joi, 4 februarie 2010

Mama lui Mishu

Emi, mama Luci si mama lui Mishu; trei surori - trei vieti. Incerc sa-mi amintesc prima intalnire cu ele si nu reusesc sa inlatur valul timpului; dintre atatea amintiri stranse de-a lungul a 26 de ani, nu reusesc sa o disting pe prima.

Mult timp, mamei lui Mishu mi s-a parut firesc sa-i spun simplu "mama lui Mishu" si nici cand am aflat ca o cheama Constanta nu i-am spus altfel.

Pana in urma cu cateva luni, de cand am inceput sa o pomenesc in rugaciune. Mica de statura dar cu un suflet mare, delicata, devotata surorilor si copiilor, mama lui Mishu va ramane mereu in inima mea: mama, prietena, confidenta.

Ne-am intalnit pentru ultima oara, in iarna, de sarbatori. Am intalnit-o pentru ultima oara, alaltaieri, cu cateva ore inainte de a pleca. Era si mai mica, si mai delicata si nu stiu daca m-a auzit cand i-am spus "Sarut mana". Sper insa, sa fi simtit.

Nu i-am spus niciodata ce fericita sunt ca mamele prietenelor mele sunt ele insele prietenele mele dar cred ca stia, la fel cum stiu si celelate mame.

Ma gandeam aseara ca parintii mei si parintii lui Mishu nu s-au inatlnit niciodata aici; sunt convinsa ca se vor intalni dincolo si ai mei le vor multumi.

Poate ati cunoscut-o si voi pe mama lui Mishu: avea aproape 76 de ani, iubea natura, gatea traditional, isi ajuta nepotii la lectii si cel mai de pret dar este ca si-a crescut frumos copiii.

Constanta, Dumnezeu sa te odihneasca!

2 comentarii:

DiliMache spunea...

Dumnezeu sa-i lumineze calea..... :-(

adriana spunea...

Amin!