miercuri, 17 februarie 2010

Sunt de acord cu Natalia

Postul nu înseamnă abstinenţă şi atât. Înseamnă înlocuirea mâncării cu hrană sufletească. Dacă în general stomacul este o grijă care ne ocupă destulă energie şi resurse, Postul ne oferă o perioadă în care să uităm de grija asta şi să dăm de mâncare şi sufletului.

Spunea Părintele Mihoc, profesorul nostru de Noul Testament din facultate, că dacă ne e greu să postim, înseamnă că nu postim corect. Pentru că dacă înlocuim grija şi gândul la mâncare cu hrană duhovnicească (participarea la slujbe în primul rând, apoi rugăciune şi lectură duhovnicească), nu mai simţim foamea. Astfel se întâmplă că într-o zi în care nu mănânci nimic pentru a participa la Liturghia Darurilor, care este după-amiaza spre seară, mai poţi să stai şi la Sf. Maslu şi să te trezeşti că se face 8-9 seara, te duci acasă şi tot nu îţi este foame.

Am experiat toate acestea pe pielea mea, de aceea cred că slujba Canonului celui Mare este indispensabilă pentru a intra în atmosfera Postului Mare. Dacă nu puteţi participa direct, ascultaţi-o la Trinitas, sau pe internet, sau cum ştiţi, dar nu lăsaţi să treacă săptămâna fără Canonul cel Mare.

Iată ce ne spune Sinaxarul despre această slujbă:
Sf. Andrei Criteanul, „culegând şi strângând la un loc toată istoria Vechiului şi Noului Testament, a alcătuit cântarea aceasta de la Adam până la înălţarea lui Hristos şi predica Apostolilor. Prin canonul acesta îndeamnă tot sufletul să râvnească şi să urmeze, după putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului şi Noului Testament, să fugă de toate faptele rele şi să alerge totdeauna la Dumnezeu, prin pocăinţă, prin lacrimi şi mărturisire şi prin alte fapte bine plăcute lui Dumnezeu. Atât este de curgător şi de armonios acest Mare Canon, încât poate să moaie şi cea mai învârtoşată inimă şi să o deştepte spre săvârşirea binelui, chiar numai dacă-l cântă cineva cu inimă zdrobită şi cu potrivită luare-aminte.

Iată un fragment din partea care s-a cântat aseara:




Canonul cel Mare, cântarea I

"Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Întrecând eu uciderea lui Cain, de voie m-am făcut cu ştiinţă ucigaş al sufletului, umplându-mi trupul de viermi, şi războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele viclene.

Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptăţii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ţi-am adus Ţie niciodată, nici fapte dumnezeieşti, nici jertfă curată, nici viaţă fără prihană.

Precum Cain aşa şi noi, ticăloase suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor şi jertfă vrednică de mustrare şi viaţă netrebnică; pentru acestea ne-am osândit împreună.

Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase şi suflare şi viaţă; dar, o, Făcătorul meu, Mântuitorul meu şi Judecătorul meu, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.

Mărturisesc Ţie, Mântuitorule, păcatele pe care le-am făcut, şi rănile sufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreşte mi-au pus mie asupră-mi gândurile cele ucigătoare.

De am şi greşit, Mântuitorule, dar ştiu că eşti Iubitor de oameni; baţi cu milă şi Te milostiveşti fierbinte; pe cel ce plânge îl vezi, şi alergi ca un părinte, chemând pe cel risipitor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi ajutătoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o stăpână curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc."


Săptămâna asta mai puteţi participa la Canon miercuri seară şi joi seară.
Natalia

Niciun comentariu: