marți, 29 septembrie 2009

Spre ce alergi?

140 km la ora...zapada...betie...actiune...cuvinte cu lama de cutit...de multe ori asa este tineretea...urmeaza apoi spre sfarsitul vietii rugaciunea...

"Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni"...asta in cazul fericit in care, dupa o astfel de actiune exista viitor.

Cele scrise de Catalin, mi-au amintit de un motociclist tanar pe care l-am vazut acum un an la recuperare...era in carucior...accidentul nu se produsese din vina lui dar cel vinovat era la fel de tanar...cu viteza in sange...nu stiu catre ce se grabea...posibil catre o actiune similara cu cea scrisa in postul mai sus mentionat.

Orice text care ma "pune pe ganduri", imi place...m-as bucura sa fie doar fictiune pentru ca altfel e cam dureros.

Noutati despre nepotii Clubului Dardindar

Am postat un anunt important referitor la Cosmina (are nevoie urgenta de un medicament FUNGIZONE)
Am scris aici http://ai-suflet-bun.blogspot.com/

Daca doriţi să ajutaţi:

Raiffeisen Bank RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891 titular Neagu Steluţa (mama Cosminei)
Telefon: 0723 914 273

Multumesc.

luni, 28 septembrie 2009

Doua bilete sau Andrei despre Bach, in penultima seara de Festival

"Concertul a fost minunat si s-a incadrat in seria de concerte "teme clasice in prelucrari moderne".

Cum poate fi Bach transpus in muzica moderna?- simplu- iei un pian, un contrabas si chemi in ajutor percutia. O combinatie aparent ciudata, dar cand este sustinuta de o orchestra puternica, totul este perfect, fara ca Bach sa-si piarda din stralucire.

Multumesc pentru bilete. Stiu ca le-ati daruit cu bucurie pentru ca au adus bucurie!"

Andrei Aiordachioei, 13 ani, elev doar de un an la Liceul de Muzica, studiaza cornul si este posesor a patru premii:

  • martie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza zonala, Bucuresti;
  • aprilie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza nationala, Alba Iulia;
  • aprilie 2009: Premiul II – Concursul de solfegistica, editia a VIII-a, Bucuresti;
  • iunie 2009: Premiul I – Concursul national de interpretare instrumentala “Marele Premiu al Palatului National al Copiilor”, Bucuresti.

FratiiAiordachioiei

Pe Andrei il stiam de pe blogul Isabellei. Cand am primt joi, in dar, doua bilete la Festival, eram sigura ca vineri seara va fi o seara de bucurie, urmand sa-i povestesc si doamnei de unde am primit biletele, cum a fost concertul.

Cu sot plecat in delegatie, am inceput sa -mi sun rudele, prietenii, fostii colegi...era pacat ca cel de-al doilea bilet sa nu fie folosit...adulti cu totii, a fost greu sa gasesc o seara libera la careva...mi-am amintit de Andrei, am sunat-o pe Isabella, am aflat numarul Iulianei (mamica lui Andrei)...am sunat si raspunsul a fost DA...stia si unde va fi concertul ...stia si programul...am avut senzatia ca doar telefonul meu astepta...fiind vorba despre un copil, i-am daruit ambele bilete si bine am facut, ulterior afland ca merge insotit de tatal sau...oameni potriviti, la locul potrivit (doar ati citit ce mi-a scris Andrei despre concert...pai eram eu in stare sa fac asa o caracterizare?!)

Seara de vineri, a fost intr-adevar o bucurie...un dar din dar...o intalnire cu oameni frumosi prin simplitate, bun simt si credinta...am petrecut o ora in compania Iulianei si a lui Razvan, mezinul familiei...mi-a fost usor sa-i recunosc pentru ca stiam multe despre ei...in plus aveau cu ei si vioara, Razvan tocmai terminase orele de studiu.

La fel ca si mine, poate ganditi ca o familie din zilele noastre, cu trei copii, toti probabil viitori mari artisti, doi muzicieni si unul pictor, nu poate sa fie decat o familie bogata...surpriza...nu sunt bogati asa cum ne imaginam noi bogatia...sunt bogati, semanand cu cei trei tineri despre care auzim mereu la sfarsitul Sfintei Liturghii: "mai frumosi erau cei trei tineri hraniti cu seminte decat cei hraniti cu multe desfatari". Sunt bogati sufleteste si tot ce fac, fac cu gandul la Dumnezeu.

A cantat si Andrei la Festival..mi-ar fi placut sa il ascult live, in data de 16 septembrie, in Piata Festivalului:


Vineri seara, ajunsa acasa, am ascultat Bach la casti...v-am invitat si pe voi doar-daca-va-place-muzica_si am recitit povestea lui Andrei, scrisa de Isabella

Ovidiu: ochi albastri ca cerul de vara

Ochii sunt oglinda sufletului...ochii sunt si o poarta catre suflet...privindu-i in ochi, nu iti mai vine sa ii uiti...sunt copii curajosi care au nevoie si de noi.

1Ovidiu

Poate nu aveti acum timp sa cititi un articol mai lung...imediat dupa articol, veti intalni o parte dintrea acesti copii curajosi, cu speranta in priviri: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/27/stelutele-de-mare-copiii-si-parintii-din-vitrina-bravi-prizonieri-de-spital

duminică, 27 septembrie 2009

Scrisoare catre o inima mare

Draga Isabella...imi vine sa te imbratisez ...nu stiu daca ai apucat sa citesti mailul pe care ti l-am scris aseara...iti scriam si despre cum m-a intampinat ieri Ovidiu...m-a topit pustiul asta...acum, citind ce ai scris tu, incep sa cred ca acesta este darul lui...sa topeasca inimile noastre, uneori inghetate...la fel ca si Stefanel...alt topitor...la fel ca si Maria Narcisa, Fabian si Andreea.

Imi doresc si eu, la fel ca si tine sa fie topite multe inimi pentru ca si eu am scris cu ceva timp in urma :

"Nu cred ca toate aceste mici amanunte sunt intamplatoare; cred ca le genereaza Acelasi Duh Sfant care face sa se miste tot Universul, altfel cum toti cei despre care am vorbit si inca multi altii, avand in vedere credinciosii de la Campulung, fara sa ne cunoastem, ne-am strans in jurul unui sfant?!... si mai cred ca sunt minuni zilnic, la tot pasul, pe care insa noi nu le vedem, pentru ca suntem prea grabiti."

Pe blogul meu, http://ai-suflet-bun.blogspot.com/, care se doreste a fi un frate mai mic, as indrazni sa spun, al blogului tau, am scris la intrare:

"Fie ca rugaciunile Maicii Domnului si ale Sfantului Mucenic Fanurie, sa aduca alinare tuturor celor necajiti iar pentru nepotii Clubului Dardindar sa stranga cat mai multe matusi si unchi cu suflet mare si bun"

De fiecare data cand am mers la spital l-am luat si pe acest sfant cu mine, la fel cum o port pe Maica Domnului: in gand, in cuvant, incerc si in fapta...m-am gandit ca un sfant copil-adolescent va mijloci pentru acesti copii la Bunul Dumnezeu...va mijloci si pentru parintii lor care au nevoie de multa rabdare si dragoste...va mijloci si pentru noi, cei care, trecand in vizita pe blogul tau, nu incetam a reveni...sa cerem fiecare, daca nu am facut-o pana acum, binecuvantare de la duhovnicul nostru pentru aceasta actiune comuna...asa vom reusi mai usor.

Pe voi, dragi cititori ai blogului meu, va invit sa indrazniti a-i cunoaste pe toti acesti copii curajosi pe care i-am pomenit mai sus...o parte dintr ei sunt si pe blogul meu http://ai-suflet-bun.blogspot.com/

Multi copii curajosi gasiti pe blogul Isabellei http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/27/stelutele-de-mare-copiii-si-parintii-din-vitrina-bravi-prizonieri-de-spital/#comments

Alti copii curajosi, gasiti in fiecare scoala, in fiecare spital din tara...indrazniti sa-i cunoasteti...pana la urma Isabella este si ea un simplu om, cu doar doua maini si doua picioare dar cu o inima cat mii de inimi.

Doamne, ajuta-ne sa indraznim spre Slava Ta!

Sfantul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfantul Antim Ivireanul s-a nascut la 1650 in Georgia, sau Iviria, numindu-se din botez Andrei. A cazut de tanar rob la turci si, dupa eliberare, a trait ca monah pe langa Patriarhia Ecumenica, invatand carte si arta sculpturii in lemn, a picturii, broderiei si caligrafiei.

Domnitorul Constantin Brancoveanu l-a adus in Muntenia in 1690, in scopul realizarii planurilor sale culturale. Aici a invatat limba romana si a inceput opera de tipograf, ca ucenic al lui Mitrofan, fost episcop de Husi.

In 1691 ia conducerea tipografiei bucurestene, prima carte tiparita fiind "Invataturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon". Au urmat "Slujba Sfintei Paraschiva si a Sfantului Grigore Decapolitul" (1692) si "Psaltirea romaneasca" (1694).

Intre 1696 si 1704 este egumen la Snagov, unde - in primii cinci ani - va tiparii 15 lucrari : sapte in greceste, cinci in romana, una in slavona, una in slovo-romana si una in greco-araba. Dintre cele romanesti amintim : "Evanghelia" (1697), "Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu" (1698), "Invataturi crestinesti" (1700), "Floarea darurilor" (1701), cunoscuta pentru continutul ei moralizator etc. Si-a creat ucenici, cei mai importanti fiind Mihail Stefan si Gheorghe Radovici.

sursa:http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/72953-pe-27-septembrie-pomenirea-sfantului-ierarh-martir-antim-ivireanul-mitropolitul-tarii-romanesti

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Sfantul Voievod Neagoe Basarab

Neagoe Basarab, din tineretile sale, inainte de a ajunge domn al Tarii Romanesti, a crescut in grija invatatului Macarie de la Bistrita, a invatat limbi straine, a injugat la osteneala carturareasca si duhovniceasca a tiparirii celor trei carti de baza din randuiala slujbelor bisericesti si a crescut o data cu zidirea Manastirii Dealu! Fericite vremi de sfintenie, carturarie si ctitorie!

sursa: http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/73097-sfantul-voievod-neagoe-basarab

Doar daca va place muzica

Va amintiti o intrebare: Va place Brahms?...este titlul unui film...am inceput asa, ca sa nu credeti ca am vrut sa fiu originala cand am scris titlul postului anterior...pur si simplu am vrut sa stiu daca va place...Bach...Daca raspunsul este da, mergeti mai departe...si mai departe...si mai departe...daca raspunsul este nu...puteti alege orice altceva din arhiva sau puteti merge in vizita pe alte bloguri.

Dedicatii pentru: Isabella, Iuliana, Timotei, Andrei, Razvan, Maria (Dili), Tania (Libraria Sophia), Up date ora 20:50: Cornelia Elena

Ce ma uneste cu cei mentionati?!...dragostea...de Dumnezeu...de oameni...de frumos...la fel cum sunt convinsa ca simtiti si voi...asadar, daca lasati un comentariu, imediat va trec la randul dedicat...dedicatiilor.

De ce am scris acest post? Va spun maine povestea celor doua bilete primite in dar, care au ajuns sa fie dar din dar...pana atunci, bucurati-va de putina muzica... incepeti de aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/va-place-bach.html

vineri, 25 septembrie 2009

Va place Bach?



continuam aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/tot-bach.html

Donezi 5 minute din timpul tau?

Stefanel are nevoie de rugaciunile noastre...astazi ar fi trebuit sa plece de la spital...din pacate, ramane, pentru ca rezultatele analizelor nu sunt cuprinse in limitele normale...se mai intampla dupa cura de citostatice..."a intrat in aplazie", m-a anuntat Alexandra, mamica lui, acum cateva minute...nu are pofta de mancare...e nervos...Stefanel va implini luna viitoare 2 ani, pe 26 octombrie...dupa cum vedeti e nascut intr-o zi mare...avem doi sfinti pe care sa-i rugam sa mijloceasca la Bunul Dumnezeu: Sfantul Apostol Stefan si Sfantul Mare Mucenic Dimitrie...il avem si pe Sfantul Mare Mucenic Fanurie...o avem in primul rand pe Maica Domnului...daca ne oprim 5 minute la rugaciune, sunt convinsa ca va simti si Stefanel.

Pentru a-l cunoaste mai bine, cititi si postarile de aici:
http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/STEFANEL

Primul raspuns

Henry de Montherlant, Serviciu Inutil:

"Cand vei fi fericit, sa stii ca esti si sa nu-ti fie rusine sa marturisesti o stare atat de demna de stima"

Henry de Montherlant (1896-1972), romancier, eseist si autor dramatic, nume de prima marime a literaturii franceze din secolul XX, cunoscut prin opere ca: „Visul” (1922), „La fintinile dorintei” (1927), „Micuta infanta de Castilla” (1929), „Celibatarii” (1934), „Serviciu inutil” (1935), „Fetele” (4 volume; 1936-1939), „Regina moarta” (1939), „Orasul al carui print e un copil” (1951), „Port-Royal” (1954), „Don Juan” (1958), „Un asasin imi e stapin” (1971).

Inca patru citate care isi asteapta autorul, se gasesc aici: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/va-provoc-la-cautari.html

Daca nu stiti cine si unde a scris, reveniti...urmeaza bineinteles si celelate raspunsuri.

luni, 21 septembrie 2009

Va provoc la cautari

Caut o poezie pe care am scris-o pe la 18 ani...i-am promis Mariei. (Dilimache, NU PUN LINK PENTRU CA VREAU SA IMI STEA CITITORII PE LOC...HMM...MAI BINE ZIS PE BLOG)...tot rasfoind caiete si foi volante, am dat peste randuri transcrise din carti...va provoc la cautat prin memorie sau prin carti sau pe net sau suna un prieten...cine si unde a scris?

1. "Cand vei fi fericit, sa stii ca esti si sa nu-ti fie rusine sa marturisesti o stare atat de demna de stima"

2. "Viata seamana cu un joc de-a "toata lumea castiga": te imbogatesti intotdeauna cu ce dai; egoistul e un sarac"

3. "E adevarat ca simt o bucurie atat de vie ca exist, incat uneori ma indoiesc daca nu incepusem sa doresc a exista, inca de pe cand nu existam"

4. "A crea inseamna a da o forma propriului tau destin"

5. "Cele doua calitati ale operei de arta sunt: sa fie indescriptibila si inimitabila"

vineri, 18 septembrie 2009

Sa ne rugam pentru MARIA NARCISA

Am aflat de la mama Cosminei ca a aparut o problema in cazul MARIEI (crede ca este vorba despre un atac cerebral).

Rugaciunile noastre ii vor fi de folos MARIEI.

Up date: ora 14.00
Nu a fost atac cerebral, am vorbit acum cateva minute cu mama Mariei...de dimineata, Maria nu putea sa vorbeasca, avea mana si piciorul inerte...o paralizie virala...acum face tratament si este un pic mai bine...sa ne rugam in continuare pentru ea. Doamne, ajuta!
Up date: ora 20.00 Am fost la spital..Slava Domnului, Maria si-a revenit! Mamica ei va multumeste ca i-ati fost alaturi cu rugaciunea.

PAGINA MARIEI:http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/MARIA

marți, 15 septembrie 2009

Un pic de muzica

Am aflat ca:

În cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu” are loc şi binecunoscuta şi deja tradiţionala serie de evenimente denumită „Piaţa Festivalului” (Piaţa George Enescu din Bcureşti), în perioada 11 – 20 septembrie.

Mâine, 16 septembrie 2009, la ora 16.30, în Piaţa Festivalului George Enescu (parcarea de vis-a-vis de Ateneu/Hotelul Hilton), Andrei susţine un recital. Intrarea este liberă.

AndreiAiordachioiei1

Andrei are are 13 ani, este elev la Liceul de Muzică George Enescu din Bucureşti. Andrei este olimpic naţional la corn. La nici un an de când a început să studieze acest instrument.

Pe blogul Isabelei gasiti toate informatiile despre acest baiat talentat http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/15/stelutele-de-mare-canta-andrei/

luni, 14 septembrie 2009

duminică, 13 septembrie 2009

Ti se pare grea crucea ta? Mihai ce sa mai spuna?!

Incepand de maine, voi adauga inca patru nume la pomelnicul ce il dau cand merg la Sfanta Liturghie: trei la vii si unul la adormiti: Mihai, Robert-Marian si Raluca Ana-Maria, pentru ca ma rog la Dumnezeu sa le aline durerea...Valentina, sotie si mama, care de trei saptamani a plecat de langa ai ei.

Am aflat despre familia lor aseara si tot incerc sa gasesc cele mai potrivite cuvinte pentru a va convinge sa ii ajutati...nu stiu ce as putea sa spun mai mult decat a scris Isabela...acest barbat, Mihai, are de purtat o mare cruce...fara ajutorul Lui Dumnezeu si a celor ce cred in El, nu o va putea duce si e pacat, pentru ca de el se agata doua suflete: baietelul are 8 ani si fetita doar 3 saptamani...va rog, pentru cateva minute sa intrati pe blogul Isabelei:

http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/12/valentina-a-fost-in-urma-ei-raluca-ana-maria-21-de-zile-orfana-de-mama-in-urma-ei-robert-marian-8-ani-orfan-de-mama/

ING Bucureşti – Sucursala Floreasca

Cont RON: RO 28 INGB 0000 9999 0048 0460

Titular: Palanici LILI Mihai


sâmbătă, 12 septembrie 2009

Unui copil care astazi implineste 14 ani

Dragul meu,

De ceva vreme ma tot gandesc ce dar sa iti fac anul acesta, in vremuri de criza: ceva ieftin dar scump...iarta-ma, daca te-ai asteptat, atunci cand ai deschis plicul, sa gasesti bani in el...stiu ca la asta te-ai gandit cand ai vazut ca este un plic voluminos.

Sper sa citesti scrisoarea si sa nu te fi grabit sa arunci plicul proaspat desfacut, undeva, intr-un loc unde sa uiti de el.

As fi vrut sa iti cumpar "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie", dar m-am gandit ca obisnuit cu mess-ul si cu jocurile pe calculator, nu au nici o sansa sa fie citite.

Varsta pe care o implinesti astazi, nu este nici mare, nici mica...este poate doar o granita intre copilul care erai si adolescentul care vei deveni...este o perioada poate dificila dar frumoasa...tot ce conteaza este ca depinde doar de tine ca anii care vor urma sa fie ani buni...te asteapta un nou an scolar...te asteapta noi provocari iar la finalul lui un nou drum catre alti colegi.

De cele mai multe ori, lucrurile ies bine la final, atunci cand pui inceput bun...darul meu, pentru tine, de ziua ta, se vrea un inceput bun...ti-am pus in plic o intamplare adevarata despre un sfant pe care l-am cunoscut vara aceasta...nu intamplator vreau sa incepi cu aceasta intamplare...sfantul de care iti spuneam a fost si el copil la fel ca si tine...a fost adolescent, cu toate ca ma indoiesc ca acest cuvant era folosit pe vremea aceea...mai repede as spune tanar...pe urma a devenit sfant.

Stiu ca iti place istoria, asadar am adaugat si o carticica; gasesti in ea viata acestui sfant...initial doream sa iti cumpar o carte mult mai groasa dar m-am gandit ca poate crezi ca la varsta asta, Dumnezeu este mult prea complicat pentru tine...viata unui sfant copil cred ca te va atrage mai mult.

Pentru ca tot incepe scoala, nu ti-ar strica niste exercitii: imediat dupa viata sfantului urmeaza ceva ce ti se va parea ca este o poezie cu multe strofe; se numeste Acatist...vreau sa te rog sa iti faci timp 40 de zile pentru el...doua strofe pe zi...un Condac si un Icos....in total sunt 13...asta inseamna ca in 39 de zile l-ai parcurs de 3 ori...in a 40-a zi sa-l mai citesti inca o data in intregime...si ca sa fiu sigura ca nu tragi chiulul, te rog sa copiezi zilnic, intr-un caiet, ce ai citit in acea zi...stiu ca te intrebi de ce te rog sa faci asa...exersand, inveti...si in plus dupa ce trec cele 40 de zile de antrenament, sunt convinsa ca apare si darul pe care ti l-ai fi dorit sa il primesti astazi...asa ca intelegi ca am si eu nevoie de o dovada ca m-ai ascultat.

Inchei, spunandu-ti o anecdota: un tanar absolvent de facultate a primit in dar de la tatal lui o Biblie..."doar atat?!"... s-a infuriat tanarul si a pus-o pe un raft in biblioteca...nu a deschis-o foarte mult timp, pana cand intr-o zi, cautand o alta carte, a trebuit sa o dea la o parte...din Biblie a cazut un cec si o scrisoare..." fiul meu, iti doresc ca cele 50. 000 de lire pe care tocmai le-ai primit sa te ajute sa pornesti in viata mult mai usor decat am pornit eu...tata"...lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii tanarului devenit adult...tatal lui nu mai era, ca sa ii multumeasca...in schimb, cu acest cec isi putea achita o mare datorie pe care o avea la banca... dupa aceea, timp de cateva saptamani, a citit toata cartea pe care a primit-o in dar de la tatal lui.

Pentru ca am avut si eu varsta ta, sa stii ca nu ma supar daca acum nu vei aprecia darul meu...nici daca la sfarsitul celor 40 de zile, caietul va fi gol si carticica necitita...sunt rabdatoare si revin cu acest dar si la anul si... La multi ani!

Viata sfantului http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/73089-sfantul-fanurie-viata-si-patimirea si acatistul http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67066-acatistul-sfantului-fanurie.

Intamplarea http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/sfantul-mucenic-fanurie-grabnic.html

vineri, 11 septembrie 2009

Bach



continuam aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/concert-bach.html

Papache

Am primit ieri o invitatie de la Mariana... sa dau si eu raspuns la o intrebare: Ce este prietenia?

Cel mai bine ar fi putut sa raspunda la aceasta intrebare, un bun prieten, plecat acum 5 ani spre alte orizonturi: mi-l imaginez cum sta la taclale cu ceilalti prieteni plecati...cum strange noi prieteni si leaga noi prietenii...era prieten cu oamenii...era prieten cu noi, copiii... era prieten cu noi copiii deveniti adolescenti si apoi adulti...era prieten cu natura...iubea muntele si marea...era amator de muzica buna si carti de calitate...pe langa faptul ca era un bun prieten era si un bun interlocutor...nu te puteai plictisi cand se punea pe vorba...era ca un magnet...prietenii lui chiar daca nu se cunoasteau initial, deveneau prieteni intre ei...era un iubitor de frumos si de bun simt...era un suflet tanar...usa lui era mereu deschisa si oricand, un prieten calator gasea un loc de odihna pentru perioade mai lungi sau mai scurte...

Pentru toate aceste daruri, Dumnezeu l-a rasplatit cu o sotie inteleapta si doi copii buni...acestia i-au inteles pasiunile si l-au sustinut...stiti doar ca artistii sunt foarte sensibili.

Va invit pe blogul meu cu poze, la un vernisaj...REMEMBER PAPACHE: http://adriana-doarpoze.blogspot.com/

joi, 10 septembrie 2009

De cate ori am spus astazi multumesc

Pai, sa incep numaratoarea: de dimineata lui Sorin, cand mi-a spus ca are 100 lei pentru Fabian (aseara stiam de 50 dar se pare ca au facut pui...oameni buni colegii lui de serviciu)...doamnei de la ghiseu dupa ce mi - a achitat mandatul on-line...Postei Romane ca are acest serviciu si ca nu a avut azi probleme in retea...domnului care vindea struguri in piata si cand i-am spus ca vreau ciorchini frumosi pentru un copil bolnav, mi-a dat cativa bonus...soferului de la autobuz ca m-a asteptat...doamnei de la metrou care a inteles ca pentru o mamica cu un copil bolnav, doua calatorii sunt echivalentul a doua paini...lui Ionut si prietenului sau, care au acceptat sa fie curieri, in tren, parca de la vagonul 10 pana la vagonul 2, pentru ca nu as fi ajuns sa ma intorc la timp cu mancarea pentru Fabian (era 12.55 cand i-am urcat in tren...vagonul lor era la locomotiva si chioscul in capatul celalat al peronului...am facut repede si o poza ...am coborat...m-am felicitat ca inca mai pot alerga...am cumparat mancarea si cand am vazut ca mai am 1 minut si cale lunga ...am zis: Doamne, ajuta-ma!...pe scara urmatorului vagon, doi baieti...la o tigara...au luat pachetul...am sunat-o pe mamica lui Fabian...mi-a zis ca ne-a vazut de la geam...cat am stat de vorba a ajuns si mancarea...si in final un mare multumesc lui Dumnezeu...ca nu mi-a scos niciodata in cale oameni rai.

Acum sa va mai spun despre Fabian...e intelept copilul asta...la metrou a vazut in chioscul de pe peron ceva cu multe E-uri...vroia si el...i-am zis ca nu e bine la boala lui sa manance chimicale...mi-a raspuns:
- Am inteles!...si gata, nu a mai cerut...eu ma asteptam la smiorcaieli ...tavalit pe jos...asa fac unii copii de5 ani...atunci am plusat si i-am mai spus ceva...cand i se face pofta sa manance ceva de genul ala, sa isi imagineze ca inauntru este ceva cu gust rau (am folosit un cuvant urat dar nu vreau sa il scriu) chiar daca ambalajul este frumos...imi pare rau ca nu i-am facut o poza in momentul cand a zis din nou: am inteles!

Am uitat sa va mai spun despre inca un multumesc...tot lui Dumnezeu...intr-o ora, de la 12 la 13 am reusit sa ajungem de la spital la gara, in tren...interval in care am facut si poze, am vorbit...am fost si intr-o mica excursie...cand am traversat pasarela la metrou la Piata Victoriei..veti vedea in poze ce surpriza placuta am avut.

V-am spus ca am vorbit pe drum...uitati ce am aflat: Fabian este nascut pe 7 martie...pe fratele cel mai mare il cheama Stefan...e nascut pe 19.01.1992....pe cel mijlociu il cheama Tudor si e nascut pe 08.01.1999 (are platfus..1,55 m si are nevoie de ochelari...intra anul asta clasa a 3-a)...pe mamica lor o cheama Gabriela (06.12.1972) si pe tatic Florin (10.04.1971)...pentru a trece prin iarna, au nevoie si de lemne...

Si au nevoie si de rugaciunile noastre...la Sfantul MASLU...la Sfanta LITURGHIE...si in orice zi.

Daca aveti ceva sa le trimiteti, pana pe 24 septembrie vor fi acasa...pe langa Rupea, judetul Brasov...nr. de telefon: 0762.781.566...adresa o puteti obtine si de la mine...email adriana.dardindar@gmail.com

Am postat pozele aici: http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/09/blog-post.html

Despre FABIAN am aflat de la Isabela: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/20/stelutele-de-mare-fabian-despre-cum-m-a-facut-k-o-un-pusti-de-5-ani-bolnav-de-cancer/

miercuri, 9 septembrie 2009

Concert Bach

Părintele Atanasie Ştefănescu

Sunt oameni care scriu atat de frumos despre alti oameni, incat ti-ai dori sa ii cunosti si pe cei care scriu si pe cei despre care scriu.

Din pacate pentru noi, pe parintele Atanasie Stefanescu, nu il mai putem cunoaste aici...din fericire, putem spera ca se va ruga si pentru noi de dincolo de nori.

Va las bucuria sa il descoperiti, asa cum am facut-o si eu, citind cele scrise de Diana Maria.

Am retinut cateva cuvinte de folos:

“În viaţă, sunt lucruri esenţiale, importante şi secundare. Esenţial este să crezi în DumnezeuImportantă este profesia… Dar şi viaţa de familieŞi secundar este tot ce ţine de biologic... Şi, din nefericire, oamenii trăiesc in secundar."

Cu ce valori operezi, aşa rezultate obţii… Şi oamenii nu operează cu valori frumoase…”

"Cei mai mulţi oameni cred că credDAR, când vine o adiere mai puternică, se clatină…"

"Noţiunea de Dumnezeu e indisolubil legată de noţiunea de neam şi de individ. "

"Uniformitatea este moarte.. Fiecare cu rolul lui.”

"Seful se impune prin virtute!

"Totul începe de la mărturisire, spovedanie, cum se spune în popor. Confiere! Ca să clădeşti, trebuie aşternut curat, temelie solidă. Nu poţi porni altfel! Confiere faţă de duhovnic, care are puterea de a lega şi de a dezlega greşelile şi păcatele oamenilor… Şi, când ai conştiinţa că ai aşternutul curat, atunci poţi să clădeşti.”

Strengar mare, Fabian

Am fost ieri la spital si l-am salutat si pe FABIAN…i-am dus o bluza de la o doamna din blocul meu…s-a imbracat cu ea si am facut poze…isi doreste tare mult un aparat de fotografiat…mi-a zis ca ma lasa sa il pozez doar daca ii promit ca ii aduc unul…pana la urma am scapat fara sa promit…nu de alta dar mie imi place sa imi onorez promisiunile si nu am vrut sa il dezamagesc…dar daca are cineva un aparat de dat, m-as bucura sa il primeasca Fabian.

Azi m-a sunat mamica lui si mi-a spus ca s-ar putea sa plece maine si cum nu are decat haine subtiri la ea, i-ar fi de folos ceva mai gros...are 1,60 cu 65 kg…la picior poarta 37…raspunde la nr. 0762.781.566…am postat nr. de telefon numai dupa ce i-am cerut permisiunea.

Pentru perioada cat sta acasa, mi-a dat si adresa unde am putea sa-i trimitem cate ceva…daca doreste cineva, astept mail la adriana.dardindar@gmail.com

Pe mamica lui Fabian o cheama Gabriela...o asteapta acasa inca doi baieti...trei, daca il punem la socoteala si pe sot ...acesta lucreaza cu ziua pe unde se nimereste...am aflat ceva si despre ceilalti doi copii: pantofi 41 si 36...le-ar fi de folos.

Sfintii si Dreptii Parinti Ioachim si Ana



Ziua bunicilor lui Hristos


click aici

marți, 8 septembrie 2009

SUNT SOLIDARA CU COPIII CURAJOSI

Sper ca povestea mea sa ii ajute pe toti copiii bolnavi…mi-a trebuit mult curaj sa-mi infrang emotiile si sa o scriu:

Nasterea Maicii Domnului

"Nasterea ta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Si dezlegand blestemul, a dat binecuvantare; si stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica" -Tropar, glasul al 4-lea

Acatistul Nasterii Maicii Domnului http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67207-acatistul-nasterii-maicii-domnului

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Povestea mea in 4 minute (am cronometrat)

Dragi bloggeri, am mare nevoie de ajutorul vostru; am 42 de ani, din care 35 mi i-am petrecut, periodic, prin spitale: cand aveam 7 ani mi s-a imbolnavit mama (o boala care o ducea in fiecare an la spital; a murit cand eu aveam 17 ani)...cand aveam 15 ani s-a imbolnavit fratele meu (aceeasi boala cu a mamei mele, tot periodic internat in spital)...cam tot pe atunci...cand aveam 18 ani o buna prietena suferea o criza de rinichi (a stat cateva saptamani in spital)...cand aveam 27 de ani, s-a imbolnavit tata (dupa mai multe internari si o pareza, inima i-a cedat dupa 3 ani)...cand aveam 34 de ani, matusa mea si-a fracturat piciorul (a fost internata 3 saptamani)...cand aveam 37 de ani, un bun prieten (de fapt as putea spune un tata adoptiv) s-a imbolnavit de cancer (a murit in aceelasi an si azi ii facem parastas de 5 ani)...cand aveam 39 de ani, aceeasi matusa a fost intepata la picior de o insecta si am luat din nou drumul spitalului...cam trei luni...dupa o scurta pauza (din primavara pana in vara) a suferit un accident vascular...era vara anului 2007, 28 august, trecusem cu ceva luni peste 40 de ani...cam in aceeasi perioada, o fosta colega se imbolnavea si ea (a murit la scurt timp)...anul trecut, in primavara -vara, dupa ce unchiul meu, sotul matusii era sa plece (Slava, Domnului ca ne-a scos in cale o minune de doctor!), a recidivat si boala fratelui meu (asa se intampla periodic cam la doi ani)...daca am uitat pe cineva, imi cer iertare.

O experienta proprie, traita la 10 ani, cand m-am imbolnavit de R.A.A. (reumatism), m-a facut, ca de fiecare data, cand cineva cunoscut era internat in spital, sa consider ca e nevoie si de mine acolo (am mai scris acum cateva zile); as putea spune ca sunt cateva obiective, pe care le cunosc destul de bine in Bucuresti: doua dintre ele ar fi spitalele si oficiile postale.

Pe langa traumele pe care mi le-au creat aceste drumuri prin spitale, mi-au dat in schimb si ceva: rabdare, puterea de a nu intoarce capul atunci cand vad un bolnav grav, credinta ca nici cel mai bun medicament, daca nu e insotit de rugaciune si dragoste, nu poate sa faca minuni...toate acestea m-au ajutat sa fiu pe rand o fiica buna, o sora buna, o nepoata buna, o prietena buna...pana la un punct am fost si un postas bun...dupa acel punct, am avut curajul sa accept ceea ce mi-a dat Dumnezeu de dus.

De aproape o saptamana, mai precis de la ziua mea (26 august - Sf.Adrian), am mai pornit catre un spital...acolo mi-am facut cativa prieteni (copii curajosi...am uitat sa va spun ca bolile ereditare ale familiei mele, m-au facut sa imi pierd curajul de a avea copii...cu toate acestea, Dumnezeu cred ca m-a iertat, altfel nu pot sa explic cum am lipici la copii...incepand cu perioada cand eram copil, aveam grija de copiii mai mici de la bloc...pe urma, un pic mai mare, copiii pe care ii ajutam la lectii...au urmat nepotii mei si copiii prietenelor mele...copiii de la biserica...iar acum o luna, sa nu radeti, am intalnit un sfant mucenic copil: Fanurie).

De ceva timp, ma tot intreb: ce fac mai departe?!...sunt nascuta vinerea pe la ora 20, poate acesta este motivul pentru care, la ora asta inca mai scriu...si mai am un motiv...vreau sa va rog ceva...dar intai sa va mai spun ceva...un adult, cand se imbolnaveste, are in spate experienta de o viata, care il invata cum sa se lupte cu boala...un copil, cand se imbolnaveste, nu prea are experienta dar are inocenta si sprijinul Lui Dumnezeu si al adultilor...toate bolile sunt urate cand e vorba despre un copilas...sunt insa patru boli pe care eu le consider groaznice: imunodeficienta umana, cancerul, bolile de inima si bolile psihice.

Daca copiii sunt bolnavi, avem si noi adultii o mare vina: greselile noastre, fie ca provin din abuzuri, fie ca provin din neglijenta fata de mediul inconjurator, fie ca sunt cu stiinta sau fara stiinta, trebuie sa avem curajul sa ni le asumam si sa le indreptam, pe cat ne sta in putinta.

Este cineva dintre noi care sa poata spuna ca nu stie nici un copil bolnav?!...sa se considere un om fericit... sincera sa fiu, nu prea cred ca exista un astfel de om...pentru acest motiv, imi permit nu sa va rog ci sa va implor: FITI SOLIDARI TREI ZILE CU ACESTI COPII CURAJOSI!...scrieti un post pe blog, prin care sa va exprimati compasiunea si solidaritatea cu ei...lasati apoi trei zile blogul propriu sa se odihneasca si faceti vizite virtuale la cei pe care ii urmariti sau va urmaresc...invitati-i sa fie solidari ...din toti acesti 35 de ani de colindat prin spitale am experimentat ceva ce stiam din carti: AM DOBANDIT DARUIND.

Intotdeauna trebuie sa existe si exceptii...cei care pe blogurile voastre ne prezentati cazurile copiilor bolnavi, continuati sa o faceti...noi ceilalti, in timpul castigat prin mica pauza, ne vom ruga pentru ei, ne vom gandi cum sa ii ajutam.

Pe cei care doresc sa ia aceasta pauza, cat de mica (fie si numai pentru un minut), ii rog sa lase la comentarii link-ul catre postarea prin care isi exprima solidaritatea...cand merg la spital, vreau sa le vorbesc copiilor despre voi... despre mine, nu e nevoie sa pomeniti...doar din cand in cand, sa imi zambiti...pe 15, cand revin pe blogurile mele, va voi povesti ceva: ce am primit in schimbul unui zambet.

Eu voi lua o pauza pana pe 15 septembrie, in memoria bunului meu prieten si tata adoptiv Papache, cel mai mare copil pe care l-am intalnit pana acum. si a fostei mele colege -suflet de copil si ea. Dumnezeu ii are cu siguranta in paza Sa!

Sa nu uitati..pe 8 septembrie sarbatorim Nasterea Maicii Domnului, pe 9 septembrie ii sarbatorim parintii, pe Sfintii si Dreptii Parinti Ioachim si Ana iar pe 14 septembrie postim pentru Inaltarea Sfintei Cruci...Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa fim crestini si cu fapta!

vineri, 4 septembrie 2009

Femei din viata mea

"Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit” – Richard Wurmbrand.

Astazi si eu ma gandeam ca nu as vrea sa ajung sa ma intrebe Dumnezeu: ”bine, bine, ti-ai facut blog…ai ajutat pe cineva cu el?!”…poate din cauza asta, ieri dupa ce Alexandra si Stefanel s-au urcat in ambulanta, am simtit o mare bucurie…ca i-am cunoscut si eu…si stii ce am mai simtit…adevarul din “daruind vei dobandi”…culmea e ca atunci cand am vrut sa imi aleg un nume pentru blog, am ales "daruind vei dobandi"…era luat…atunci am zis …sa fie dardindar…nimic nu e intamplator…Isabela, ti multumesc ca m-ai primit in echipa…m-as bucura sa o cunosc si pe prietena ta…pana o voi intalni, salut-o tu si din partea mea pe Olga (sunt convinsa ca are suflet de copil, din cauza aceasta mi-am permis sa o tutuiesc).

Isabela si Olga http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/05/18/safeguarding-the-rights-of-others-is-the-most-noble-and-beautiful-end-of-a-human-being/

Exercitii libere

De multa vreme imi doream sa strang toate locurile prin care ma plimb pe net si de unde invat mereu cate ceva de folos pentru suflet...astazi am reusit sa imi indeplinesc visul...mi-am facut un blog, ca un indreptar de comportament...e un blog pe care voi exersa smerenia, postarile zinice cuprinzand doar un minim de exercitii, pe care in felul acesta, ma oblig sa nu le mai omit din programul meu zilnic...am constatat ca incepe sa imi dea tarcoale o mare ispita...tot incercand sa salvez eu lumea (ceea ce practic este imposibil), am cam uitat de hrana sufletului meu.

Daca sunteti in acelasi gand cu mine, va invit sa-mi fiti colegi aici:

http://invat-sa-fiu-buna.blogspot.com/

Doamne, ajuta sa ne fie cu folos!

Bulgarele de zapada

Ieri, in timp ce Stefanel se pregatea de plecare, am observat ca mamica lui, Alexandra, era diferita fata de cum am vazut-o la prima vizita si asta nu doar din cauza ca acum are parul scurt si ii sta foarte bine; era o schimbare venita din interior si am inteles-o in momentul in care Alexandra mi-a spus ca acasa nu are prieteni.

Toate bagajele cu care a plecat Alexandra acasa, sunt convinsa ca i-au adus o stare de liniste sufleteasca si i-au inlaturat pentru o vreme grijile dar cred ca i-au adus ceva mult mai mult: siguranta ca acum, cateva suflete s-au transformat din necunoscuti, in prieteni.

Pe coridorul spitalului, in drum spre ambulanta, una dintre doamnele care au ajutat-o pe Alexandra sa duca bagajele, vorbea despre rautatea din zilele noastre, care la fel ca un bulgare de zapada, dupa ce intai a fost mititel devine ditamai uriasul...eu sunt din fire optimista si nu retin decat lucrurile bune iar la cele rele ma straduiesc sa vad partea buna...in cazul Alexandrei, bulgarele mic a fost scrisoarea trimisa Isabelei...rostogolita, ea a strans cativa oameni, oamenii au actionat si rezultatul s-a vazut pe parcursul celor noua zile de spitalizare...un urias bulgare de bunatate...

M-a cucerit Alexandra, inca dinainte de a o vedea la spital saptamana trecuta...am vorbit cu ea la telefon cu doua zile inainte de a veni si dincolo de griji, am inteles ca are mult bun simt ceea ce ma face sa repet ce am scris ieri: cand o veti suna sa o intrebati de ce are nevoie, insistati...eu am rugat-o sa nu se rusineze de cei care vor sa o ajute, dar nu stiu daca imi va asculta sfatul...asadar, insistati si daca nu aflati din prima, reveniti cu un telefon: 0727.205.695


Pentru donatii folositi: Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX
Titular: Ciocoi Alexandra

Am fost inspirata ieri si am luat si aparatul de fotografiat cu mine, gasiti pozele si doua filmulete, la postarile din 3 septembrie de aici:
poze http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/09/alexandra-si-stefanel-vor-sa-va-spuna.html
film http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/09/bucurie-mare-pleaca-stefanel-acasa.html

joi, 3 septembrie 2009

Alexandra si Stefanel sunt astazi bucurosi

ne spun ceva aici: http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/09/alexandra-si-stefanel-vor-sa-va-spuna.html

ne arata de ce aici :http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/09/bucurie-mare-pleaca-stefanel-acasa.html

Vesti noi

...despre Stefanel, Fabian si Andreea trei dintre nepoteii Clubului Dardindar, le gasiti aici :

http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/FABIAN

http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/STEFANEL

http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/ANDREEA

Daca esti si tu membru in club, vei intra sigur pe paginile lor....daca nu esti , te rog sa intri si sa te gandesti daca nu ti-ar placea sa ni te alaturi intr-o fapta buna...nu sunt singurii copii pe care vrem sa ii ajutam.

miercuri, 2 septembrie 2009

Pentru cei care azi s-au intors din concediu

BannerFans.com

si sa va invit sa imi fiti colegi si prieteni in Clubul

BannerFans.com
As vrea sa va scriu despre fiecare copil pe care l-am intalnit saptamana trecuta, la Budimex...fiecare copil cu povestea lui...fiecare copil cu sau fara mamica lui langa el...fiecare copil, dincolo de diagnosticul care parca il eticheteaza...chiar ma gandesc sa nici nu mai scriu diagnosticul...in primul rand pentru ca sunt niste denumiri care mie imi fac parul maciuca si in al doilea rand pentru ca eu refuz sa ii vad pe acesti copii ca pe niste oameni bolnavi...pentru mine sunt niste copii curajosi, de la care noi avem multe de invatat...va spun doar atat...pentru o perioada sau mai multe, acesti copii sunt cazati la Budimex, la oncologie sau pediatrie...au zile si bune si rele, dar atunci cand zilele sunt bune, nu se cramponeaza de cele rele...rad...se joaca...deseneaza...lipesc hartii colorate....fac bratari...citesc...sunt copii...

Atunci cand intr-o familie apare o boala, fie ea cat de mica, apar si probleme colaterale: mama trebuie sa stea mai mult cu copilul la spital...unii tati, mai slabi de inger, se sperie de noua situatie si se pierd cu firea...sa ne rugam pentru ei, cred ca ar fi de mare folos...din nou mama trebuie sa stea mai mult prin spital cu copilul bolnav...la intoarcere afla si ca nu prea mai e nevoie de ea la serviciu...din nou mama si copilul stau prin spital...rudele si prietenii (nu generalizez, dar de multe ori se intampla asa) nu mai suporta atata suferinta si incet, incet evita familia copilului bolnav...si atunci, mama si copil sau tata si copil ( sa nu ne amagim ca doar barbatii sunt slabi de inger) se trezesc ca traiesc prizonieri in propria lor viata...spitalul devine a doua casa...personalul medical, a doua familie...necunoscutii se transforma in unchi si matusi pentru copii.

Va mai retin doar un minut sa continuati aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/si-sa-va-invit-sa-imi-fiti-colegi-si.html

marți, 1 septembrie 2009

Iti multumesc

Isabela, ca te agiti atat de mult si ne dai si noua un impuls sa iesim din trandaveala.

Maria, ca nu stai pe ganduri cand e vorba sa faci un banner.

Oana, Ioana, Simona (fara blog), Simona (care tine harta sa nu cada), Sim, Sorin ca v-ati documentat...Sorin, dupa cum i-ai scris lui Fabian, SUNT CONVINSA CA TI S-A LIPIT DE SUFLET.

Prietenelor mele si nepoatei, care au sarit sa-mi dea o mana de ajutor cand au aflat despre Stefanel...in felul acesta s-au mai bucurat si alti copii.

Daca am uitat pe cineva...iertare...multumesc tuturor care prin fiecare lucru aparent marunt, dovediti ca va pasa.

Isabela, sunt convinsa ca si Fabian va fi bine... stii ca mie partea cu rugaciunea imi este cea mai draga …mai ales ca la fel ca la Stefanel (SteFAN...FANurie) am sesizat si la FAbian…FAnurie…raman la o parere pe care mi-am format-o de ceva timp…toti copilasii astia bolnavi, indiferent de spitalul in care se afla, nu numai ca sunt curajosi (eu citesc de ceva timp vietile sfintilor si am vazut acolo ce inseamna curajul) iar de cand am citit despres sfantul FANURIE, sfant copil -adolescent mi se consolideaza si mai mult ideea ca acestor copii, noi le suntem foarte datori…din cauza nesabuintelor noastre, a risipei, a egoismului de multe ori si a indiferentei…asa ca sa nu ne amagim ca noua ne este mila de ei…ei ne deschid noua o usa, depinde de noi daca vrem sa intram sau nu…pentru moment, aceasta usa se confunda cu usa spitalelor…usa asta, la randul ei deschide alte usi…sa dea Dumnezeu, sa creasca numarul celor dornici sa ajute si micii pacienti sa se faca cat mai repede bine!

Pentru mine, conteaza si simplul fapt, ca inainte de a iesi de pe blogul meu, veti citi ce am scris aici http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/08/vreau-sa-va-conving-ca.html

Crezi in minuni?

Up date 27 august 2010 http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/08/un-bun-prieten-sfantul-mucenic-fanurie.html

In anul 1500 d.Hs
, intr-o pestera, cativa pastori au gasit moastele Sfantului Mucenic Fanurie, avand pe piept o piele de dobitoc pe care era scrisa viata sa...de retinut o scurta intamplare:

Acesta, copil fiind, cu inca 12 frati, ramane la 12 ani fara tata...mama, pe care o considera o sfanta, noaptea dansa intr-o carciuma...copilul afla si cu durere in suflet o striga, in timp ce aceasta tocmai dansa plangand...auzindu-i vocea, mama cade la pamant si moare.

Viata, plina de sfintenie pe care a trait-o pe pamant pana la 19 ani, ii aduce, pe langa darul de a imblanzi fiarele si de a vindeca muti si surzi, si cel mai mare dar, in ceasul mortii primind raspuns de la Dumnezeu la o mare rugaminte: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si strigare, fa ca tot cel ce va face o turta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va avea. Acestea zic, sa fie spre iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa" si atunci s-a facut un tunet din cer si s-a auzit glasul Domnului astfel: "Fie Fanurie dupa cuvantul tau si tot cel ce te va chema pe tine in ajutor sa fie ascultat de mine si tu vei fi ajutorul celor in nevoi"

In anul 2007, in Duminica Pogorarii Sfantului Duh, Prea Sfintitul Calinic sfinteste la Campulung Muscel, un paraclis aflat intr-o cladire din lemn, in care a functionat pana acum 3 ani o crasmă. Parohia unde se gaseste acest paraclis, il are ca ocrotitor pe Sfantul Mucenic Fanurie. Preotul care slujeste la paraclis se numeste Ionut Popescu.

In anul 2008, la 16 septembrie (Sf. Mare Mucenita Eufemia, Sf. Mucenita Meletina) pe blogul lui Laurentiu, este postat un articol referitor la Sfantul Mucenic Fanurie.

In ziua de 27 iulie 2009 (Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon), in biserica Sfanta Vineri-Berceni, dupa ce am citit "Imnul Acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului", (fara sa stiu de la inceput, locul unde am stat cand am citit imnul acatist, este chiar in dreptul frescei cu Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon) am vazut in biserica, picturile cu Maica Domnului, cu Sfanta Ecaterina si cu Sfantul Mucenic Fanurie (m-a impresionat tineretea lui si mi-am propus sa aflu mai multe despre el; ajunsa acasa, rutina zilnica mi-a schimbat hotararea).

In ziua de 2 august 2009 (Duminica Inmultirii painilor)
, dupa slujba Sfintei Liturghii la care am participat la biserica Sfanta Ecaterina, paraclis al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, am primit de la mama Xeniei, icoana Sfantului Mucenic Fanurie. Aceasta a primit-o de la un calugar de la Manastirea Posaga si dorind sa-mi faca un dar, a ales dintre icoana cu Sfanta Mucenita Sofia cu fiicele sale si icoana Sfantului Mucenic Fanurie, pe cea de a doua, gandindu-se ca eu nu am copii.

In ziua de 3 august 2009 (Cuviosii Isachie, Dalmat si Faust; Sfanta Salomeea Mironosita) la ora 11.52 am postat pe blog cum a intrat acest sfant in casa si inima mea...la ora 1.08 pm, deci la aproximativ o ora dupa postul meu, pe blogul lui Laurentiu, parintele Ioan (Ionut) Popescu, de la Camulung Muscel, posteaza un mesaj prin care solicita ajutor pentru construirea bisericii, paraclisul devenind neincapator in timpul slujbelor....la ora 15.23, Maria, autoarea altui blog, imi lasa un comentariu in care include si adresa spre blogul de unde a preluat reteta pentru turte....acest blog, este chiar blogul lui Laurentiu..in acest fel, am aflat despre parintele Ioan...l-am contactat telefonic, i-am spus despre intamplarea mea si i-am promis ca voi posta pe blogul meu mesajul domniei sale. Am aflat ca parintele Ioan are 27 de ani si 3 copii: Maria, Fanurie si Serafim si ca doreste ca pe langa biserica sa construiasca si un asezamant, care sa gazduiasca 10 copii nevoiasi.

In data de 6 august 2009 (Schimbarea la Fata a Domnului), dupa slujba, m-am intors la biserica unde am vazut icoana (mi-a fost teama sa nu fie o confuzie)...am mers la locul unde credeam ca este...acolo este pictata Sfanta Xenia, nume purtat si de fetita prietenei mele, cea care mi-a daruit icoana...Sfantul Mucenic Fanurie (27 august), fiind pictat in imediata apropiere, pe unul dintre stalpi. Vecin de stalp, il are pe Sfantul Prooroc Ilie (20 iulie)...vecin de calendar, il are pe Sfantul Mucenic Adrian (26 august)...m-au izbit aceste invecinari, pentru ca pe mine ma cheama Adriana si uneori mi se mai spune si Ilie sau Iliuta.

In data de 7 august 2009 (Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla) m-am reintors si am fotografiat icoanele sfintilor cu care Sfantul Mucenic Fanurie se vede zilnic in aceasta biserica...am avut impresia ca toti sfintii din rugaciunile mele erau prezenti acolo...toti sfintii fotografiati imi sunt foarte aproape de suflet...incepand cu sfantul Antonie cel Mare, al carui acatist l-am citit cativa ani in fiecare zi de marti si ajungand la Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.

Pe blogul lui Laurentiu, unde a postat parintele mesajul, scrie asa: "Prietenilor dragi, Ileana şi Adrian, pelerini in Rhodos pe urmele Sfântului Fanurie" si "Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!"...prin mama Xeniei, Sfantul Mucenic Fanurie, vecin de calendar cu Sfantul Mucenic Adrian...vecin in biserica Sfanta Vineri -Berceni cu Sfantul Mare Prooroc Ilie, m-a determinat sa ma alatur si eu acestei fapte.

Nu cred ca toate aceste mici amanunte sunt intamplatoare; cred ca le genereaza Acelasi Duh Sfant care face sa se miste tot Universul, altfel cum toti cei despre care am vorbit si inca multi altii, avand in vedere credinciosii de la Campulung, fara sa ne cunoastem, ne-am strans in jurul unui sfant?!... si mai cred ca sunt minuni zilnic, la tot pasul, pe care insa noi nu le vedem, pentru ca suntem prea grabiti.

Daca vom invata ca toti sfintii, in biserica, sunt acoperiti de dragostea Maicii Domnului si indrumarea Fiului Sau si vom proceda la fel si noi in fiecare zi, terminarea bisericii de la Campulung Muscel, ce are ca ocrotitor pe Sfantul Mucenic Fanurie, va fi posibila poate mult mai repede decat au sperat credinciosii de acolo si poate prin milostivirea lui Dumnezeu, vom capata si noi, precum sfintii, raspuns bun la Judecata de Apoi.

Daca ai avut rabdare sa citesti ce am scris, ingaduie-mi sa te rog ceva: gandeste-te la tine, rugandu-te mai intai sa-ti lumineze Dumnezeu mintea...chiar daca ai ratat postul Adormirii Maicii Domnului, gandul tau sincer, ca o mica rugaciune, iti va fi ascultat si-ti va pune la indemana doua mari daruri...lacrimile si spovedania...nu le ocoli...singura saracie pe care ne-o doreste Dumnezeu, este cea de pacate...in schimbul ei ne daruieste numai bogatie...tot ce avem nevoie ca sa fim fericiti primim inca din viata de aici cu conditia de a lasa deoparte orice grija si de a ne incredinta gandurile, faptele si toata viata noastra in Mainile Sale.

Ii multumesc Bunului Dumnezeu, pentru toate clipele grele din viata mea si la fel ca Sfantul Mucenic Fanurie, Il rog si eu sa ierte pacatele neamului meu si ale familiei mele...cu bucurie, simt ca pe ale mele le-a iertat de mult si le iarta de fiecare data, incepand din clipa cand cu durere in suflet si cu lacrimi ce nu se mai opreau, mi-am doborat mandria si mi le-am spovedit duhovnicului meu, unul din cei doi stalpi principali ai vietii mele.

Am scris toate acestea, dupa ce am cerut binecuvantare de la parintele meu, avand convingerea ca este datoria mea de crestin ortodox, sa nu pastrez doar pentru mine ceea ce mi s-a intamplat. Doamne, ajuta!

Viata sfantului http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/73089-sfantul-fanurie-viata-si-patimirea si acatistul http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67066-acatistul-sfantului-fanurie.

Mesajul postat de parintele Ioan http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/09/16/acatistul-sfantului-fanurie-ajutorul-celor-in-nevoie/

Daca vrei sa ajuti,gasesti aici mai multe variante http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/daca-vrei-sa-ajuti.html

Argument

In timpul unui an calendaristic am marcate patru momente cand este timpul potrivit sa incep ceva...la inceputul anului ...pe 20 ianuarie...la inceputul Postului Pastelui si la 1 septembrie.

Anul Nou, ne indeamna pe toti sa schimbam cate ceva pe ici pe colo...pe 20 ianuarie mai prind cate un an la viata...cand incepe postul ma pregatesc sa schimb raul pe bine... si vine toamna cu indemnari de pus mana pe carte...pentru ca am trecut de varsta inceputului de an scolar dar pentru ca inca dorinta de invatatura exista si este mare...autodidacta, voi incepe de maine scoala...incepe anul bisericesc si pentru ca inca mai exersez schimbarea mea, vreau sa nu fac lucrul acesta de mantuiala si primul manual va fi chiar calendarul biserices...fiecare zi va fi o noua lectie, cu ajutorul sfintilor sarbatoriti...si pentru ca blogul meu e dar din dar, zilnic la eticheta INVAT SA FIU MAI BUNA veti gasi cate ceva din ce am invatat in ziua respectiva.

Orarul meu de astazi cuprinde:

http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/prima-mea-zi-de-scoala.html

http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/un-nou-bisericesc-incepe-astazi.html

http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/cel-mai-bun-manual-sfanta-scriptura.html

Doamne, ajuta!

Prima mea zi de scoala

Anul bisericesc si impartirea lui

Rugaciunea de marti

Evanghelia zilei

Sfintii zilei: Sf.Cuvios Dionisie Exiguul
Cuv Simeon Stalpnicul si mama sa Marta

De la citit la practica: http://ai-suflet-bun.blogspot.com/

Darul meu pentru voi: http://cartea-de-pe-blog.blogspot.com/

„Ziditorule a toată făptura, Cel ce timpurile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne mântuieşte pe noi“ (Minei pe Septembrie, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003, p. 12.)

Un nou an bisericesc începe astăzi

Un nou an bisericesc începe astăzi
Prima zi din Anul bisericesc este 1 septembrie, pentru că, după Tradiţia moştenită din Legea Veche, aceasta a fost prima zi a creaţiei

Conform Sfintei Scripturi, Mântuitorul Şi-a început activitatea pământească atunci când, intrând în sinagogă, a citit cuvintele Proorocului Isaia, care profeţeau despre Sine: „Duhul Domnului peste Mine este, pentru ca M-a uns ca să binevestesc săracilor“, tot în luna septembrie. O altă semnificaţie legată de acest termen derivă din faptul că de la 1 septembrie romanii calculau anii Indictionului.

Din punct de vedere social, în vechime, dar şi acum, anul avea alte repere. Erau cele două sărbători, cea de primăvară, a Sfântului Mucenic Gheorghe, şi cea din toamnă, a Sfântului Dimitrie. Aceste praznice, care se suprapuneau peste anotimpurile în care încep şi se încheie muncile agricole, aveau în vedere activitatea umană legată de cultivarea pământului.

Sfinţii Părinţi au rânduit ca în perioada toamnei să se citească pericopele evanghelice cu bogatul nemilostiv, cu bogatul căruia i-a rodit ţarina, cu tânărul bogat, pentru a căuta să sensibilizeze pe cei avuţi, fiindcă se apropia iarna şi pentru cei săraci era foarte greu.

De asemenea, în prima zi a Anului bisericesc se săvârşeşte o slujbă de mulţumire specială, prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvântarea, pentru ca această nouă perioadă în care intrăm să fie pentru noi un nou parcurs duhovnicesc în care să ne putem desăvârşi.

Anul bisericesc urmăreşte evoluţia evenimentelor din viaţa şi activitatea Mântuitorului

Anul bisericesc începe pe 1 septembrie şi ţine până pe 31 august şi diferă de anul civil, care începe la 1 ianuarie, pentru că urmăreşte evoluţia evenimentelor din viaţa şi activitatea Mântuitorului. În centrul Anului bisericesc se află sărbătoarea Învierii Domnului, în funcţie de care Anul bisericesc se împarte în trei perioade, numite după cartea principală de slujbă: perioada Triodului, perioada Penticostarului şi perioada Octoihului.

Prima lună din Anul bisericesc cuprinde sărbătoarea începutului mântuirii noastre, adică Naşterea Maicii Domnului: „Acest nou an bisericesc este un an al mântuirii. De aceea, prima sărbătoare mare din luna septembrie este Naşterea Maicii Domnului, în ziua de 8 septembrie, pentru că 8 este cifra veşniciei. În ziua a opta a Anului bisericesc avem această sărbătoare ca să ne arate nouă că Anul bisericesc este anul mântuirii, căci prin Maica Domnului a venit Mântuitorul lumii“, după cum explica anul trecut, pe 31 august, PF Patriarh Daniel, în cuvântul de învăţătură rostit la Mănăstirea Ţigăneşti.

Pe parcursul unui an bisericesc se rezumă lucrarea de mântuire de la creaţie şi până la sfârşitul lumii. Biserica Ortodoxă marchează aceste lucruri prin sărbătorile prăznuite în lunile de început şi final de an. Astfel, Anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15, şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 29 august, cel mai mare prooroc de până la venirea Mântuitorului. Aceste două sărbători ne vorbesc despre viaţa veşnică, fiind vorba de două morţi, Adormirea Maicii Domnului, care mijloceşte pentru noi, cu rugăciunile sale, şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei, care mijloceşte pentru acei oameni care s-au pocăit pentru păcate, dar nu au mai avut timp să facă şi fapte bune. Propovăduirea pocăinţei, condiţie pentru intrarea în împărăţia cerurilor, ne arată tocmai venirea împărăţiei lui Dumnezeu, încheierea veacului acestuia şi începutul eshatonului.

Slujbă de Te Deum, la Catedrala patriarhală

Astăzi, în Catedrala patriarhală, după Sfânta Liturghie, începând cu orele 11:00, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia slujba de Te Deum cu ocazia începutului unui nou an bisericesc.

Anul acesta, la 1 septembrie, este sărbătorit pentru prima oară Cuviosul Dionisie Exiguul, părintele erei creştine şi al dreptului bisericesc, canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din 8-9 iulie 2008.

Proclamarea solemnă a canonizării Cuviosului Dionisie Exiguul a avut loc la 26 octombrie 2008, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala patriarhală, cu prilejul prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.

SURSA aici.

Cel mai bun manual: Sfanta Scriptura

"Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii (Tânărul cel bogat)

Matei 19, 16-26

În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un tânăr oarecare şi I-a zis: Învăţătorule bun, ce să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El i-a zis: de ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu; iar dacă voieşti să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile. Care, a zis el? Iisus i-a răspuns: să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu fii martor mincinos; să cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Tânărul I-a zis: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele; ce-mi mai lipseşte? Atunci Iisus i-a spus: dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi vinde-ţi averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi-Mi urmează Mie. Tânărul însă, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Atunci a zis către ucenicii Săi: adevărat vă spun vouă că un bogat cu anevoie va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. Ucenicii Lui, auzind aceasta, s-au tulburat foarte tare şi I-au zis: cine poate atunci să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputinţă, însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă."

Nu ne putem mântui numai prin evlavie, ci e nevoie şi de milostenie

Tot din Evanghelia acestei duminici mai aflăm un alt adevăr, deosebit de important: că nu este suficient să fii evlavios şi virtuos, nu e suficient să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu minţi, să nu înşeli, să nu mărturiseşti strâmb, adică nu este suficient să te abţii de la rău, ci trebuie să faci şi mult bine, ca să fii desăvârşit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârşi acest tânăr bogat era milostenia, ajutorarea săracilor. Tânărul din Evanghelie era un om evlavios şi moral, dar zgârcit. Bogatul evlavios şi corect din punct de vedere moral, era, totuşi, în adâncul inimii lui, un om iubitor de averi şi nemilostiv. Iar Mântuitorul îi spune că va fi desăvârşit când va fi milostiv şi darnic. Astfel, imediat se constată dificultatea tânărului de a se dezlipi de lucrurile limitate şi trecătoare, de a renunţa la cele pământeşti pentru a avea comoară cerească, adică de a renunţa la ceva pentru a se uni cu Cineva. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că nu ne putem mântui numai prin evlavie, dacă nu suntem şi milostivi, mai ales când dispunem de multe bunuri materiale. Când nu avem nici un bun material, milostenia noastră se arată prin cuvântul mângâietor, prin fapta şi sfătuirea bună, prin rugăciunea pentru altul, printr-o vorbă de încurajare, prin cuvântul de consolare, dar, când avem avuţii materiale, milostenia se arată mai ales prin ajutorarea săracilor. De aceea, Biserica nu a cultivat numai Liturghia, ci şi filantropia, ajutorarea celor nevoiaşi, atât duhovniceşte, cât şi material. Tânărul bogat primeşte sfatul de a renunţa la agonisirea sa materială, pentru a dobândi comoară spirituală în inima lui, căci toate cele materiale acumulate de noi sunt ameninţate de risipire, numai fapta bună are calitatea de a se imprima în sufletul nostru ca o lumină ce ne însoţeşte în veşnicie. „Invitaţie la o legătură de iubire veşnică cu Dumnezeu“ Sfatul Mântuitorului, dat tânărului bogat, de a renunţa la ceva, pentru a urma pe Cineva este o invitaţie la o legătură de iubire veşnică a omului cu Dumnezeu Cel bun, Care Şi-a arătat iubirea şi bunătatea Sa în Hristos Cel bun şi milostiv. De asemenea, în cuvintele Mântuitorului vedem şi o prefigurare a Bisericii. „Urmează Mie“ înseamnă: Fă-te ucenic al Meu! Intră în comuniune cu Mine şi în comunitatea celor care Mă urmează! Când îl cheamă pe tânăr să devină ucenic, de fapt îl îndeamnă să devină creştin, să intre în Biserica iubirii lui Hristos, în Biserica iubirii Preasfintei Treimi. Prin aceasta, noi vedem că Mântuitorul îl cheamă pe tânărul care gândea şi acţiona după legile Vechiului Testament să păşească în Noul Testament, să devină următor al Lui şi al Evangheliei Sale. Ca să fii desăvârşit trebuie să fii următor al lui Hristos, trebuie să fii milostiv sau darnic şi să cultivi legătura cu Hristos pentru că El, Dumnezeu-Omul, este, cu adevărat, bogăţia cea veşnică şi nesfârşită a slavei şi fericirii netrecătoare a Preasfintei Treimi. „Să dărâmăm idolii ascunşi în inima noastră“ În sfârşit, din această Evanghelie mai învăţăm că nu este uşoară schimbarea vieţii omului şi orientarea ei pe calea desăvârşirii, că fără luptă şi întristare nu este posibilă părăsirea căilor greşite. Foarte adesea ne întristăm când Hristos, prin Evanghelie, ne cheamă să ne schimbăm viaţa, să dărâmăm idolii ascunşi în inima noastră, adică patimi camuflate, şi să lăsăm să vină în locul lor iubirea şi lumina lui Hristos. Totuşi, toate sunt cu putinţă când căutăm sincer viaţa veşnică şi cerem ajutorul lui Dumnezeu. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca şi noi, cei ce ne aflăm în căutarea mântuirii, să putem împlini sfaturile cele bune ale lui Hristos-Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin!

Intreg articolul este aici.