miercuri, 2 iunie 2010

Adolescent in anii 80

"Daca poezia poate fi inaintea tuturor lucrarilor, este
pentru imensa ei capacitate plastica de exprimare si
oglindire a sufletului."
(Gabriel Dinu Papache-Postfata la In gradina cu statui)


Despre ce scriam in anii de liceu, perioada in care frecventam Cenaclul Sagetatorul, condus de profesorul Tudor Opris:

Provizii


Mi-am agatat alge in par,
Din varful degetelor
Curge un fir de nisip,
In ochi, o raza de soare pastrez
Si multa mare in suflet.
Sunt singurele provizii
Cu care pornesc in iarna.

Asteptand primavara


Stau langa geam,
Primavara sa aud cand vine.
Verde, navalnic si cald
Se topesc zapezile,
Cai albi isi intind rugatori capetele.
Un pic de primavara
Se prelinge,
Din ochiul deschis al soarelui,
Ca un vis dezgolit.

Rugaciune

Da-mi Doamne, puterea firului de iarba in fata furtunii,
Puterea de a nu privi in urma.
Da-mi Doamne, intaiul cuvant
Spre a-l purta spre varful piramidei
Si a-l trimite lumii inapoi,
Fara sa-mi fie teama
Ca nu e inteles.
Da-mi Doamne lacrima, inaintea primului hohot de ras.
Da-mi Doamne intelepciunea nebunului
Si-nvata-ma sa tac.
Nu cer prea mult.
Cer totul.

Mostenire


Generatii intregi mi-au transmis
Prin acel arbore genealogic
Un graunte de lene.
Altfel nu imi explic,
De ce in fiecare dimineata
As mai toarce un pic de somn.

Ba Tu!

Unul din noi, eu sau tu,
Va porni spre trecut
Cautand viitorul.
Unul din noi, tu sau eu,
Va calca petalele ofilite
Ale cautarilor.
Unul din noi, eu sau tu,
Va rosti ultimul cuvant:
Tu!

3 comentarii:

Iuliana spunea...

Plina de curiozitate dupa discutia cu tine, am intrat sa-ti citesc poeziile. Daca ti-as spune ca sunt superbe, este prea putin, pentru ca sufletul unui om nu poate fi categorisit si etichetat de niste cuvinte prea banale...

"Rugaciunea" este ... fara cuvinte... Culmea este ca aceleasi lucruri le-as cere si eu, mai ales acela de a invata sa tac.

Surioara mea draguta, Ii multumesc Domnului pentru ziua de azi! Am primit atatea daruri binecuvantate! Te iubesc, Doamne! Te iubesc, Adriana!

adriana spunea...

Am tolba plina dar imi este lene sa le transcriu.

Cat despre ziua de astazi, sa multumim Domnului ca am trait-o!

Iuliana spunea...

Offf, lenea asta! Inteleg eu ca ti-a fost transmisa genetic, dar ar trebui sa te scuturi un pic de ea si sa imparti si cu noi din minunatiile sufletului tau.

"Generatii intregi mi-au transmis
Prin acel arbore genealogic
Un graunte de lene." :)))

Pupicei.