joi, 25 februarie 2010

Marturie

Cand ma cred buricul pamantului, nu vorbesc cu X pentru ca nu am ce invata de la el; nu iau masa cu Y pentru ca nu mananca elegant; nu il ascult pe Z pentru ca este batran si ma plictiseste.

Cand ma simt facand parte din Biserica Lui Dumnezeu, ma asez in spatele parintelui cu bebelusul in brate, o las sa mearga inaintea mea pe doamna bolnava de cancer, nu ma tem sa stau in spatele domnului care tuseste, ii fac loc si batranei care chiar daca miroase un pic pentru ca nu are cine sa ii spele hainele, are sufletul mai alb decat mine.

Aleg sa fiu ultima dintre ei pentru ca stiu ca fiecare este mai vrednic decat mine si in plus am timp mai mult sa ii multumesc Lui Dumnezeu pentru ca si de data aceasta accepta sa se intalneasca cu mine.

Stiind ca in Sfanta Impartasanie, Dumnezeu pe Sine Se imparte, eu, cea care in mod obisnuit nu as imparti lingurita decat cu cateva persoane foarte apropiate sunt in stare sa fiu ultima dintru-un lung grup de frati intru Hristos.

Un comentariu:

Iuliana spunea...

Foarte frumos! Si adevarat!