vineri, 26 februarie 2010

Cel mai greu lucru

Nu numai cel mai greu dar si cel mai de folos pentru noi este sa ne recunoastem pacatele si nu ma refer acum la recunoasterea in fata preotului la spovedanie.

Este vorba de a ne da noi insine seama unde, cand si de ce gresim pentru ca daca iti vezi faptele rele, daca iti cunosti gandurile urate, daca iti auzi cuvintele nefolositoare, daca privirea sesizeaza ca nu este placut ceea ce i se arata, pasul urmator este sa iti doresti sa te indrepti.

Dar important este sa faci primul pas: sa constientizezi ca ai gresit. si nu e simplu, pentru ca de multe ori cel mai mare urat ni se pare ca este frumosul stralucitor.

Si pentru ca orice lucru greu de facut are nevoie de ajutor, cel mai bun ajutor il putem cere prin rugaciune la Bunul Dumnezeu.

Am gasit astazi, pe Razboi intru Cuvant o astfel de rugaciune de folos pentru noi toti, in aceasta perioada de post, in care ne dorim sa scapam de balastul care ne trage tot mai jos:

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni.

Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine.

Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor.

Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu.

Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.

Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese.

Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov

Niciun comentariu: