fetiţa va beneficia gratuit de medicament. Până atunci însă, banii donaţi de ascultătorii Europa FM, fie în contul familie, fie prin SMS, îi vor asigura fetiţei tratamentul şi implict şansa la viaţă....continuarea aici

joi, 18 iunie 2009

Baiatul cu codite

Pietre, mestesug, hobby, bijuterii...o masuta si lucru la fata locului...gata un colier...protagonist?...baiatul cu codite impletite...daca am inteles bine, din Israel.

Eu le-am vazut duminica pe deja cunoscuta de acum Street Delivery ...voi le puteti vedea aici.

CHOUCHOU

Tot pe Street Delivery, duminica 14 iunie...tot la capitolul lucruri faine...culori vii...cu toc sau fara...tocmai buni de purtat vara fara sa te doara capul...asta pentru ca nu iti faci griji cu asortatul...pentru fuste lungi...rochii decoltate sau blugi...ati ghicit...sandale, pantofi si pantofiori (sunt asa de frumosi balerinii, ca numai privindu-i si te simti printesa)...totul sub marca Chouchou.

Eu i-am admirat si fotografiat, aliniati, cuminti, asteptand de ce nu, chiar si pe celebra Cenusareasa?!...vazandu-i mi-a venit si o idee...sa vad cam ce confrati de-ai lor trec pe strada...dupa ce va arat si alte evenimente la care am asistat pe Street Delivery...urmeaza pe blogul cu poze un roman foileton...al pasilor pe asfalt...

Pana atunci poate va alegeti o pereche din stand (treceti mai intai pe strada aici si daca va place ceva, comandati de aici.

miercuri, 17 iunie 2009

Ce am mai vazut pe Street Delivery

Sa recapitulam: despre supa v-am povestit...pantofii vi i-am aratat...coliere ati vazut...ce altceva nu am ratat pe Delivery Street?...un spectacol cu saxofon, muzicute si copii pe scena...povesti inventate cu decor de graffiti si canapea...fotografii la zid...apartamentul din strada...biciclete...expozitia cu scaune... le-am colectionat, le-am grupat si cum nu sunt deloc egoista le impart cu voi pe celalat blog...cautati toate postarile din perioada 14-19 iunie de aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/...cand ajungeti la salata de fructe...gustati...e fresh and free...


Cum am invins azi oboseala

Azi, pe la ora 11, m-am hotarat sa lupt eroic cu oboseala care m-a traznit din senin...sau din nori ...sau de la ploaie...sau de la presiunea atmosferica...sau de la alte o mie de motive...

Un minut m-am gandit in ce directie sa pornesc...spre dormitor sau spre iesirea din casa?...am ales balconul, solutie intermediara, m-am uitat stanga/dreapta/sus si am hotarat...spre piata...pana nu vine din nou ploaia.

In drum spre piata, am cumparat o carte-bonus la ziar sau invers - despre un elev...Dima...dintr-a saptea...o recitesc in pauzele dintre indatoririle gospodaresti si pe urma o scot la concurs...sau poate o vrea un elev si imi trimite un mail...primul venit...primul servit...

Din piata am cumparat culori bune de mancat...fructe...acasa le-am facut salata...am mancat-o deja...dar nu inainte de a o imortaliza...am reconstitut si momentul stanga/dreapta/sus si uite asa sunt din nou in forma ...gata de atac pentru partea a doua a zilei...

Cand sunteti obositi sau stresati, puteti folosi reteta mea de azi...o vedeti aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/salata-de-fructe.html

Cu toate ca eu sunt adepta fructelor inainte de masa, astazi fac o exceptie si dedic salata tuturor celor care au gatit/vandut/mancat o supa la Soupnights..

marți, 16 iunie 2009

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

Acesta este subiectul unui mail primit astazi...mi-a placut si cum nu va stiu la toti adresele de mail, vi-l trimit pe calea blogului...o sa va placa...

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

...un mesaj frumos, nu?!

Mea culpa!

Stiti de ce am scris postul de ieri?... e pe post de mea culpa ...pai sa vedeti si voi ce am patit...in loc sa fiu atenta la slujba, ma gandeam aiurea...si la un moment dat, prietena mea m-a intreabat daca a fost Tatal Nostru?... si asta la putin timp dupa ce eu insami m-am intrebat acelasi lucru si am zis ups!...si pe urma cand m-a intrebat si ea am zis UPS!...UPS! (stiti ca atunci cand vezi gresala la altul esti mai intolerant decat atunci cand o vezi la tine)...chiar citisem cu putin timp in urma ceva despre babutele la biserica...alea teroriste...va dati seama ca m-am bucurat ca m-a ferit Dumnezeu sa fiu o babuta terorista...si imediat am renuntat la 2 UPS! si mi-am facut mea culpa...

Va recomand sa cititi si rubrica pentru tineri de aici http://daruindveidobandi.blogspot.com/2009/06/apostolat-in-tara-fagarasului-nr-29.html

luni, 15 iunie 2009

Cateva ore fara nici o grija

Nu mai stiu sursa, dar am retinut measjul...un tanar bogat a vrut sa se calugareasca...si -a luat cu el o caciula de clovn, cu zdranganele, un fluier si alte accesorii zgomotoase...poposea pe la manastiri...facea mult zgomot...era blamat si pleca...intr-o zi a ajuns la o manastire...si-a facut numarul dar cei de acolo nici nu l-au bagat in seama...acolo a ramas...

De cand am auzit anecdota aceasta incerc sa-mi revizuiesc comportamentul in timpul slujbelor bisericesti...capul jos, ochii inchisi, urechile ciulite...ca altfel, cum ii deschid, pierd firul ...si nu asta e scopul cand esti la biserica...Doamne ajuta!

Invitatie la meditatie

Postarea aceasta este pentru cei care de azi incep o perioada de post dar nu numai pentru acestia...Am cerut binecuvantare, putem sa ne rugam impreuna...fiecare cand are timp si isi aduce aminte...sa ne rugam pur si simplu, fara a astepta ceva in schimb...sa incepem fiecare zi cu gandul ca va stii Dumnezeu cum si ce sa faca cu rugaciunea noastra...noi doar sa o rostim...

Am cerut binecuvantare pentru acest nou maraton al rugaciunii, pentru ca la fel cum sunt multi oameni care se roaga, sunt poate mai multi cei care nu se pot ruga...sunt copii care nu au primit o invatatura crestina...sunt adulti care au uitat de aceasta invatatura...macar noi, cei care suntem obisnuiti cu rugaciunea, sa ne rugam un pic mai mult decat de obicei, in perioada aceasta de post...sa mergem mai des la sfintele slujbe...sa linistim furtunile din noi...

Daca vreti sa fiti participanti activi la acest maraton, va propun urmatorul program:

In fiecare zi, din 3 in 3 ore (mai ales ca sunt si cititori cu alt fus orar) incepand cu ora 0 (Ora Romaniei) sa citim:

Rugaciunile incepatoare + Veniti sa ne inchinam...+ Psalmul 50 + CREZUL + Cel ce in toata vremea si in tot ceasul...+ Cuvine-se cu adevarat...

Daca mai aveti timp sa citim si (zilnic, peste zi) Epistolele Sfantului Apostol Pavel si

Luni Acatistul Buneivestiri
Marti Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul
Miercuri Acatistul Sfintei Cruci
Joi Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Vineri Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos
Sambata Acatistul sfantului Acoperamant al Maicii Domnului
Duminica Acatistul Sfintei Treimi

Seara : Paraclisul Maicii Domnului

Astazi am raspuns invitatiei unei prietene de a merge la o biserica unde am citit Acatistul Buneivestiri ...o sa vedeti ca daca va rugati la Dumnezeu sa va ajute in rugaciune, veti avea timp si pentru rugaciune si pentru celelalte treburi zilnice...chiar daca nu veti putea la fiecare termen de 3 ore, sa va rugati 15 minute, macar dimineata si seara sa incercati....dar Acatistele si Epistolele sa nu le sariti (chiar daca cititi numai putin)...incercati ...

Pentru Rugaciunea Lui Iisus...Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Miluieste-ma pe mine pacatosul!...sa cereti fiecare binecuvantare de la duhovnic.

Incercati sa le cititi din carte, nu de pe net...daca nu le aveti scrise, revin cu linkurile unde le gasiti pe toate, doar sa le printati...Doamne, ajuta!

duminică, 14 iunie 2009

Supa de la ora 8.30

Vineri seara va intrebam daca merge supa dupa ceai...mergeee!....mergeee!...si sa va spun si de ce...ceaiul il servesti dimineata sau la five a clock...supa la pranz sau pe seara...dupa 8.30...sau ceaiul il savurezi dimineata, dupa ce Dumnezeu a facut toata noaptea ceai de tei iar supa, seara, cand inca se mai simte aroma ceaiului, dupa ce cativa oameni sufletisti si simpatici au invartit prin oala mare tot felul de bunatati...

La ce e buna o supa calda?!...pai sa vedem...un pojar pe la 7 ani mi-l amintesc asortat cu multa supa de pui...o raceala naravasa pe la 10 ani a fost domolita tot cu o supa de pui...sunt supe care inveselesc si cea mai mohorata masa...o supa crema de legume colorata ca o portocala (daca morcovul este majoritar) sau una verde ca o broscuta jucausa (daca m-am imprietenit cam mult cu un broccoli)...sunt supe in jurul carora se strang mai multi oameni cu idei faine, unii ca sa le prepare, altii ca sa le ofere si altii ca sa le infulece...

Cat costa o supa?...daca o faci in casa e foarte ieftina...daca esti lenes si o cumperi la plic...e buna si asta, dar te costa un pic mai mult...platesti si E-urile...daca o mananci pe strada si esti pregatit sa o cumperi cu 3 euro ai surpriza sa platesti doar 10 lei...sa cunosti oameni interesanti...sa porti o discutie cu gura plina (nu stii ce sa faci mai intai ...sa mananci ...mmm...e atat de buna supa...sau sa vorbesti pentru ca interlocutorul este o persoana foarte interesanta)...

Concluzia: astazi, duminica, 14 iunie, am mancat o supa de dovlecei excelenta...am cumparat-o de la un tiz...Adrian...de fapt nu e corect spus cumparat...am pus banii in borcan si Adrian mi-a daruit o supa...am stat la taclale placute cu Tara (am cunoscut-o mai intai citind articolele ei despre eveniment... i-am trimis un mail si m-a surprins placut ca mi-a si raspuns ), am incercat sa il perii pe Bobby (doar-doar il conving sa faca o smecherie si sa-mi dea mie LG-ul...hmmm...incoruptibil baiatul asta dar plin de umor si marketing).

La ce a fost buna supa?...ajuta copiii de la Budimex, sectia de oncologie...de data asta cam cu 10000 lei...nu e asa ca iti pare rau ca nu ai mancat-o si tu?!...se rezolva...au promis ca repeta reteta...ne vedem atunci....eu promit sa nu mananc nimic o saptamana intreaga inainte...

Daca regret ceva?!...ca nu am fost si sambata, cand a gatit Iren...simpatica fata de la Mintea de ceai...poate data viitoare...ca nu le-am intrebat pe cele doua fete care il ajutau pe Adrian, pe ce bloguri scriu...dar poate aflu si cum aflu va spun si voua...

Ca sa va convingeti ca nu v-am pacalit, am pus poze aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/supa-de-la-ora-830.html
Daca vreti sa ii cunoasteti mai bine pe cei despre care am scris, ii puteti vizita pe blogurile lor cu un simplu click aici Tara, Adrian, Bobby, Iren. (ei fiind implicati direct, au scris mai mult si mai frumos decat am facut-o eu).

sâmbătă, 13 iunie 2009

Smerenia, conditia pamantului

"Leacul cel mai potrivit împotriva slavei deşarte rămâne dobândirea smereniei. Smerenia este, cum spune Mitropolitul Antonie de Suroj, condiţia pământului: pământul este prezent mereu sub noi, toată lumea îl calcă în picioare, el primeşte toate deşeurile şi mizeriile şi cu toate acestea nu se mânie şi nu spune nimic ci, tăcut, transformă miraculos într-o bogăţie nouă toate aceste reziduuri în descompunere, punând în ele fermentul vieţii. Primeşte soarele, ploaia şi este gata pentru orice sămânţă, fiind capabil să producă şi de o sută de ori mai mult decât a primit, fără a aştepta lauda nimănui."
Articolul din care am extras acest fragment il gasiti aici.

Merge supa dupa ceai?

Daca acum cateva zile va invitam la o plimbare cu arome de tei, ce-ar fi sa savurati astazi si maine o supa cumparata de pe strada...o strada din zona parfumata, aromata...ati aflat despre proiectul Tarei ce se intituleaza Soupnights ?

...bloggeri si vedete gatesc, noi savuram iar la final se vor bucura cei de la sectia de oncologie pediatrica a Spitalului Clinic Marie Curie.

Merge supa dupa ceai!


vineri, 12 iunie 2009

Cuprins

Pana cand prietena mea imi da un semn ca a trecut pe aici, tot o sa apara acest post, bineinteles cu noi capitole scrise...azi am mai adaugat unul...la cartea mea...am glumit...nu e chiar o carte...nu are coperti, nu e tiparita iar eu nu sunt scriitor...sunt doar niste fluturasi carora le dau libertatea sa spuna cate ceva despre mine...cu un simplu click pe ei, ma descoperiti...
Exercitiu de sinceritate
Rugati-va sa il recunoasteti
Un alt fel de curriculum vitae
A doua porunca
Mostenire
Daca poezia poate fi inaintea tuturor
Rugaciune
Asculta ce iti spune inima
Intentii bune rezultate rele
Paine si carte
Autoportret
De ce sustin IHTIS
Exersez schimbarea mea
Povestea bicicletei
La ce e buna o amintire sau jurnal de voluntar
Cand strazile miros a ceai de tei
Tu cum ti-ai intalnit perechea ?
Sunt eu in masura sa dau sfaturi ?

Daca va place ce scriu mai veniti si altadata

Azi am scris doua posturi...le gasiti imediat sub acesta...cum spuneam...daca va place cum scriu, reveniti...sunt in mare viteza...va doresc un sfarsit de saptamana placut si un inceput de post (celor care vor posti) cu folos...ne vedem luni...acum fug la treburi menajere...hihihi, credeati ca sunt chiar asa rasfatata si nu stau decat la joaca?!...pupici...

PS. Daca primesc poze si cu mamica cu margele, le postez azi...pe blogul http://adriana-doarpoze.blogspot.com/

Sunt eu in masura sa dau sfaturi?

Am vazut ca ceea ce am scris la postul "Tu cum ti-ai intalnit perechea?" pe langa urarile de bine si alte povestiri a starnit si o mica "revolta"...le multumesc celor doua cititoare, care chiar daca nu au fost de acord cu mine, si-au exprimat parerea...asa se naste progresul...invatand unii de la altii...

...din aproape in aproape, cautand o rugaciune, mi-am amintit despre o carte, pe care eu am citit-o la putin timp dupa ce am stabilit sa ne casatorim...se numeste Cartea Nuntii, nu cea scrisa de Calinescu (pe aceasta am citit-o prin liceu) ci cea scrisa de Danion Vasile...am cumparat-o intr-o vineri, inainte de a merge la sluja Sfantului Maslu si pentru ca aveam de asteptat mai mult de 1 ora pana sa se deschida biserica, m-am sprijinit de o coloana si am citit...manac si plang, devenind pentru mine citeam si plangeam...plangeam eu, cea care vreme de 21 de ani, nu regretasem nimic din modul cum se derula convietuirea noastra, eu care ma simteam un om fericit...citeam o carte scrisa de cineva mult mai tanar decat mine si experimentam zicala ...invata "oul pe gaina"...

Dupa cum am povestit si alta data, dorinta de a sfinti relatia noastra prin casatorie am avut-o ascultand cu atentie tot ce am auzit in timpul slujbelor si in timpul petrecut la spovedanie, asadar aceasta carte nu a avut pentru mine un rol convingator, citind-o, doar mi-am dat seama ce pierdeam, daca ma incapatanam sa consider ca ceea ce fac e drept...e una din cartile pe care din cand in cand le rasfoiesc...acum dupa trei ani, nu face decat sa-mi rememoreze ziua nuntii noastre...cea mai frumoasa zi...e o carte care incepe cu o poveste ...povestea vulturilor aurii...si se termina cu rugaciuni folositoare (daca o cititi dupa ce ati cumparat-o)...daca o cititi de pe net, incepeti intai cu rugaciunile...drum bun in viata si lectura placuta...

PS. Am scris acest post, pentru ca am intalnit oameni, care in loc sa ceara un sfat de acolo de unde l-ar primi pe cel mai potrivit (duhovnic sau psiholog) fac gresala si se consulta cu cei care, din diferite motive sunt partinitori sau subiectivi, cu toate ca au intentii bune ...din pacate sfaturile lor nu fac decat sa inrautateasca situatia celor care le primesc...

Imi cerea una dintre cititoarele blogului, sa dau un sfat pentru oamenii singuri sau nefericiti...i-am raspuns indirect, invitand pe cei care suntem fericiti sa ne rugam si pentru ceilalti... celor care sunt singuri sau nefericiti, nu pot sa le spun decat sa reciteasca paragraful de mai sus...duhovnicul sau psihologul... si odata ce acestia le-au dat un sfat, sa-l si urmeze...

Cartea Nuntii o gasiti aici http://www.sfaturiortodoxe.ro/nunta/povestea-vulturilor-aurii-nunta-casatorie-familie-sex-pereche.htm

Povestea vulturilor aurii

(fragment din Cartea Nuntii de Danion Vasile)

Se spune că, departe, există un loc foarte frumos, în care trăiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au această culoare nobilă, ci numai o aripă; la masculi, cea dreaptă, iar la femele, cea stângă. An de an, pe măsură ce puii cresc, părintii pleacă în ultima lor călătorie: zboară zile îndelungate până ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si părintii lor.

Si se mai spune că într-un an, oprindu-se să se odihnească peste noapte, ultima călătorie a devenit cât se poate de tristă: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugită cursă, de către niste oameni care credeau că se vor îmbogăti vânzând penele care străluceau ca soarele. Au tăiat păsărilor preafrumoasele aripi si le-au agătat la brâu, ca pe niste scalpuri. "Ei, acum să se târască pe jos, ca niste serpi, până mor. De ce au vrut să moară în Muntele Linistii?" - a întrebat unul dintre ei, care nu se gândea niciodată la moarte.

De durere si de amărăciune, vulturii mai slabi au murit imediat. Însă cei tari se încăpătânau să zboare cu o singură aripă. Fâlfâiau din ea, cu răbdare, având o vointă nepământeană; dar tot nu puteau zbura. Se gândeau cu tristete: "Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul să moară lângă trupurile noastre, când vor vedea că nu am ajuns la Muntele Linistii?"...urmeaza click aici

joi, 11 iunie 2009

Azi pe blogurile mele

Acesta este un raport de activitate zilnica la blogurile mele, astfel, atunci cand intri pe blog sa stii ce post asteapta sa fie citit sau vazut.

Pe dardindar :
Fotografiile le gasiti aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com

Binecuvântarea, pecetea harului dumnezeiesc

articol preluat din Ziarul Lumina

scris de pr. Tănăsache COSTEA, spiritual la paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti
Miercuri, 10 Iunie 2009

"În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament găsim numeroase exemple când binecuvântarea dată asupra poporului Israel prin conducătorii sfinţi ai lui a adus victorii în războaie, a întărit pe cei aflaţi în neputinţe, a adus viaţa acolo unde bântuia moartea. Saul, pentru că nu a aşteptat binecuvântarea Proorocului Samuel, a pierdut domnia, iar mâinile împreunate în chipul Crucii au făcut ca Amalec să fie biruit. În Noul Testament, de asemenea, Hristos binecuvintează pâinile şi peştii, care se înmulţesc apoi în chip minunat. Actul binecuvântării reprezintă pecetea harului dumnezeiesc revărsat peste oameni.

La 40 de zile de la Învierea Sa din morţi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a înălţat la cer, spunându-le ucenicilor Săi că Se va întoarce la Tatăl, pentru a le pregăti şi lor loc în împărăţia cerurilor"... continuarea articolului aici

Am intalnit si femei fericite

Pentru ca sunt convinsa ca nu numai eu simt ca fac parte dintr-un cuplu fericit, m-am gandit sa invit, mai intai pe cei ce imi citesc blogul sa ne povesteasca cum si-au intalnit perechea.

Pana acum, pe langa povestile de la comentarii, pe care le gasiti aici https://www.blogger.com/comment.g?blogID=6311854393345787903&postID=8047124877943587765 au mai scris si:

http://hailaplimbare.blogspot.com/2009/06/tu-cum-ti-ai-intalnit-perechea.html

http://darryanna.blogspot.com/2009/06/am-primit-leapsa-de-la-adriana-tu-cum.html#comments

http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/2009/06/scormonind-prin-sacul-de-amintiri.html

Daca simtiti la fel ca noi, va invit sa preluati ideea si voi dar sa nu fiti egoisti...anuntati-ma si pe mine unde ati scris...

Copilul si margelele

O prietena si-a cumparat o rochie noua...neagra...o prietena si-a imaginat ce bine s-ar potrivi rochia prietenei cu un set de margele albe sidefate...le-a pus intr-un saculet dantelat, a facut un pachet si i le-a trimis prietenei...surpriza...prietena are o fetita blonda cu ochi mari, albastri...stiti cum sunt fetitele...le plac bijuteriile...de mici...

Prietena s-a gandit sa ii faca la randul ei o surpriza prietenei...a pozat copila si a trimis pozele...eu m-am gandit sa va fac sa zambiti...am scris si am postat poza...intrati aici.

Despre mine veti afla, citind ceea ce scriu

O buna prietena, acum cateva zile, m-a intrebat, de ce nu scriu o carte, daca tot imi place asa mult sa scriu?!...Prin postul acesta, pe care i-l dedic, o anunt ca tocmai am descoperit ca am scris-o...din februarie, pana in iunie...cam tot atat cat a durat si cura noastra de slabire de acum 5 ani...am glumit...nu e chiar o carte...nu are coperti, nu e tiparita iar eu nu sunt scriitor...sunt doar niste fluturasi carora le dau libertatea sa spuna cate ceva despre mine...cu un simplu click pe ei, ma descoperiti...

Exercitiu de sinceritate
Rugati-va sa il recunoasteti
Un alt fel de curriculum vitae
A doua-porunca
Mostenire
Daca poezia poate fi inaintea tuturor
Rugaciune
Asculta ce iti spune inima
Intentii bune rezultate rele
Paine si carte
Autoportret
De ce sustin IHTIS
Exersez schimbarea mea
Povestea bicicletei
La ce e buna o amintire sau jurnal de voluntar
Cand strazile miros a ceai de tei
Tu cum ti-ai intalnit perechea ?
Sunt eu in masura sa dau sfaturi ?

marți, 9 iunie 2009

Tu cum ti-ai intalnit perechea?

Noi, Adrian si Adriana, 15 iulie 2006
Dupa viata, cel mai frumos dar pe care l-a primit omul, de la Dumnezeu, este cealalta jumatate, pe care inca din adolescenta ne-o dorim cat mai aproape de noi...unii suntem norocosi si o intalnim mai repede...altii, dupa lungi cautari o intalnesc intr-un final...si unii si altii, indiferent de momentul intalnirii, ar trebui sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa avem mintea luminata si sa nu pierdem, ceea ce este intradevar pretios pentru noi.


Am convingerea ca atat eu cat si sotul meu suntem sub Acoperamantul Maicii Domnului. Poate si din motivul acesta, nu am avut mult timp sentimentul, ca nefiind casatoriti, pacatuim.

E atat de bine cand stii ca cel de langa tine este chiar jumatatea ta. Noi ne-am intalnit in ajun de Adormirea Maicii Domnului, in 1985. Din prima clipa cand l-am vazut, l-am iubit. Aparent, intalnirea noastra nu a vut nimic spectaculos. Ne-am intalnit pe strada, se plimba impreuna cu doi prieteni de-ai mei. Eu eram o persoana destul de timida dar imi amintesc si acum senzatia pe care am avut-o atunci... era ca si cum reintalnesc pe cineva foarte drag.

Practic, veneam unul spre altul si imi amintesc ca eu chiar am alergat spre grupul lor. Ne turuia gura la amandoi si acum dupa atatia ani pot spune ca nu vorbaria il caracterizeaza pe sotul meu. Toata seara ne-am plimbat, am vorbit, am stabilit intalniri. Pe vremea mea, hihihi cum suna, punctul de intalnire era la .....batator (clasicul aranjament de metal de langa orice bloc...faptul ca avea si o bara jos, pe care stateam era nemaipomenit)...acolo ne strangeam mai multi prieteni si purtam discutii interminabile despre orice, chiar aveam si un chitarist in grup.


Eu aveam spre 18 ani, ratasem admiterea la facultate si ma pregateam de sesiunea din toamna si el aproape 20, urma sa inceapa anul intai. Eram frumosi si ne placeau lucrurile frumoase, nu aveam casa, masina si sincer nici nu cred ca ni le doream asa mult la vremea aceea. Faceam, afara (la batator), cartofi copti si beam ness. Impreuna pot spune ca am experimentat multe dar am pastrat ceea ce ne este chiar de folos.


In fiecare zi (si sunt aproape 24 de ani de atunci), descopar ca il iubesc tot mai mult. Multa vreme, am crezut ca eu sunt singura fata contemporana care isi iubeste asa de mult perechea. Prietenii nostri spuneau ca suntem ca ..."fasolea pe arac". Acum, de cand cu netul, imi pare bine sa aflu ca multi oameni si-au gasit jumatatile. Imi aduc aminte si de un eveniment petrecut in zilele primelor noastre intalniri, de fapt in timpul serilor......ploi de meteoriti. Stateam si urmaream cum "cad".


Un fapt care m-a amuzat enorm cand l-am aflat, mi-a intarit convingerea ca la Dumnezeu totul este posibil .....acum cativa ani am gasit pe net un program de calcul al bioritmului si primele bioritmuri calculate au fost cele intelectuale la amandoi, la data intalnirii noastre...al meu era la limita maxima negativa si al lui la limita maxima pozitiva...asa se explica de ce stateam cu gura cascata la orice spunea....dar ceea ce mi s-a parut chiar interesant si frumos este ca la fel cum linia bioritmului, dupa ce ne-am intalnit, a inceput sa scada la el si sa creasca la mine, asa si destinele noastre au inceput sa se inalte (al meu) si sa se coaboare (al lui). Fara sprijinul lui viata mea nu ar fi fost asa usoara, fara ajutorul pe care el mi -l da mereu, viata lui ar fi fost mai senina....si credeti-ma ca viata mea a avut multe hopuri, dar mereu am fost tinuta de mana, de ambele maini as putea spune....de una de catre sotul meu si de cealalta de catre Dumnezeu prin Maica Sa. In foarte multe privinte, suntem firi diametral opuse, nu avem hobby-uri comune, dar tocmai asta face relatia noastra speciala, ca mereu avem ce invata unul de la celalalt.


Sa nu intelegeti acum ca suntem cuplul perfect, eu cel putin, sunt departe de a fi o sotie perfecta si sincera sa fiu nici nu cred ca exista asa ceva...dar sunt fericita ca cel de langa mine este chiar jumatatea mea, la bine si la rau...


Poate va imaginati ca postul de astazi, il dedic sotului meu...va inselati...blogul nu este o pasiune comuna...si nici nu am facut vreo prostie si acum prin ce am scris sa vreau sa il impac....nu ar tine figura, pentru ca el nu citeste ce scriu ...eu sunt cu capul in nori ...el cu picioarele pe pamant.


Pur si simplu, vreau sa ii fac pe cei care il vor citi, sa isi aduca aminte cum si-au cunoscut jumatatile...cat de fericiti erau in primele zile/luni/ani....cum au jurat ca vor fi impreuna la bine si la rau...cum s-au bucurat cand le-au venit pe lume pruncii...cum s-au mutat in casa noua ....cum au inceput primele certuri dar si cum au urmat primele impacari...


Daca le este chiar asa greu sa isi aminteasca, sa ia o sticla de vin, doua pahare, teancul de fotografii, sa se inchida intr-o camera si pur si simplu sa stea la taclale...copiii sunt mari de acum, isi pot pregati singuri pranzul...chiar si cina...chiar si micul dejun, daca e cazul...incercati si varianta propusa de mine si pe urma, daca mai aveti ganduri de a renunta la cealalta jumatate...repetati exercitiul ...pentru cei care sunt crestini acest exercitiu poate fi inlocuit cu o rugaciune...cea a sotului pentru sotia sa si cea a sotiei pentru sotul sau iar copiii isi pot uni gandurile in rugaciunea copiilor pentru parintii lor...


Nu va mai amagiti ca parasindu-va jumatatile, veti gasi altele mai bune...nu am citit nicaieri ca Dumnezeu i-a facut lui Adam, doua Eve...voi ce parere aveti?


Rugaciunile le gasiti aici http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72585-rugaciunea-sotilor-unul-pentru-altul


http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72587-rugaciunea-copiilor-pentru-parinti


Doamne ajuta!

luni, 8 iunie 2009

Un nou eveniment IHTIS

IHTIS ne invita in data de 11 iunie, ora 16.30, la o lansare de carte “SUFLET LANGA SUFLET PRIN CANTEC” ce va avea loc in incinta restaurantului „ALBA” din cartierul Titan (Barajul Dunarii).

Cei ce doresc sa participe la eveniment, pot trimite un mail pe adresa: michi_mihaescu@yahoo.com, pana cel tarziu marti, 9 iunie, ora 16.00.

sursa aici

vineri, 5 iunie 2009

Invitatie la altceva decat rutina zilnica

...intrati pentru cateva minute, intr-o oaza de liniste si bucurie aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/ si derulati perioada 5-3 iunie...sper ca am fost un ghid bun...

...daca mai aveti timp, cititi si postul de mai jos...

Manastirea RAMETI

Am ajuns la final de pelerinaj...astazi am postat si ultimele fotografii...pentru cei care sunt prima data aici, am reluat ce am scris in zilele anterioare....ceilalti, puteti sari direct la paragraful 3...versurile nu se numara..

"Pe drumul greu spre seara am ajuns
In Apusenii sfinti la manastire
Muntii Trascaului sub luna odihnesc
Maicutle vegheaza in psaltire.

Schitul de piatra il tine un izvor
Din vremi stravechi ce sare dintr-o piatra
Schimnicii transilvani si eremiti
Pastreaza mila focului in vatra"

Incepand de astazi, timp de 3 zile, vreau sa va invit intr-un loc, de unde, odata ajuns, nu-ti mai vine sa pleci...daca sunteti din cei care il cunoasteti deja, sunt convinsa ca aveti folderul plin cu poze..facem schimb...daca insa e prima data cand aflati de minunatia asta, va sfatuiesc sa va faceti timp si sa incercati sa ajungeti...pozele redau doar a mia parte din frumusetea de la fata locului...

Versurile sunt scrise de poetul Ioan Alexandru ...intradevar, drumul pana la manastire a fost foarte greu si atunci cand l-am parcurs noi, acum doi ani...dar a fost frumos...si tot pe seara am ajuns si noi, pe la vremea Vecerniei...era vara, ploua si bataile clopotului rasunau printre stanci...singurul nostru regret era acela, ca a doua zi catre pranz, trebuia sa plecam...

"Pararea mea este ca aici pe pamant avem o pregustare a Raiului... Ca daca iubim tot ceea ce vedem in jurul nostru, fie ca este un rasarit sau un apus de soare, fie ca e un tarm udat de valuri, fie ca este o creasta semeata de munte, toate acestea sunt doar pregustari ale adevaratului Rai, de care, sa dea Domnul, sa ne bucuram in vesnicie alaturi de El!" este comentariul scris de Amalia la postul de ieri si am realizat ca asta am facut eu acum doi ani cand am fost la Rameti...am pregustat dar nu m-am saturat...acesta este si motivul pentru care am vrut sa va arat si voua acest loc...daca v-a placut pelerinajul, incercati sa ajungeti la fata locului si sa va ganditi si la mine...poate aprindeti o lumanare si spuneti o rugaciune la mormantul parintelui Dometie...a plecat la Domnul in 6 iulie 1975...dar inca i se mai simte prezenta, coincidenta sau nu, noi am ajuns la Rameti in 10 iulie 2007, exact in ziua cand se implineau 32 de ani de cand a fost inmormantat...

Inainte de a va invita sa vedeti si alte fotografii facute in acest colt de Rai, va mai tin un pic, sa va spun ce credea parintele Dometie cu convingere:

" Este in puterea lui Dumnezeu sa ne faca sfinti. Numai sa vrem! Si sa pornim la drum dand lupta cu tot ce tine de de veacul acestainselator si de poftele lui"

"Domnul ne cheama sa ne dea nemurirea in rai si noi nu vrem. O, cat de nebuni si de nerecunoscatori suntem!"

"Pacea duhovniceasca interioara face sa dispara din inima orice animozitati si orice ganduri de vrajmasie si de rautate omeneasca"

Va doresc plimbare placuta in continuare....intrati pentru cateva minute, intr-o oaza de liniste si bucurie aici http://adriana-doarpoze.blogspot.com/ si derulati perioada 5-3 iunie; cei care au vazut pana acum o parte din fotografii, pot folosi link-urile de mai jos:

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/printre-stanci.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/intre-cer-si-pamant.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/un-colt-de-rai-manstirea-rameti.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/suflete-si-flori-la-rameti.html

http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2009/06/rugaciune-la-rameti.html

Cu speranta ca am fost un ghid bun, va doresc drumetie placuta!

Pregustarea Raiului

"Pararea mea este ca aici pe pamant avem o pregustare a Raiului... Ca daca iubim tot ceea ce vedem in jurul nostru, fie ca este un rasarit sau un apus de soare, fie ca e un tarm udat de valuri, fie ca este o creasta semeata de munte, toate acestea sunt doar pregustari ale adevaratului Rai, de care, sa dea Domnul, sa ne bucuram in vesnicie alaturi de El!" este comentariul scris de Amalia la postul de ieri si am realizat ca asta am facut eu acum doi ani cand am fost la Rameti...am pregustat dar nu m-am saturat...acesta este si motivul pentru care am vrut sa va arat si voua acest loc...daca v-a placut pelerinajul, incercati sa ajungeti la fata locului si sa va ganditi si la mine...poate aprindeti o lumanare si spuneti o rugaciune la mormantul parintelui Dometie...a plecat la Domnul in 6 iulie 1975...dar inca i se mai simte prezenta, coincidenta sau nu, noi am ajuns la Rameti in 10 iulie 2007, exact in ziua cand se implineau 32 de ani de cand a fost inmormantat...

Inainte de a va invita sa vedeti si alte fotografii facute in acest colt de Rai, va mai tin un pic, sa va spun ce credea parintele Dometie cu convingere:

" Este in puterea lui Dumnezeu sa ne faca sfinti. Numai sa vrem! Si sa pornim la drum dand lupta cu tot ce tine de de veacul acestainselator si de poftele lui"

"Domnul ne cheama sa ne dea nemurirea in rai si noi nu vrem. O, cat de nebuni si de nerecunoscatori suntem!"

"Pacea duhovniceasca interioara face sa dispara din inima orice animozitati si orice ganduri de vrajmasie si de rautate omeneasca"

Va doresc plimbare placuta in continuare....intrati pentru cateva minute intr-o oaza de liniste si bucurie aici doarpoze: Un colt de Rai: Manastirea Rameti


joi, 4 iunie 2009

Raiul e si pe pamant

"Pentru fiecare, Raiul are o alta infatisare. Odata, o buna prietena mi-a zis: Trebuie sa te ingrijesti si de viata spirituala, altfel cum o sa ne intilnim in Rai?

Iar tatal meu, pe care eu insami l-am indemnat sa mearga la biserica, sa se gandeasca si la viata viitoare, mi-a zis ca un ateu (desi crede in Dumnezeu) : Raiul este pe pamant.

Eu, spun: Raiul e si pe pamant

Pentru fiecare din noi are o alta infatisare: zimbetul cuiva drag, mirosul prafului udat de ploaie intr-o zi calduroasa de vara, cerul instelat intr-o noapte in delta, curcubeul dupa furtuna, momentul cand ai facut un om fericit.

Pentru mine Raiul este cum l-am visat intr-o dimineata: o zi calduroasa de vara, un soare puternic care se reflecta intr-un zid alb de casa de tara, o gradina in spatele casei, un visin cu crengile indoite de fructe, flori crescute in nestire si neordonate de nimeni."

Pentru ca nu reuseste sa intre pe blog, Vera, mi-a trimis acest mesaj pe mess drept comentariu la postul meu de ieri...m-a emptionat atat de mult cand l-am citit, mai ales ca Vera nu isi exteriorizeza prea des sentimentele si am stiut ca miile de kilometri dintre noi nu pot ascunde lacrimile pe care amanadoua le-am varsat...ea scriind si eu citind...nu cred ca se poate tagadui puterea uimitoare a cuvintelor...acesta este motivul pentru care nu am transcris mesajul la comentarii...poate va transmite si voua pofta de scris...incercati...

Continuam excursia

"Pe drumul greu spre seara am ajuns
In Apusenii sfinti la manastire
Muntii Trascaului sub luna odihnesc
Maicutle vegheaza in psaltire.

Schitul de piatra il tine un izvor
Din vremi stravechi ce sare dintr-o piatra
Schimnicii transilvani si eremiti
Pastreaza mila focului in vatra"

Versurile sunt scrise de poetul Ioan Alexandru ....nu va spun titlul, pentru ca vreau sa va spun unde sunt facute fotografiile doar dupa ce ajungem cu excursia la final...intradevar, drumul pana la manastire a fost foarte greu si atunci cand l-am parcurs noi, acum doi ani...dar a fost frumos...si tot pe seara am ajuns si noi, pe la vremea Vecerniei...era vara, ploua si bataile clopotului rasunau printre stanci...singurul nostru regret era acela, ca a doua zi catre pranz, trebuia sa plecam...

Va invit sa respirati o gura de aer tare de munte si sa va umpleti sufletul de culoare intrand aici doarpoze: Intre cer si pamant

PS. Daca nu ai aflat, excursia a inceput de ieri...ne prinzi din urma daca treci mai intai pe aici doarpoze: Printre stanci



miercuri, 3 iunie 2009

Azi plecam in excursie

Incepand de astazi, timp de 3 zile, vreau sa va invit intr-un loc, de unde, odata ajuns, nu-ti mai vine sa pleci...daca sunteti din cei care il cunoasteti deja, sunt convinsa ca aveti folderul plin cu poze..facem schimb...daca insa e prima data cand aflati de minunatia asta, va sfatuiesc sa va faceti timp si sa incercati sa ajungeti...pozele redau doar a mia parte din frumusetea de la fata locului...

Las imaginea sa vorbeasca in locul meu aici doarpoze: Printre stanci

Cand strazile miros a ceai de tei

up date: foto vara 2012
Din vara anului 2007, cand nu aveam blog...

... o dimineata placuta de vara, aerul nu este chiar fierbinte si inca te mai poti plimba pe strada, fie ca esti in concediu, fie ca te indrepti spre slujba. Peste noapte, Dumnezeu a facut ceai de tei si acum, ca intr-o reclama atragatoare, tot orasul este inmiresmat.


Diminetile de genul acesta nu prea iti dau avant spre o noua zi de lucru ci te indeamna mai degraba la visare, asa ca in loc sa iei autobuzul doua statii preferi sa ocolesti un pic pe strazile de la Gradina Icoanei...sa te indepartezi de aglomeratia orasului...sa fii doar tu cu gandurile tale...sa nu mai auzi frane si claxoane...sa respiri  aer proaspat cu aroma de tei...sa stai un pic pe o banca in curtea bisericii...sa inchizi ochii si sa realizezi cat de aproape esti de Rai...se aud doar pasarile care ciripesc voioase si lauda darul pe care il au...distingi chiar mai multe voci in corul lor si te minunezi cum canta la unison...deschizi ochii si tot ce vezi este liniste...vezi linistea sufleteasca din tine, o liniste pe care in ultimul timp o cautai in orice...din pacate nu poti sa stai mai mult de 10 minute...grabit, cu ochii pe ceas, pasii tai capata din ce in ce mai multa amploare si in cateva minute esti in bulevard...claxoane...frane...nervi...instinctiv, iti intorci privirea spre locul care se afla doar la cateva sute de metri de forfota orasului si te gandesti ca poate asa pierdem zilnic Raiul...


Dupa o astfel de dimineata, realizezi ca Dumnezeu este mai aproape de tine decat credeai si ca doar poluarea din noi ne face sa nu Il putem atinge. Mare pacat!


Vara e la inceput de drum, teii sunt in floare si azi noapte Dumnezeu a facut din nou ceai de tei...oriunde va aflati, merita sa luati o pauza si sa va bucurati de o gura de arome proaspete...va garantez ca avem cu totii loc in Rai, pentru ca Dumnezeu este generos...doar vedeti ce multe flori sunt prin tei...si albine...si vrabii...si suflete iubitoare de aer proaspat si inmiresmat.

marți, 2 iunie 2009

Cum poti face un catelus fericit

Cei care au trecut mai intai pe la poze, vor sa stie ce face catelusul...e fericit sau are inimioara franta?!

Daca sunteti din categoria celor care mai intai citesc cartea si pe urma vad filmul, ramaneti aici, pentru ca vreau sa va spun povestea catelusului, nu schiop ci doar un pic trist.

Tot cautand inimioare pentru campania Inima Copiilor si unde altundeva decat in casa mai intai, am vazut cum catelusul meu pufos e trist ca nu l-am bagat in seama cam de mult...si nu numai ca e trist dar are si o inima mare si rosie cu care vrea sa faca o fapta buna.

Dar cum e necuvantator si nelatrator, nu stie cum sa imi atraga atentia...doar sta cuminte si asteapta sa iau eu o decizie...asa ca am luat aparatul de fotografiat, i-am schimbat un pic pozitia si l-am tras in poza....mi se parea mie, in timp ce il fixam in obiectiv, ca urechiusa stanga prinde un pic de culoare...e modul lui de a-mi arata ca i-a trecut supararea...acum sta fericit la locul lui si asteapta sa ii spuneti daca e un catel frumos sau nu...va rog frumos, sa aveti mila de el si sa nu mi-l intristati din nou....tocmai mi s-a descarcat aparatul si pana sa ii fac o alta poza mai dureaza....admirati-l si daca va place de el, in loc de os de ros sa - i lasati un mesaj....il transmit eu dupa ce intru cu un simplu click aici

luni, 1 iunie 2009

La multi ani pentru copii si pentru adultii copii!

Azi, fie ca sunt mari, fie ca sunt mici, toti copiii ar trebui sa se joace...nu singuri ci impreuna cu parintii lor...orice joc e binevenit....o leapsa, un sotron, fatea ascunselea, tara... tara vrem ostasi!...sa sara coarda....sa alerge....sa rada....daca vedeti un copil trist nu ezitati sa il antrenati in joaca voastra...

LA multi ani! si azi...si maine...si poimaine...mereu....eu, tot jucandu-ma, am gasiti la biserica unde merg duminica la Sfanta Liturghie, imediat dupa slujba...o mare inima....si m-am gandit sa o trimit la Inima Copiilor iar acestia sa primeasca 2 euro pe ea...sau poate chiar mai multi....doar se vede cat de multe inimioare sunt in poza...unele la vedere...altele bat la unison in piepturilor micutilor voluntari....acestia, au ca tema de casa, cautarea altor inimioare...lcum le gasesc, le trimitem...trimiteti si voi inimioarele care va ies in cale sau admirati-le pe cele trimis deja.

Cum am gasit inima, puteti vedea si voi daca dati click aici.

Multe inimioare vedeti si aici

La ce e buna o amintire sau jurnal de voluntar

"Nu voi arunca niciodata valiza cu fluturi, amintirile"...sunt primele cuvinte, drept motto, scrise intr-un jurnal adolescentin...se pare ca am hotarat foarte bine atunci, pentru ca amintirile scrise sau doar pastrate cu grija in memorie, puse la treaba, au dat rezultate frumoase...fluturii au iesit la lumina si incolonati in spatele fluturasului dardindar s-au pus pe strans sms-uri....

Joaca a inceput pe 9 mai la Lantul solidaritatii de la IHTIS...am cumparat o bicicleta, a avut loc un concurs, bicicleta a ajuns la un baietel voluntar iar din acest moment...fluturii amintiri au dat navala...nu au mai vrut sa stea cuminti in valiza si poznasi s-au cocotat pe monitor, au luat in stapanire si tastatura...fluturas langa fluturas au scris o poveste...a bicicletei...au inceput sa se agite si sa dea telefoane si mailuri.... sa stranga in echipa alti fluturasi simpatici si inimosi...au apelat la cei mai apropiati din familie, prieteni si colegi, reusind in cateva zile sa formeze o intreaga echipa de fluturasi voluntari...unul m-a ajutat cu editarea povestii (Adrian, sotul meu)....altul, fluturas si tatic inimos, le-a printat (Adrian, simpaticul director de la Fabrica de Timbre)...o fluturasa zglobie si frumusica mi-a dat si ea o aripioara de ajutor (fosta mea colega Luminita)...Irina, o alta fluturasa frumusica si mamica (tot o fosta colega) mi-a editat borderourile ... o fluturasa cofetar (care mi-a daruit in schimbul unei povesti, 6 prajituri cu care sper ca i-am bucurat pe fostii colegi).....doi fluturasi taximetristi (unul de la Meridian altul de la Cobalcescu care au acceptat sa primeasca povestile in masinile lor si sa le ofere clientilor) ...fluturasul Oana (nepoata mea) m-a ajutat cu fotografiile, fluturasul Adrian (administrator blog ZBB) impreuna cu un fluturas care nu a vrut sa-si desconspire identitatea (inalt, blond, simpatic si binevoitor care ne-a intampinat la ZBB) m-au sustinut si mi-au gasit trei fluturasi voluntari (Simina, Vlad si Andrei).

Cu asa ceata de fluturasi, cu file de poveste scrisa imediat sub sigla campaniei Inima Copiilor (ii multumesc inimosului Alexandru Popa pentru rapiditatea cu care mi-a trimis mailul cu imaginea campaniei) am pornit sambata la pranz spre ZBB... acolo impreuna cu cei trei fluturasi volunatri am strans in jurul nostru alti fluturasi bloggeri sau nu dar donatori cu siguranta....am distribuit 200 de povesti, am strans pe loc 50 de sms-uri si alte 150 de promisiuni ca vor dona de la cei care nu aveau credit pe cartela...am cunoscut oameni simpatici...am cumparat cu o poveste o carte "Tehnica reporterului junior" de Razvan Bucsoiu (nu am foto cu el, dar am cu prietenul sau....cred ca Oana se uita dupa bloggerii cu telefon si a uitat sa-l fotografieze pe scriitor)...am primit in schimbul unei povesti o fotografie de la un blogger fara telefon (asa mi-a spus..asa va spun si eu)...m-am conversat cu cea mai darnica donatoare de sms (a donat de 3 ori) bloggerita de la Cenaclul de seara ... am aflat de la Suzana si Ioana de Prin-inima-Bucurestiului ca se pregateste un mare concurs pentru liceeni, in toamna, iar la final, cireasa de pe tort a fost intalnirea cu doua bloguri Orasul lui Bucur si Artistig.blog....simpaticul domn bucurestean m-a ghidat catre simpaticul artist Popescu, care nu a stat prea mult pe ganduri si afland despre campania Inima Copiilor nu a ezitat sa imi doneze un tablou...

La randul lui si blogul meu a daruit ...si nu putea altceva, decat un dar care ii este foarte drag....5 carti: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu " (multumesc prietenei mele care mi-a oferit 100 de lei si Librariei Sophia ca au program si sambata...nu aveam acasa decat un exemplar din carte...pe celelalte 4 le-am cumparat din mers).

Pentru ca nu pot lipsi prea mult de acasa, la ZBB m-am jucat doar 2 ore....asa ca sunt foarte multumita de rezultate....am zburat pe urma spre City Mall unde am predat tabloul primit, o poveste si sms-urile voastre...ii rog pe cei ce au promis ca vor suna, sa nu isi uite promisiunea....bineinteles, daca le-a placut povestea....

...si nu uitati, campania Inima Copiilor continua ...memorati sms 858 si donati ca dar din dar 2 euro pentru inimile copiilor nostri sau daca aveti o inima mai larga nu ocoliti celelalte variante de donatii....eu merg cu voluntariatul mai departe si va invit sa vedeti in urmatorul post ce am facut duminica pentru aceasta campanie.

Tot ce v-am povestit puteti vedea daca dati click aici .....in ce stare a ajuns tabloul la Inima Copiilor, vedeti aici


Puteti sa va imprieteniti si sa aflati mai multe despre bloggerii pe care i-am intalnit la ZBB, daca le vizitati blogurile:
Cenaclul de seara ...Orasul lui Bucur ..... Aristig.blog....Prin-inima-Bucurestiului

Imediat ce ii identific si pe ceilalti bloggeri donatori, cu care m-am intersectat la ZBB, revin sa ii prezint.

Din inima, le multumesc tuturor celor care au facut posibila realizarea proiectului DARDINDAR...am demonstrat in felul acesta, ca daca vrei sa faci o fapta buna nu ai nevoie decat sa iti urmezi instinctul, sa ai prieteni si sa crezi in ceea ce faci...porneste la drum si Dumnezeu iti scoate in cale tot ceea ce iti este necesar ...eu asa am facut...

Cu drag,
Adriana