marți, 23 martie 2010

Incercam?!

Ajuta-ma cu un vot sa castig 50 $ pentru cateva mame crestine din comuna Slobozia, judetul Giurgiu, aflate sub indrumarea parintelui Valentin Stefan.
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/03/dar-din-dar-pentru-cateva-mame-crestine.html

Te rog sa votezi povestea scrisa mai jos, aici:
http://rodicabotan.blogspot.com/2010/03/concursulprimaverii.html


Pierduse trenul si statea de un ceas in fata cafelei, rasfoind ziarul si chinuindu-se sa termine trabucul pe care il fuma acum mai mult din obisnuinta decat din placere. Din cand in cand mai tragea cu urechea la conversatia desucheata a celor doi tineri de la masa vecina; asa e in gara, o lume pestrita de care te lovesti vrand -nevrand. Mirosul de tigara proasta ajungea cu usurinta pana la el si daca nu ar fi fost ploaia nehotarata de afara, ar fi preferat o plimbare pe peron decat compania vecinilor de restaurant.

Se gandea sa renunte la trabuc, mai ales ca ii promisese sotiei ca se va ruga Domnului sa scape de acest viciu; promisiune nerespectata, isi aminti acum.

Prins de stirile din ziar, nu a observat cand la masa vecina bunica si nepotul s-au asezat timid la un colt al mesei.

Nu a observat nici cand un alt domn a trecut spre iesire, insa cateva picaturi din umbrela inca uda a acestuia l-au deteminat sa ridice privirea din ziar; pentru cateva secunde i se paru ca traieste un vis: copil fiind, intr-o toamna la fel de ploioasa ca acesta, impreuna cu bunica intrase pentru pranz in restaurantul garii; era putin speriat, putin curios, pentru ca se pregatea sa inceapa o noua viata: departe de parinti dar cu ei mereu prezenti in inima, rugandu-se Lui Dumnezeu sa ii odihneasca. Bunica il invatase cateva rugaciuni si el ii promisese ca atunci cand ii va fi greu isi va aminti mereu ca nu este singur: Dumnezeu este cu el.

Dintr-o data realiza ca nu era acum in gara doar pentru ca a pierdut trenul; trenul pe care l-a pierdut cu multi ani inainte, dupa plecare bunicii din viata lui, i se paru acum ca tocmai sosise in gara; discret, doar fumegand dincolo de fereastra il astepta , nu pentru a o lua de la capat ci pentru a pune inceput nou la viata sa.

Doamne, ajuta!


2 comentarii:

Dili spunea...

te votasem deja dar nu ti-am spus ca e o povestire frumoasa rau.... si chiar se potriveste cel mai bine cu fotografia! :D Succes!

adriana spunea...

multumesc