vineri, 22 ianuarie 2010

Mai putem face ceva

Incepand de astazi, voi citi, avandu-i in inima pe toti copilasii pe care ii vizitez la spital, Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul, vindecator de cancer si sper sa reusesc cu ajutorul Lui Dumnezeu sa il citesc zilnic.

Pentru cei care obisnuiti sa mergeti la slujbele Sfantului Maslu si la Sfanta Liturghie, am o mare rugaminte: pomeniti si voi acesti copilasi si orice copil sau adult despre care aveti cunostinta ca este bolnav; parca pe zi ce trece, creste numarul acestora; eu nu tin minte ca pe vremea copilariei mele sa aud de atatia copii bolnavi de cancer, de fapt nu cunosteam nici un caz. In vremurile de acum, cred ca in fiecare familie sau cerc de cunostinte se afla un caz, fie copil sau adult.

Sigur ca nu avem bani sa ajutam de fiecare data, cand aflam despre un om bolnav dar o jumatate de ora cel mult, putem sa rupem de la noi si sa ne rugam, fie ca am facut-o pana acum sau nu.

Pana saptamana trecuta, am prezentat pe blog, cazuri pe care si eu le citeam pe alte bloguri; saptamana trecuta am scris despre Ana Maria, fata colegilor mei; acum pe Jurnalul Anei, Ana scrie despre Ioana Adriana, fata prietenei sale.

Ce facem?! Asteptam sa ajungem sa scriem toti despre cazuri apropiate noua sau ne intoarcem gandurile catre Bunul Dumnezeu?!

Nu as fi scris acest post, daca eu nu as fi fost printre cei care au primit ajutor atunci cand s-au rugat pentru sine sau pentru alti bolnavi.

Si cred in Tatal, Fiul si Sfantul Duh si in Maica Domnului si in toti sfintiii astia buni, care de mii de ani, tot incearca sa ne invete cum sa traim sanatosi la inima, minte si trup.

Avem parinti duhovnicesti carora putem sa le cerem binecuvantarea pentru a ne apuca de rugaciune, tot ceea ce trebuie este sa ne dorim sa o facem si vom fi fericiti sa constatam ca rugandu-ne pentru altii, noi suntem primii beneficiari.

Imi cer iertare daca v-am intristat, dar am simtit suferinta Anei, scriindu-ne despre Ioana si nu am gasit alt mod de a ajuta; pana la urma tot la rugaciune vom ajunge, pentru ca banii nu stau intr-un sac fara fund.

3 comentarii:

Alina spunea...

Este, intr-adevar, foarte trist ce ai scris, dar din pacate si foarte adevarat... Cancerul a devenit atat de raspandist incat ai impresia ca se transmite ca un virus, desi el nu se transmite.
Referitor la Acatistul Sf.Nectarie, pt. cine nu are timp, chiar si rugaciunea de la sfarsitul acatistului ar fi bine de citit.
Adriana, stiu ca tu intri in contact direct cu oamenii bolnavi. Poate ceea ce vei citi aici :
http://www.formula-as.ro/2007/792/medicina-naturii-44/energy-plus-o-noua-sansa-in-lupta-impotriva-cancerului-8527 - chiar ajuta acesti oameni.
Multa sanatate tuturor. Doamne ajuta!

DiliMache spunea...

Adriana, stii ce ma gandeam citind despre Ioana... am lacrimi in ochi gandindu-ma la cum se poate schimba viata cuiva intr-o secunda; ma gandeam ca de obicei citind astfel de lucruri simtim oarecum un fel de cortina grea intre "ei" si "noi", dar nu stim ca doar o pala firava de vant poate inlatura oricand ocrtina si ne poate trece si pe noi de partea cealalata. Avand copii ma pun inconctient in locul acelor parinti si durerea e cu atat mai mare. Si eu cred insa ca puterea sta in vointa, in credinta noastra si a celui in suferinta. Un copil e mai intelept si mai curajos decat credeam, si sa-i vorbesti deschis despre ce se intampla e cel mai indicat lucru zic eu. Trebuie sa trimitem n milion d erugaciuni sau d esimple ganduri de bine inspre vindecare si atunci ea va fi posibila. Cred asta cu tarie, dar e greu fiindca suntem cu totii oameni si mintea slaba creeaza scenarii cumplite.
Dumnezeu sa o ajute pe Ioana si pe toti copilasii prea cruzi pentru asa suferinte....

Ana spunea...

Multumesc! Si eu tot la rugaciune m am gandit , asta a fost primul gand, dar acum trebuie si banii, au pus apartamentul in vanzare,insa e posibil sa dureze... 80 000 de euro pt o invatatoare si un tata pensionat pe caz de boala...este imposibil.
Iti multumesc pt tot efortul tau,pt ajutor,pt gandul bun!
Este un copil eminent, olimpic, bine ca asta nu conteaza, insa pt noi e ceva de neconceput gandul ca e asa de bolnavioara, si nici acum ca am vazut tumorile alea in tomografie, si verdictul celor 6 medici care i au vazut analizele parca tot refuz sa cred asa ceva. Insa considera-ma nebuna dar cred cu toata fiinta mea ca se vindeca!!!