miercuri, 28 aprilie 2010

Intalniri cu prietenii blogului

Imi place blogosfera, aprope zilnic intru pe cateva bloguri prietene, dar nimic nu se compara cu intalnirea reala dintre oameni: sinceritatea, emotiile, imbratisarile, caldura cuvintelor, nu le poti simti pe net.

Saptamana trecuta, m-am intalnit cu Iuliana, prima castigatoare a premiului de la Pagina 92; am stat o jumatate de ora la un suc, am vorbit despre copiii pe care ii vizitam, despre bucuria de a participa la sfintele slujbe, despre cartile citite, despre bloguri.

Am vazut cat de emotionata a fost cand a citit pasajul de la pagina 92 din cartea premiu, pasaj care parea o continuare la cartea din care ne-a daruit primul ei citat.

Cand ne-am despartit mi-a oferit un buchet de liliac.

Ieri m-am intalnit cu Maria. La fel ca si Iuliana si ea este matusica Dardindar si daruitoare de citate la Pagina 92.

Stiam ca ii place cartea mea preferata si cu ceva timp in urma i-am promis ca i-o daruiesc.

Semne de recunoastere: ea, jeacheta neagra si insotita de piciul personal; eu, ochelari cu rama neagra si parul lung strans la spate...lasa ca te recunosc imediat, mi-a spus imediat ce i-am dat detaliile (doar ma vazuse pe blog).

Ea m-a recunoscut imediat...eu un pic mai greu, dar asta doar pentru ca am vazut-o prima data pe alta mamica cu copil si jacheta neagra.

Piciul ei, simpatic foc, mi-a daruit un trandafir galben (nu e cel din poza; pe acesta l-am gasit la comentarii, lasat de Daniel); ne-am imprietenit imediat si am cautat toti trei un parculet; acolo am primit si o pietricica pentru ca ne-am jucat de-a cumparaturile.

In timp ce pustiul se juca in parc, noi, fetele, am povestit si am povestit si am povestit, pana la un cuvant, nici nu mai stiu cine l-a spus prima: Lazar...amandoua am absolvit acelasi liceu...la o diferenta de 10 ani...am avut cativa profesori comuni: Nicoara Galaseanu, profesor de limba engleza ( up date: am aflat ca a murit ointr-un accident, dumnezeu sa il odihneasca!) ( v-am povestit despre domnia sa la Ora de engleza, cu rucsacul in spate; Mihai Harmata, fizician, fostul meu diriginte...Dorin Homorodeanu, profesor de matematica, pe vremea mea, pe vremea ei, pe vremea aceasta...Ioan Panican, la fel cum mi-l aminteam eu, asa si-l amintea si ea: foarte simpatic....bunica ei, Ecaterina, era buna prietena cu un profesor tare drag: Tudor Opris, (aici emotiile au fost foarte mari...de o saptamana ma tot gandeam la anii de liceu, urma sa scriu un post pe blog despre cenaclul Sagetatorul)

Nu stiu cand timpul ne va permite alte intalniri, dar bucuria acestora, chiar daca de scurta durata, o voi pastra mult timp...banuiesc ca si ele.

8 comentarii:

corina spunea...

Cred cu adevarat ca aceste antalniri sunt unice an felul lor.De multe ori stau si ma gandesc oare cum ar fi sa o cunosc an realitate pe Adriana,Irina,Rodica,Marina.....oare ce sentimente ne vor invada....Ma bucur pentru antalnirile care au loc antre prietenii de blog.Ati doresc sa ai o zi Binecuvantata Adriana!

adriana spunea...

Corina, stabilim o zi si ne vedem

adriana spunea...

UPS!!!...am uitat ca e asa mare distanta intre Madrid si Bucuresti.

Dili spunea...

:D Adriana. minunat... tot nu am dezlegat misterul acelui trandafir din poza, poate a fost iarasi o frumoasa coincidenta de culoare ca si de nume al domnului cu cel al celui ce ti-a oferit trandafirul :-))
De cand am vorbit insa caut cu disperare pe net ceva in legatura cu disparitia lui Tudor Opris si nu gasesc.... o sa intreb diseara sursa cea mai sigura :-) si te anunt neaparat. Pupici! Si o zi mnunata, multumesc pentru cuvinte si pentru tot!

adriana spunea...

Mister total cu trandafirul de la mister Daniel.

Si eu tot in cautari pe net sunt; nu am gasit in schimb am gasit un articol fain aici

http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/romanul-lazaristilor-tiparit-cu-banii-pentru-o-masina-515112.html

Iuliana spunea...

Adriana, iti multumesc pentru cuvintele tale frumoase, pentru gesturile tale nobile, pentru ca ne umpli viata de bun si frumos.

Cand ne-am intalnit pentru a-mi darui cartea-premiu, era deja a doua oara. Ne mai intalniseram inainte de Paste pentru Fabian.

Pentru mine a fost uimitor sa vad ca inca de prima data te-am simtit foarte apropiata, am putut discuta cu tine absolut orice cu o deschidere foarte mare.

De fapt, inca de cand te-am cunoscut acum doua luni prin intermediul blogurilor, am simtit ca te cunosc de foarte multa vreme.

II multumesc lui Dumnezeu pentru toti oamenii minunati pe care i-am cunoscut prin intermediul internetului: Monica, Adriana, Isabella, Lia si multi altii - cu care inca nu am intrat in legatura, dar carora le citesc gandurile asternute pe blogurile lor.

adriana spunea...

Iuliana, despre prima noastra intalnire, am scris aici: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/03/fabian.html

Sa stii ca si eu am avut atunci impresia ca ne cunoastem mai de mult...si de fapt asa si era....iti citisem si eu blogul, la fel de deschis ca si tine.

Data viitoare,poate reusim sa iesim toate tri la un suc; asta daca reusim sa ne sincronizam cu timpul liber....eu, bineinteles ca voi fii cu ochii pe ceas...

radu spunea...

of, of, a murit galasanu. Dumnezeu sa il ierte!
imi amintesc de vreo 2 excursii cu el, la cheia, pe zaganu, si pe o ruta busteni-predeal. nu l-am avut profesor.
misu harmata ce-o mai face? el mi-a fost profesor vreo 3 ani din cei 4. mare figura! si ce surpriza sa il vad intrat in politica pe la inceputul anilor 90. intr-un partid monarchist. ultima data l-am vazut acum vreo 6-7 ani si pentru prima data nu mai avea aerul ala şleampăt.
pe homo l-am prins director 1 an sau 2. era un dictator! din ce am mai citit pe net, dupa 90 a devenit unul dintre cei mai iubiti profi