joi, 28 ianuarie 2010

Doua suflete

Maria o cunostea pe Cosmina doar de pe bloguri. Mai departe va las sa cititi marturia ei:

Nu vreau sa va intristez, dar va rog, spuneti in felul vostru macar
o rugaciune pentru un suflet de inger:
O fata frumoasa si un Dumnezeu care face lucrurile sa se intample cu un rost pe care nu mereu il intelegem.... fie ca sufletul ei sa aiba parte numai de lumina
de-acum incolo.




Incerc sa plec capul si sa inteleg, dar ma opresc din teama. Ieri (26 01.2010) am vrut s-o desenez pe Cosmina, m-am oprit brusc... fara sa stiu. Astazi nu am putut continua acel desen, am facut altul in incercarea de a ma tine de cuvant fata de mine insami. Daca veti trimite macar un gand de bine catre sufletul ei curat care a suferit mult, va multumesc. Daca cititi asta iar va multumesc.
Eu m-am cutremurat.

Sa nu fim indiferenti macar atata timp cat putem.
Macar cu sufletul.


6 comentarii:

DiliMache spunea...

of Adriana, imi bate inima tare... cate lucruri ciudate ni se intampla, si noi nu putem decat sa le observam, sa le intelegem si sa tacem, findca Dumnezeu e mare.... mergi in pace, Cosmina!

adriana spunea...

cand am vazut desenul tau, mi-am amintit de un mail pe care l-am primit cu ceva timp in urma:benzi desenate.

Cativa oameni isi cara crucile; unul dintre ei se tot opreste si mai taie din ea pentru ca i se pare grea...si taie...si taie...pana cand ajung in fata unei prapastii, toti isi fac pod din cruci si trec doar unul dintre ei nu are crucea suficient de lunga.

COSMINA A STIUT SA-SI POARTE CRUCEA

mama marei spunea...

Marti seara cand am ajuns acasa din Budimex, am intrat pe blogul Adrianei si ma uitam la pozele cu Cosmina impreuna cu fetita mea Mara(3 ani), privind pozele si cu mintea aiurea am murmurat "a murit Cosmina", iar Mara m-a intrebat in acel moment "De ce?". Am tacut...

Cosmina a migalit pentru Mara in vara un colier din margelute mici, mici albastre si cu un ingeras cu aripi lungi si ganditor. Stia.... si totusi avea "timpul" si "gandul" sa ii bucure pe cei mici, ca o sora. Nu o vom uita niciodata, un copil deosebit

Anonim spunea...

buna seara adriana sunt matusa bubulinei ,care din pacate nu mai e printre noi ,sa analtat la ceruri mai devreme ,acum cred ca e linistita si fericita alaturi de ceilalti angerasi precum cosmina si multi altii ,eu am cunoscuto pe cosmina la budimex ,cand mergeam la bubulina noastra adica pe numele ei botofan marina denisa ,care pe data de 28 decembrie face 40 de zile de cand ne-a parasit ,acum canta si se joaca cu angerasii ,si privind catre noi ne da puterea de a trece cu bine peste toate obstacolele vietii de zi cu zi .doamnei iuliana ,noi familia BUBULINEI ai dorim multa sanatate ,fericire ,noroc an viata si un CRACIUN FERICIT ALATURI DE CEI DRAGI .LA MULTI ANI .

adriana spunea...

Buna seara, cred ca ne-am intalnit o data la Budimex in salonul Bubulinei.

Transmiteti imbratisari din partea mea, Nicoletei, mamica Bubulinei.

Am transcris mesajul si aici pentru a citi si Iuliana urarile transmise.

Va multumesc ca sunteti un cititor fidel al blogului meu (am tot vazut in ultimul timp ca am o vizita din Constanta.

Va doresc si eu sa va bucurati de Nasterea Domnului.

adriana spunea...

aici am transcris mesajul http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/12/draga-iuliana.html