joi, 25 februarie 2010

Dreptul la replica

Buna seara,

Stiti cum ma simt?! Parca mi-a tras cineva un pumn in stomac.

M-am tot intrebat daca este posibil ca in decembrie sa ne fi intersectat la aceasta lansare de carte...nu cred, pentru ca altfel nu ati fi fost asa dur/dura cu mine.

As fi putut sa va sterg comentariul sau sa nu va raspund, pentru ca daca eu pe blog imi pun sufletul pe tava o fac tocmai pentru a impartasi si altora din bucuriile pe care le traiesc zi de zi, ducand o viata simpla si incercand sa multumesc Lui Dumnezeu pentru tot.

Am ales sa va raspund pentru ca eu nu am intalnit niciodata oameni rai si sunt convinsa ca numai o mare apreciere pe care o aveti pentru Costel Busuioc v-a facut sa fiti atat de critic/a cu mine.

O sa va raspund punctual la fiecare nelamurire si sunt convinsa ca pana la urma, in fata monitorului, ne vom putea zambi.

Nu renunt dupa doua luni la carte; am insa convingerea ca atunci cand daruiesti ceva trebuie sa daruiesti un lucru la care tii foarte mult altfel darul are doar aspect comercial.

Nu ma astept ca la final sa dau cartea in schimbul unei sume fabuloase dar sper ca toti cei care si-o doresc sa mearga la librarie, sa o cumpere si dupa ce o citesc sa IL IUBEASCA SI EI PE DUMNEZEU TOT ATAT DE MULT CUM IL IUBESTE COSTEL BUSUIOC.

Sper de asemenea ca toti cei care vor licita sa daruiasca suma promisa, Ioanei.

Intradevar, interesul m-a dus la lansarea acestei carti...dar nu interesul pe care il insinuati dumneavostra ci interesul de a cunoaste un om plin de viata si iubire...surpriza a fost ca am intalnit un grup de oameni deschisi la suflet, cu care pentru o ora m-am simtit ca in familie.

Cartea pe care o ofer acum la licitatie am cumparat-o inainte de eveniment, tot de la Libraria Sophia, dar in ziua cand s-a lansat cartea la Sibiu.

In ziua cand a avut loc evenimentul la Bucuresti, am cumparat cateva carti si l-am rugat pe Costel Busuioc sa le semneze; le-am oferit apoi, in aceeasi zi unor oameni care stiu ce inseamna cancerul: una a primit-o Cosmina, altele le-am oferit mamelor copiilor (am lasat o carte pentru fiecare salon de la oncologie) si alte patru carti le-am daruit, tot la spital, unor doamne care s-au implicat foarte mult in sprijinul copiilor bolnavi de cancer.

Ideea cu licitatia mi-a venit seara la spital, cand am vazut ca toti s-au bucurat de primirea cartii; nu mi-a venit numai mie; una dintre doamnele care au primit cartea a zis ca va face la fel.

Daca persoana lui Costel Busuioc nu m-ar fi interesat, nu cred ca as fi dedicat atatea posturi domniei sale pe blogul meu; ma intereseaza toti oamenii care simt ca Dumnezeu exista si care au curajul sa aleaga calea stramta dar corecta.

Am pomenit de Cosmina; STITI CINE A FOST?!

Un copil care anul acesta ar fi implinit 16 ani; a murit luna trecuta. O ADOLESCENTA CARE IL IUBEA SI EA FOARTE MULT PE DUMNEZEU.

Ioana are 18 ani, nu o cunosc dar am citit la un moment dat pe blogul Anei ceva care m-a impresionat foarte mult referitor la atitudinea in fata bolii.

Si in plus am mai citit ca o cheama si Adriana.

Sper ca vazand toate aceste motive, ati inteles de ce am ales sa daruiesc ceva la care tin foarte mult.

Cu toate ca am convingerea ca peste ani aceasta carte va valora mult mai mult decat acum, prefer sa o daruiesc in sprijinul Ioanei, PENTRU CA DIN PACATE CANCERUL NU PREA ASTEAPTA COTARILE PE PIATA.

M-as bucura sa va numarati printre licitatori si sa daruiti reala contravaloare a acestei carti de suflet.

Inchei, daruindu-va un zambet si invitandu-va ca pe viitor sa imi spuneti si cum va cheama, ca intre prieteni.

Acum stiu doar ca ati venit de pe http://preferate.net/web/:Costel%20Busuioc

Numai bine,
Adriana

9 comentarii:

DiliMache spunea...

imbratisari, Adriana!

adriana spunea...

ce bine era daca mi le trimiteai aseara, cand am citit comentariul

Ana spunea...

am citit de cateva ori caci am crezut ca nu vad bine!!!!!! nu pot sa cred ca oamenii lasa comentarii rautacioase si in cazuri din acestea. Ca exista multa rautate si invidie gratuita stiu demult,de asta eu imi moderez comentariile caci am avut surprize din acestea de la pers care au bloguri super ortodoxe, si multe pers s-au lasat inselate de ele, dar in caz de boala asa de grava sa faci asa un comentariu si sa te puna la zid, e prea de tot.Te rog, nu pune la inima, cine stie din ce motiv o fi suparata persoana si te a gasit pe tine sa isi verse nervii.
Eu iti multumesc doar si pt gandul de a renunta la ceva drag tie ca sa o ajuti pe Ioana. Imbratisari

DiliMache spunea...

Of Doamne, suna-ma la orice ora, chiar te rog, avem uneori nevoie de lucruri sau gesturi pe care nu am indrazni niciodata sa le cerem, dar o vorba sau o ureche care sa asculte se gaseste mereu... te pup!!!

adriana spunea...

Fetelor, eu sunt exact ca pe blog: optimista si vie, pentru ca il iubesc pe Dumnezeu si ma incred in el.

Am postat,cu speranta ca cel/cea care a scris comentariul va intelege ca m-a judecat gresit; am fost suparata dar mi-a trecut.

Doamne, ajuta!

darry.anna spunea...

Adriana desi nu ne-am intalnit decat virtual stiu ca esti un om cu mare credinta in Dumnezeu si de aceea cred in ceea ce faci. Putini oameni au curajul sa-si infrunte temerile si sa viziteze copii bolnavi.
ESTI UN OM DESOSEBIT!
Iar cel(a) care sunt semnatura anonimatului a postat comentariul negativ a exprimat propria neputinta si invidie.
Te imbratisez cu drag!

adriana spunea...

darry.anna, draga mea , sa nu ne grabim si sa facem la fel; de ca sa judecam noi?

nu cred ca e vorba nici de neputinta si nici de invidie; doar ca nu ma cunoaste si a banuit altceva despre mine

eu am raspuns si sper ca lucrurile sunt lamurite acum

iti multumesc pentru gandurile bune

Iuliana spunea...

Dupa ce am vorbit la telefon, am citit cele scrise de Anonimul si cele raspunse de tine. Daca nu as fi vorbit cu tine inainte, poate m-as fi intristat si l-as fi judecat pe Anonim. Acum nu pot decat sa Il rog pe Dumnezeu sa il ierte, ca nu stie ce face.

adriana spunea...

Iuliana, multumesc; si sa ma ierte si pe mine daca am suparat pe cineva.