
Sfantul Apostol Andrei ne-a învăţat şi pe noi să credem în Dumnezeu, ne-a crestinat.
Sfantul Apostol Andrei este ocrotitorul romanilor iar ziua de astazi este ziua tuturor romanilor ortodocsi.
Citeste aici si aici



Daca doresti sa ajuti acesti copiii, farmaciile Sensiblu din zona ta sunt locul unde trebuie sa ajungi.Acolo vei gasi simbolul campaniei: un breloc cu monedă pentru cărucioarele din supermarketurile din România inscripţionat cu inima copiilor. El costa doar 3 RON bucata si se gaseste in orice farmacie sensiblu din tara. Astfel tu ramai cu un breloc, iar banutii merg spre cauza reprezentativa pentru regiunea in care tu te afli.
In plus, pentru orice pachet cadou de Craciun vandut in fiecare din cele 6 zone, Sensiblu doneaza 1 leu pentru campania “Fii cu inima alaturi de copii”. La sfarsitul campaniei, fondurile stranse din vanzarile de brelocuri si cadouri vor fi donate catre reprezentantii unor asociatii, clinici si spitale pentru copii cu afectiuni medicale grave din Bucuresti, Transilvania, Oltenia, Muntenia si Dobrogea, Moldova si Banat-Crisana-Maramures.
Fii cu inima alaturi de copii!
Daca esti blogger poti sustine promova aceasta campanie pentru copii folosind urmatorul cod pentru banner.
sursa aici
Asa cum va spuneam aici, de saptamana trecuta am inceput sa trimit mailuri daruri, pe care le veti gasi si daca accesati cuvintul DARURI
Muntele a fost mereu prima optiune la plecarea in concediu. La munte poti merge in orice anotimp.Luna trecuta am petrecut cateva zile minunate la Sinaia. Ne-am plimbat si prin imprejurimi. Am urcat la Babe, si Sfinx. Am facut cateva poze...din pacate cu telefonul, aparatul nostru, simplu de altfel, cu film, n-a vrut sa mai functioneze.
Iti trimit si tie cateva poze. Sus pe munte am vazut niste culori fantastice ale cerului si o liniste extrordinara. As fi vrut sa stau acolo sus cateva zile bune sa-mi pun linistea aceea in suflet si sa o aduc cu mine. Esti mai aproape de cer si timpul sta in loc, esti doar tu si Dumnezeu.La cota 2000, in Sinaia nu m-am putut abtine sa nu strig la sotul meu: ,,Uiti ci culoare are ceru'!, in graiul meu moldovenesc. Mde, ce sa-i fac! asa vorbesc.
Multumesc pentru daruri; sunt absolut minunate.O zi buna si binecuvantata!Te imbratisez cu drag!Doamne ajuta!


Miercuri, 25 noiembrie 2009, la ora 19:00, în Aula Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu va avea loc lansarea cărţii Costel Busuioc, în prezenţa autorului.Evenimentul este organizat de Editura Agnos (cea sub egida căreia apare volumul) şi ASCOR Sibiu, cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului.
Volumul Costel Busuioc cuprinde o serie de convorbiri provocate de Romeo Petraşciuc, discuţii în cadrul cărora tenorul român îşi istoriseşte, cu o savoare rară, mare parte din viaţa sa, cu amănunte picante şi tulburătoare, deopotrivă.
Vor prezenta volumul în discuţie Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula şi Romeo Petraşciuc.
Lansarea va fi urmată de un micro-recital susţinut de Costel Busuioc pentru publicul sibian.
Intrarea la eveniment e liberă.
Sursa informatiilor aici.
Click aici incepand cu ora 19, pentru a asculta conferinta de la lansare a cartii Costel Busuioc.
Va trimit din seara asta darul pentru maine...sunt curioasa in cat timp va ajunge la destinatar (asta, daca vreti sa ma jutati si sa dati mai departe mailul).
Unde, cand si de ce l-am fotografiat pe acest domn, veti afla cu un simplu click pe imagine...indiferent de cata treaba aveti, merita sa faceti o pauza de cateva minute.Sa mai scriu si de blogul dardindar?!...scriu, pentru ca imi place sa scriu si pe el.
PS. Cu ceva timp in urma, i-am cerut permisiunea unei doamne sa scriu despre ea pe blog...a fost curioasa sa stie in ce cartier este blocul...nu am ras, pentru ca nu sunt nici eu departe de astfel de intrebari.
AdrianaAcesta este continutul mailului...am pornit cronometrul, pentru ca sunt curioasa in cat timp prietenul de pe lac isi va primi fotografia si pe aceasta cale...am vazut ca deja mailul a fost citit la Hunedoara...o aruncatura de bat.
Prima mea intalnire cu IHTIS, a fost anul trecut, in octombrie, cand am cunoscut-o pe Mihaela...parca ne stiam din copilarie...mi-a dat o brosura, m-am documentat, mi-a placut telul ei si ne-am reintalnit in februarie. la specatcolul "Suflet langa suflet prin cantec"...pe urma in mai la "Lantul Solidaritatii"...si cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom intalni si in decembrie, pe 3, la Festival..asta cand vorbesc despre intalniri tematice...ne intalnim frecvent in virtual, pentru ca ii citesc blogul si ne-am intalnit inca de cateva ori, ca intre prieteni (face mama ei o salata de gogosari murati de te lingi pe degete!).






S-a nascut de Craciun ! Pe 25 Decembrie 1998 . In 2005 este diagnosticat cu nefroblastom – cancer la rinichi. Acum patru ani a inceput familia Gaju lupta cu boala lui Valentin Cristian. In 2005 face prima interventie chirurgicala la Iasi si un an de zile chimioterapie. La sfarsitul anului 2006 este depistata o alta formatiune tumorala la rinichi, urmeaza alte 12 luni de chimioterapie si o a doua operatie la Iasi. Pe 15 Septembrie 2009 o alta interventie chirurgicala de 5 ore de data aceasta la spitalul Budimex in Bucuresti.
Acum (18 noiembrie) este internat pentru radioterapie la Spitalul Judetean Constanta. Organismul lui Valentin face din ce in ce mai greu fata tratamentelor dure si este in, ceea ce medicii numesc aplazie medulara, adica celulele albe si rosii din sange au scazut la valori extrem de mici, o stare cu riscuri enorme pentru copil.
Valentin a primit concentratul trombocitar, analizele de sange au revenit in limite apropiate de normal, ceea ce a permis externarea copilului. Mama ne-a spus ca saptamana viitoare va trebui sa revina cu Valentin la spitalul Budimex din Bucuresti pentru chimioterapie.
Va rugam sa preluati acest apel si sa intindeti o mana de ajutor familiei asa de greu incercata – tatal a plecat in septembrie la munci agricole in Spania sa obtina un ban, mama este mereu in spitale cu Valentin, iar acasa a lasat o micuta de aproape 2 ani in grija rudelor.
Telefon Gaju Elena: 0720 75 99 45
Cont bancar Gaju Elena: RO 08 RNCB 029 605 365 354 0001
Adresa de domiciliu: Str.Traian, nr.55, sat.Poarta-Alba, Jud.Constanta
Postfaţă scrisă de Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula la cartea Costel Busuioc, preluata de aici
E aproape imposibil să scriu despre un om care m-a făcut să plâng de bucurie. Desigur că pentru oamenii dedaţi la distracţii permanente sau elevări perpetue numele lui Costel Busuioc le va fi trecut numai pe la ureche. Mie mi-a trecut prin inimă. M-a obligat să-mi aduc aminte de toţi românii care, cu dinţii strânşi, hrăniţi de himere pentru a-şi birui sărăcia, au luat drumul unui exil al cărui sfârşit nu poate fi întrevăzut dintru început. Am trăit printre ei, le-am ascultat durerile şi biruinţele, i-am văzut plecând din ţară şi revenind. Oricât de bine ajunseseră, masca de bucurie pe care o atârnaseră de faţa lor la despărţirea de rude cădea la vederea graniţei cu Ungaria, dincolo de care erau toate celelalte graniţe, dincolo de care era „acasă printre străini”. Nici nu mai ştiu ce m-a făcut să urmăresc ştirile vremii, pentru că mai întâi Costel Busuioc a fost pentru români o ştire. Candid ca un personaj bun din poveştile copilăriei, cu nume amirosind a dar dumnezeiesc, din ştire a început să crească omul. Nu bănuiam nicicum dramele şi jovialitatea pe care mi le-au descoperit cartea aceasta de interviuri cu prietenul nostru Romeo Petraşciuc. Dar în cuminţenia soţiei sale, a copiilor, în bunul simţ din gesturi şi priviri am descoperit că Dumnezeu încă ne iubeşte, ridicând dintre noi câte un fir de busuioc, discret şi fremătând de mireasma cerului. Apoi a fost biruinţa. O să credeţi că e puţin lucru ce i s-a întâmplat. Luaţi şi citiţi. Veţi înţelege de unde vine forţa acestei candori care a topit un public format în mare parte din oameni care se depărtaseră constant de România şi de români, care doar în drama terorii de la Madrid ori a câte unui atentat cu bombă ori la bunul simţ european îşi mai aducea aminte de virtuţile care ne leagă ca popoare, ca fii ai lui Dumnezeu.Simplitatea lui Costel Busuioc îi punea vizibil în descumpănire pe autorii de romane ştiriste. Nu avea nimic din ceea ce consumau vedetele. Şi omul mai şi vorbea despre Dumnezeu cu o dezinvoltură uluitoare, ca unul care se află în cordialitate cu El. Şi m-am trezit că mă uit, alături de familie, la finala Fiului lui Babel. Un român vorbea în turnul Babel, în dauna amestecării limbilor, despre Dumnezeu. Şi cânta cu o voce care trecea cu mult peste darurile obişnuite ale exerciţiului în cântare. Şi a venit biruinţa. M-am descoperit cu mâinile ridicate în aer, coborâte să-mi îmbrăţişez copiii care ţopăiau de bucurie. Costel Busuioc trecuse din ştire în istorie! Apoi au început comentariile. Unele mai savante decât altele. Au început laudele, penibile de multe ori pentru o fire aleasă cum se putea bănui a fi cea a unei astfel de voci. Cele mai dureroase mi s-au părut judecăţile emise de cunoscători, parte invidioşi, parte cârcotaşi. Oamenii aceia n-au înţeles că, în esenţă, Costel Busuioc nu era doar o voce, ci un om cu povestea sa de viaţă, care spărsese tiparele pentru că Dumnezeu nu iubeşte tiparele pe care ni le-am construit, care ar fi fost fericit şi bucuros de vocea lui cântându-le copiilor săi, prietenilor, cărând pietre şi zidind. Pe schela de pe care l-a dat jos televiziunea, la apelul unui vecin ce-l asculta de ceva timp, Costel Busuioc era liber. Căţărat pe grilele de valori ale învârtitorilor de vorbe, Costel Busuioc îşi pierdea tocmai această libertate, la care ţinea atât de mult. Dar ca tot ce e minciună, reclamă, comentarea lui şi omagierea media a trecut. Din multele promisiuni primite, Costel Busuioc a rămas cu doar câţiva oameni în jur. Unii de mare omenie. El, el a rămas omul care mă ţine cu braţele ridicate în sus, a victorie. Citind cartea, în forma ei primă şi necizelată, am întâlnit parte din sufletul acestui copil mare. Am râs şi am lăcrimat, m-am cutremurat şi am citit mai departe, iar când cartea s-a încheiat, m-am surpins doritor de a citi mai departe. Şi, îngenunchind, am citit psalmii lui David. Pentru că o astfel de carte îndeamnă la rugăciune, pentru omul descoperit, pentru modul prin care Dumnezeu Se face vădit într-un neam urgisit de propriile vocaţii parcă. Simplu şi fidel cu propria devenire, refuzând să facă mărturisiri care-l dor (are momente când spune ferm: „despre asta nu vorbesc”), conştient că trebuie să rămână egal cu propria viaţă, lipsit de ifose, înconjurat de dragostea familiei şi de respectul comunităţii spaniole parcă mai mult decât româneşti, Costel Busuioc rămâne „o cruce de român”. De ce ni s-au umezit ochii atunci când cânta? Bănuiam noi oare toată zbaterea lui? Vedeam în palmele sale semnul muncii din care s-a desprins ca să cânte şi să ne încânte? În zâmbetul său încurcat la laude era şi ceva din zâmbetul nostru încurcat la dureri? Pentru că, de departe, Costel Busuioc ne-a descoperit cine suntem. La vremea în care cultura cântecului românesc s-a transformat în manelizări penibile, în care caracterul omului contează din ce în ce mai puţin, Costel Busuioc ne-a dovedit că se poate rămâne integru şi atent la detalii sufleteşti. După el au mai fost concursuri în care tocmai caracterul i-a descalificat pe concurenţi, i-a scos din inima ascultătorilor. Pentru că nu vocile le ascultau aceştia, ci inimile lor, ale concurenţilor. Când vorbim despre biruinţa lui Costel, vorbim aşadar despre biruinţa unei inimi şi biruirea unor inimi. Simple şi curate ca ale lui, dovadă că lumea nu s-a pervertit întru totul. Ce face el acum, veţi afla din carte. Întors într-ale sale, face ce poate face mai bine: cântă. Cucernicit de dragostea lui Dumnezeu pentru el. Bucuros că-şi poate creşte copiii fără a mai pierde din ochi creşterea lor, bucuros că stă alături de soţie şi comunitate. Oamenii îl bat pe umăr cu mândrie şi el pare surprins. Surprins de bucurie. Bucuros că Dumnezeu l-a surprins cu un dar atât de plăcut. Pentru că - se simte aceasta în toate -, Costel Busuioc se ştie un dăruit de Dumnezeu. De aceea nu ne-a făcut mândri că suntem români, ci ne-a redat smerenia de a fi români, darul care părea că s-a luat de la noi. O veche poveste basarabeană ne spune că atunci când Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai, Arhanghelul s-a milostivit de ei şi le-a dat două seminţe:una de măr şi alta de busuioc. De aceea mireasma lor rămâne una de Rai. Mie îmi pare că citindu-i răspunsurile omului acestuia la întrebările reporterului, o astfel de mireasmă te cuprinde. Ţi se face dor de Rai! Doar că spre acesta nu mai putem să ne întoarcem, pentru a-l dobândi. Ci trebuie să mergem înainte. De aceea când vorbesc despre Costel Busuioc îmi vine să ţin braţele înălţate. Victoria a trecut, dar rugăciunea ca ea să se repete continuă. Cu smerenie. Şi drag de România…
Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Nascatoare a pricinuit ortodocsilor crestini praznic minunat si a toata lumea. Fiindca s-a facut aceasta într-un chip minunat si este înainte-mergatoare a marii si minunatei taine a întruparii Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrarii s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenita, fiindca mai toata viata a petrecut-o stearpa fara sa nasca prunc, ruga împreuna cu barbatul sau Ioachim pe Stapânul firii, ca sa le daruiasca lor prunc, si fagaduindu-se ca, daca vor câstiga dorirea, îndata vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel nascut. Si asa a nascut pe ceea ce s-a facut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împacatoarea si împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oara a lui Adam cel cazut si a scularii si a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare Maria.Când a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o pe ea în ziua de astazi în Templu. Si plinindu-si fagaduinta au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a daruit-o; si au dat-o pe ea preotilor si mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinauntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o data pe an intra. Si aceasta a facut-o dupa vointa lui Dumnezeu Celui ce dupa putin avea a Se naste dintr-însa spre îndreptarea si mântuirea lumii. Deci acolo a ramas Fecioara doisprezece ani, cu rara cuviinta, hranindu-se cu hrana cereasca de catre Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se si dumnezeiestii aratari, pâna ce s-a apropiat vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri si a descoperirilor celor ceresti si mai presus de fire care i s-au aratat ei. Ca a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca sa înnoiasca de a doua oara lumea cea stricata prin pacat. Atunci Nascatoarea de Dumnezeu, iesind din Sfintele Sfintelor, a fost data lui Iosif logodnicului, ca acela sa-i fie pazitor si martor al fecioriei ei si ca sa slujeasca, atât la nasterea ei cea mai presus de fire, cât si la fuga ei cea în Egipt si la întoarcerea cea de acolo în pamântul lui Israel.
sursa aici
cititi si Predica parintelui Cleopa
Chiar aveam nevoie sa imi reamintesc aceasta rugaciune scrisa de parintele Arsenie Boca…frumos lucreaza Dumnezeu…chiar daca mai pe la pranz, am gasit Rugaciunea de dimineata pe Ortodoxia tinerilor.
Amanarea de trei zile te ajuta atat sa nu incalci promisiunea pe care o faci atunci cand rostesti Tatal nostru: "si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri" cat si sa indeplinesti datoria de a ierta "de saptezeci de ori cate sapte" si in felul acesta sa simti ca "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".

ajuta-ma ca astazi toata ziua
sa ma lepad de mine insumi,
ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac
si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase,
ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume
sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer,
ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece,
caci iata pacatuiesc in tot ceasul.
Doamne,
Cela ce vii in taina intre oameni,
ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric.
Patimile au pus tina pe ochii mintii,
uitarea s-a intarit in noi ca un zid,
impietrind in noi inimile noastre
si toate impreuna au facut temnita
in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina,
asa risipind in desert zilele noastre,
umbriti si dosaditi pana la pamant.
Doamne,
Cel ce vii intre oameni in taina,
ai mila de noi si pune foc temnitei,
aprinde dragostea in inimile noastre,
arde spinii patimilor noastre
si fa lumina sufletelor noastre.
Doamne,
Cela ce vii in taina intre oameni,
ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi,
impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant.
Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite,
cand graiul si mintea raman neputincioase.
Doamne,
Cel ce vii in taina,
ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti
si cat esti de aproape de sufletele noastre
si cat ne departam noi prin pacatele noastre.
Ci lumineaza lumina Ta peste noi,
ca sa vedem lumina prin ochii Tai,
sa traim in veci prin viata Ta.
Lumina si Bucuria noastra, slava Tie!
Amin.
Preluat de pe Ortodoxia tinerilor
Timpul postului, al pocăinţei şi al rugăciunilor intense dinaintea marilor sărbători este un timp al răscumpărărilor, al înnoirii şi al sfinţeniei vieţii. Într-o vreme în care libertatea este înţeleasă foarte adesea cu rătăcirea de la adevăr sau cu libertatea de a face răul şi nu binele, vremea postului ne cheamă să redescoperim că liber cu adevărat este numai omul care iubeşte pe Dumnezeu şi pe semenii săi.
Într-o vreme în care violenţa şi patimile trupeşti au devenit o obsesie şi un idol propovăduit cu frenezie prin mijloacele de comunicare în masă, vremea postului ne cheamă să descoperim nu plăcerile căderii în păcat, ci bucuria ridicării prin pocăinţă şi viaţă sfântă. Unde se înmulţeşte păcatul, slăbeşte iubirea curată. Dar cine caută sfinţenia găseşte pacea sufletului.
Într-o vreme în care se înmulţeşte boala şi întristarea, sărăcia şi însingurarea, vremea postului ne cheamă să alinăm, cu cuvântul şi cu fapta, suferinţa şi să aducem bucurie celor neajutoraţi şi singuri.
Hristos Iisus are nevoie de mâinile noastre, de dărnicia şi de iubirea noastră ca lumea din jur să simtă mai mult şi să vadă mai clar cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.
Ne stă înainte Betleemul. Să ne bucurăm, dar, şi să ne gătim să-i fim oaspeţi şi gazde deopotrivă, să facem din inima noastră peşteră şi iesle a rămânerii în noi a lui Hristos.
Pr. Alexandru Stanciu
continuarea in Apostolat in Tara Fagarasului
Aflam de la sfinti si invatati
Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umana; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu. (Evagrie din Pont)
Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire. (Norul Necunostintei)
Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa. (Tertullian)
Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. (Fericitul Augustin)
Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu. (Sfântul Efrem Sirul)
În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscuta, Cuvânt negrait si Viata necuprinsa. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Dumnezeu este asemenea unui cerc ale carui margini nu sunt nicaieri, iar al carui centru este pretutindeni. (Fericitul Augustin)
Iata acum ce spune si Dumnezeu despre sine Insusi:
Faţa Mea nu vei putea sa Mi-o vezi! (Sfânta Scriptura)
Eu sunt Cel Ce sunt. (Sfânta Scriptura)
Eu sunt Pâinea vietii, care S-a pogorât din cer. Daca manânca cineva pâinea aceasta, va trai în veac. Si pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care-L voi da pentru viata lumii. (Sfânta Scriptura)
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. (Sfânta Scriptura)
Citatele au fost preluate de pe Ortodoxia tinerilor.
| Reacţii: |

Olga Crigland este presedintele Asociatiei P.A.V.E.L.Cunoasteti pe cineva care sa ne ajute temporar cu micuta Andra? Andra este fetita cea bolnava si orfana, de 3 ani - care de curand a fost operata, la Budimex.Anterior a stat in Budimex aproape 3 saptamani (fiind transferata de la IOB, pentru operatie) - dar exceptand o tomografie, nu s-a facut nimic. Voluntarele nostre au asigurat permanenta aproape zilnic de dimineata pana seara tarziu.De circa 1 sapatamana a fost trimisa din nou la Budimex, insotita de 1 persoana (infirmiera) din IOB; de data asta a fost operata, dar e nevoie sa mai mearga cate cineva pe la ea - s-o hraneasca, eventual sa o schimbe, sa se joace cu ea. Voluntarele care mai veneau pe la ea au diferite probleme si pana una, alta n-am gasit pe nimeni pe care sa- l conving sa mearga.Daca puteti sa ajutati, va rog!Cu multumiri si cu drag,Olga C.
update 12 Noiembrie - in 10 Noiembrie Andra a fost din nou transferata de la IOB la sectia de chirurgie din spitalul Budimex. Din informatiile noastre operatia Andrei ar trebui sa fie maine dupa amiaza. Alexandra C., voluntar la asociatia Pavel, doamna asistenta Emilia de la IOB, au fost la Andra. Impreuna cu personalul medical de la IOB, vom incerca sa ajutam cat de mult putem. Directia de asistenta sociala de la sectorul 6, obligata sa aplice o anumita metodologie de lucru, nu a reusit sa depaseasca toate etapele impuse pentru a ajunge la angajarea unui asistent maternal pentru copil.
Le dorim din suflet si Andrei si medicului chirurg care o va opera sa la fie Dumnezeu alaturi si totul sa fie spre bine, spre insanatosirea micutei, copilul spitalelor, a unor oameni de bine, al unei asociatii…..al tuturor …..si-al nimanui. F.H.
Aflati mai multe. accesand linkul de mai jos si cautand pe pagina, titlul: La multi ani! pentru Andra
http://apeluriumanitare.wordpress.com/copii-si-tineri-care-au-nevoie-de-ajutor-in-timpul-spitalizarii/
În privinţa aspectului fizic, Gură de Aur era mic de statură şi plăpând, avea faţa plăcută, dar slăbită de post şi suferindă, obrajii traşi, fruntea înaltă, liberă şi ridată, proeminentă, capul pleşuv, urechile puţin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torţe arzând şi deosebit de ageri şi de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme şi adesea febră. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu avea nimic prin care să se impună mulţimii. Întreaga sa viaţă era în ochii vii şi strălucitori şi în voce, relativ slabă, dar de o rară putere de persuasiune (Cf. J. Tixeront, Précis de Patrologie, Paris, 1927, pp. 264-266). Gusturile sale erau dintre cele mai simple, iar viaţa sa, de o austeritate continuă. Era o natură delicată, simţind cu putere lucrurile şi traducându-şi impresiile într-un mod tranşant. Graţios, bun, afectuos şi vesel cu cei apropiaţi, rămânea, în relaţiile sale exterioare, tot timpul rezervat. Hrisostom atacat, calomniat, a refuzat lupta şi i-a plăcut mai mult să cedeze decât să lupte. În faţa duşmanilor fără conştiinţă, el a avut scrupule şi nu şi-a valorizat drepturile...continuare aici
CharityGift.ro, primul magazin online in care toate produsele contin o donatie, sarbatoreste primul an de la lansare in stil caritabil. Marti, 17 noiembrie, ora 20 in club Fabrica din Bucuresti se vor aduna toti prietenii si sustinatorii CharityGift.ro pentru un eveniment aniversar caritabil unde vor concerta Byron, Spitalul de Urgenta, Alexandrina, Hi-Q si Lu Cozma & Sorin Romanescu.
Voluntarii CharityGift.ro si prietenii proiectului vor sarbatori offline, iar contravaloarea tuturor biletelor de intrare va fi donata catre un ONG.
Votul tau (in perioada 10-24 noiembrie) poate ajuta IHTIS sa primeasca pe 25 noiembrie primul lor cadou de Craciun.
Cum votezi? Un clik AICI...intri si cauti in tabel Asociatia IHTIS...un alt CLIK si e aproape gata votul.

Din noi trebuie să iasă frumusețea care să înduhovnicească lumea, adică acel: omul sfințește locul. Tocmai de aceea suntem dezagreabili, suntem niște decepții, când din noi emană duhuri și nu razele Duhului lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte de un cântăreț de strană, foarte mândru și încrezător în el, care mai trăgea ceva la măsea și apoi venea ca să cânte. Și la Catavasiile Bunei Vestiri începe să cânte: Deschide-voi gura mea și se va umplea de duhuri…în loc de Duhul. Omul avea dreptate! El și mulți ca el trăg în gură duhuri, pe demoni și nu pe Duhul lui Dumnezeu!
Și când tragi alte duhuri în tine, decât harul și expectorezi tocmai răutatea lor…atunci numai a creștin ortodox nu arăți!
Adică atenție la lucrurile cărora nu le dăm atenție! Pentru că acele lucruri sunt cele care ne corup și ne definesc în același timp.

in 17: Astazi pe la ora zece m-am intalnit cu doamna Gradinaru, i-am dus niste banuti si cateva lucrusoare pentru fetita (de la o colega de-a mea)Sper sa fie de ajutor. Doamna mi-a spus ca luni urmeaza sa mai primesca un raspuns.N-am vorbit foarte mult, eram emotionate amandoua.
Ca sa intreprinzi astfel de mici actiuni de ajutor iti trebuie mult curaj si incredere in puterile tale. Noi romanii ne mobilizam inca destul de greu cand e vorba sa facem ceva pentru semenii nostri. NU SUNTEM OBISNUITI SA NE PESE DE CEI DIN JUR. Referitor la aceasta fraza imi aduc aminte ca la un moment dat Christine Valmy, intoarsa in tara imediat dupa revolutie povestea ca, daca in America, intr-un bloc cu 4 etaje cel de la ultimul etaj are neplaceri cu acoperisul, atunci participa toti locatarii pentru ca blocul e al tuturor si toti vor sa se simta bine. NOI NU AVEM ACEST SENTIMENT.
Avem multe lucruri de invatat si multe verbe de experimentat de genul celor scrise de tine pe blog: a indrazni a iubi , a fi solidar.E trist sa citesti despre copii bolnavi, dar inveti sa pretuiesti ceea ce ai si sa multumesti pentru darul tau. Ei, cei in suferinta si greutati au nevoie de ajutorul si intelegerea noastra iar noi sa invatam de la ei sa pretuim momentele care dau cu adevarat sens vietii. E mult de spus si ma opresc, opresc gandurile sa plece razna, mai bine actionez. Iti multumesc ca m-ai indemnat sa fac o asemenea mica actiune.Te imbratisez cu drag,Nicoleta
in 30: doamna Gradinaru va pleca impreuna cu sotul pe dat 9 noiembrie spre Italia, urmand ca pe data de 12 sa aiba loc consultatia sau operatia (spre rusinea mea, uite ca am scapat acest amanunt).

Având în vedere creşterea rapidă a numărului de îmbolnăviri prin diferite tipuri de gripă, Patriarhia Română îndeamnă ierarhii şi clerul de la bisericile de mir şi mănăstiri ca, împreună cu credincioşii, mirenii, în timpul sfintelor slujbe, să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru sănătate, ocrotirea şi izbăvirea de boală, pace, linişte şi iertare de păcate, conform îndrumărilor din Liturghier (Adunare de cereri la diferite trebuinţe din viaţa omului), informează Biroul de Presă al Patriarhiei Române.
În acelaşi timp, în conformitate cu Protocolul de cooperare privind parteneriatul pentru asistenţă medicală şi spirituală, încheiat între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice în luna iulie 2008, recomandările medicilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin gripele sezoniere - transmise de către Patriarhia Română centrelor eparhiale - trebuie popularizate de preoţii Bisericii Ortodoxe Române în rândul credincioşilor, pentru a proteja şi cultiva sănătatea tuturor cetăţenilor.
De asemenea, recomandările medicale privind prevenirea îmbolnăvirilor cu gripele sezoniere vor fi aduse la cunoştinţa opiniei publice prin emisiuni şi articole informative de către Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române prin Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS, publicaţiile „Lumina“, Agenţia de Ştiri BASILICA şi pagina de internet www.patriarhia.ro. Prezentăm o serie de recomandări pentru prevenirea îmbolnăvirilor de gripă, oferite de Ministerul Sănătăţii Publice.
Sursa: Ziarul Lumina
Cititi si articolul: Recomandări pentru prevenirea îmbolnăvirilor de gripă
Era odată un îngeraş ce se tot juca pe plaiul cerului cu mingi de stele…În fiecare zi se dădea pe un tobogan de curcubeu… şi sărea şi făcea tumbe pe norii pufoşi…De dimineaţă până seară se juca plin de veselie. Când venea noaptea lua câte un pumn de vise frumoase şi le presăra pe pământ…mai ales copiilor cuminţi…Îngeraşul nu dormea niciodată…Îi plăcea prea mult cum adormeau copilaşii de pe pământ!
Într-o seară, se uita spre Pământ şi i se părea că sunt şi acolo atâtea stele…Credea că au căzut din cer atunci când el împrăştia visele…Dintr-o dată se gândi: oare cum este să visezi? Oare cum este să te trezeşti dimineaţa şi să vezi că visul se împlineşte?
Mai luă un pumn de vise şi îl presără peste copilaşii ce dormeau…Îi privea curios…Îi privea cu drag…
Dintre toţi copilaşii, unul zâmbea prin somn…Era Fabian, băieţelul cu cel mai frumos zâmbet…Ştia despre el că e bolnăvior…Şi totusi, ce frumos zâmbea prin somn…Uitându-se la el, îngeraşului îi apăru prima lacrimă de drag…Vru neapărat să meargă pe pământ, lângă Fabian…Vroia să îi dea visul însănătoşirii, şi să îl ajute să se împlinească…
Îl rugă pe Dumnezeu să îi dea voie să meargă pe pământ…Dumnezeu a zâmbit şi i-a spus că la asta se gândise şi El…I-a umplut aripile cu stele, cu curcubee, i-a dat un coşuleţ cu ciocolate în forme de îngeraşi şi câteva cărţi de colorat…Când era gata să plece l-a chemat şi i-a mai dat o cutie în staniol auriu…dar nu a avut timp să mai întrebe sau să se mai uite să vadă ce este înăutru.
Zbură repede către pământ, în cămăruţa de spital unde dormea Fabian…Răsuflă uşurat că a reuşit să ajungă înainte să răsară soarele…Puse toate darurile pe noptiera lui, şi îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor…
La un moment dat se văită…Zâmbetul dispăruse…în schimbul ei era o grimasă de durere…Îngeraşul sări repede şi îi puse aripa lui pe frunte…Fabian se linişti, zâmbi din nou şi se trezi…
Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraş…Fabian nu mai putea de bucurie!…Nu ştia la care să se uite mai întâi…Le luă pe rând…Într-un final ajunse la cutia aurie...Era legată cu o fundă albastră…O tot răsuci pe toate părţile să vadă cum o poate desface…Îngeraşul îl ajută…Fabian era aşa de curios! Şi îngeraşul la fel…Oare ce era în cutie?...Şi când desfăcu cutia, doar îngeraşul a putut înţelege că acolo era visul cel frumos al lui Fabian de a fi sănătos…Dintr-o dată, Fabian se simţi bine, boala dispăruse…Medicul a venit şi i-a spus că Dumnezeu a făcut o minune…
Îngeraşul tresălta de bucurie…iar Fabian spuse ţopăind:
- Acum ştiu cum se numeşte surpriza din cutie: MINUNE!
Şi din clipa aceea, Fabian şi îngeraşul au plecat spre casă, şi s-au jucat cu toţi copiii din vecini…Le-a dat şi lor steluţe şi curcubee şi ciocolăţele în formă de îngeraşi…I-a învăţat să viseze şi să se împrietenească cu îngeraşii fiindcă doar îngeraşii aduc din cer ,,cutia cu minuni”.